14,667 matches
-
următoare, ușa sălii de operație s-a dat de perete, ca smulsă de vânt... Călcătură apăsată ca de cizmă cazonă a răsunat pe pavimentul sălii de operație... ― Da’ ce, Hlibocene, te tragi de șireturi cu organul...? - s-a auzit glasul colonelului Zdup, care Înainta vertiginos spre masa de operație... „Asta Întrece orice măsură. Este ceva fără precedent. Unde am ajuns?”... Drept urmare a replicat: ― Da’ cine te crezi dumneata, de Îți permiți să dai buzna peste o echipă de medici care se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Și poate mai ai forțe să treci pe la mine, să-mi spui cum stau lucrurile. ― Am Înțeles, domnule profesor. Voi trece negreșit. Gruia a căutat-o pe sora șefă: ― Spuneți mi, vă rog. A reușit „doctorașul” să-l reanimeze pe colonelul Zdup? ― L-a dus la Reanimare, fiindcă singur n-a știut ce să-i facă. Se pare că are un traumatism cranian, o zdrobire a piramidei nazale și unele probleme privind cordul... ― Vă rog, discreție. ― Nu duceți grijă, domnule doctor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a sunat pe profesorul Hliboceanu. Se vedea cât colo că uitase de „angajamentul” luat În fața secretarei, de a nu mai vorbi vrute și nevrute la telefon: ― Alo! La telefon e „burghezul” Tacitu. Nu știu dacă v-am spus ultimele vorbe ale „viteazului” colonel, Înainte de a da buzna peste dumneavoastră În sala de operație... Vreți să vă reproduc expresia exactă a securistului? Dacă memoria nu mă Înșeală, cred că amenințarea „eroului” suna cam așa: „Lasă că vă arăt eu vouă, burghejilor!!!” Spuneți-mi dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În continuare... Îi vei acorda timp de meditație doar cât mănâncă și doarme. În rest... În acea dimineață, șeful secției Reanimare a Început vizita puțin mai târziu, ca urmare a discuției cu cei doi profesori. Când a ajuns la patul colonelului, a atenționat-o pe sora șefă: ― Notează, te rog: pacientul Zdup - ca urmare a traumatismului cranian și pierderea cunoștinței - mâine dimineață va efectua un control neurologic. Astăzi vom face din nou o radiografie craniană, pentru a vedea dacă arcada oculară
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Suntem gata, domnule căpitan - a răspuns Toader. ― Atunci, În flanc câte unul, după mine, marș! Am mers preț de două ceasuri. În marginea unei pădurici de pe malul unui heleșteu, ne-au Întâmpinat patru militari de la divizie. Între ei, era un colonel. După saluturile obișnuite, ofițerul a pornit să explice ce date au despre inamicul din fața noastră. ― Heleșteul acesta se găsește În capătul unui șes, care este mlăștinos pe o porțiune de vreo doi kilometri În fața noastră. De fapt, este o derivație
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o reușită deosebită! Drumul spre țintă Îl veți descoase voi prin hățișul luncii și apoi pe terenul aproape gol... Trebuie să Înaintați foarte repede, pentru ca zorii să vă prindă În preajma obiectivului. Să vă Întoarceți sănătoși... ― Așa ne-am despărțit de colonel. Căpitanul a rămas cu noi. A tăcut o vreme. Apoi a Început să ne controleze cum suntem echipați, dacă armamentul și sacul de merinde cu cele trebuitoare sunt la locul lor și bine așezate. Se purta taman ca un tată
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne-am dat seama că pașii se depărtau. După călcătură, erau cătane. Dar de unde până unde militari În acest loc? „În Țara nimănui”? Ai noștri nu aveau cum să ajungă aici fără știrea noastră. Locul unde ne aflam - după spusa colonelului de la divizie - nu era sub controlul inamicului. Îți mai aduci aminte, Toadere, ce mi-ai spus atunci? ― Da’ cum să nu? Ți-am zis: „Măi Petrică, aiștia caută la noi cam ci cătăm noi la dânșii. Numai că cu așa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cam albastră, Petrică, flăcăul moșului Dacă o luăm la stânga, Îi călcăm pe coadă pe cercetașii lui Ivan” - a apreciat Toader. Atunci mi-am spus și eu părerea: „Eu cred că ar fi bine să mergem drept Înainte și, după spusa colonelului, trebuie să Întâlnim șoseaua și podul. După ce băieții de la divizie fac ce trebuie cu podul, o tăiem spre gară...” „Măi Petrică, ți-o ieșit un sfânt din gură. Amu eu am s-o iau Înainte, cu buruiană aista de Păpădie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vom face vizita ca la carte. Și pe acest filfizon să-l punem să ne prezinte fiecare caz din salonul lui, cu lux de amănunte... Să vedem dacă rezistă. Îl vom lua după noi și În salonul unde se află colonelul Zdup, să-i vedem față În față pe amândoi... ― O soluție mai bună nu-mi imaginez, domnule profesor. ― Peste o jumătate de oră, să fii gata. Până atunci, treci prin saloane doar așa „cu sloboda”, cum se spune acolo la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de cunoștințe a doctorului Cuc. Acestuia, Încet Încet, Îi dispărea acea aură de fericire pe care o purta la Început ca pe o flamură. Când profesorul era gata să iasă din salon, l-a Întrebat direct: ― Ce știi despre starea colonelului Zdup? Dacă i-ar fi căzut o bucată de plafon În creștet, tot nu ar fi rămas atât de surprins. Era aproape șocat. Se vedea că și-a dirijat gândurile În toate direcțiile cu Întrebarea: „Ce și cât știe profesorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
căzut o bucată de plafon În creștet, tot nu ar fi rămas atât de surprins. Era aproape șocat. Se vedea că și-a dirijat gândurile În toate direcțiile cu Întrebarea: „Ce și cât știe profesorul despre adevărata mea relație cu colonelul Zdup?”... ― Păiii... nu... nu știu, domnule... ― Atunci, să te prezinți la cabinetul meu Îndată ce termin vizita. „Doctorașul” nu a răspuns nimic. Se vedea depășit de situație. Prima Întrebare la care căuta un răspuns era: Ce atitudine să ia În cazul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Profesorul a stat puțin În cumpănă: „Să-i pun Întrebarea care Îmi stă pe limbă de atâta vreme sau să nu i-o pun?” În cele din urmă, Întrebarea a căzut ca o ghilotină: ― Ce legătură e Între dumneata și colonelul Zdup? ― ÎÎÎ... Nu am Înțeles Întrebarea. ― O repet, dar mai la obiect: Ești pe postul de informator al securistului Zdup?!... O directă de dreapta În bărbie poate nu l-ar fi zdruncinat atât de mult. A clipit des, cu respirația
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma de dindărăt”. Este un termen tehnic pur și simplu, dar tradus În cadru social și mai exact la postura ta, te definește... Și, ca să revenim la subiect, cine a venit În locul colonelului Zdup? Prima reacție a fost o privire tresărită, ca În momentul unei explozii... Profesorul asista la trecerea celui din fața sa prin nesfârșite stări de neliniște și panică. „Doctorașul” a privit spre profesor ca spre un pericol de neoprit... Se vedea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
i găsim ac de cojoc, vecine”. ― Să trăiți, domnule profesor. Ați avut o discuție „frontală” cu doctorul Cuc? ― Bine că ai venit. Simțeam nevoia să discut cu cineva. Ai dreptate. L-am Întrebat de-a dreptul cine a venit În locul colonelului Zdup. Gruia a făcut ochii mari... ― După ce s-a scăldat În toate apele, a răspuns că nu știe... ― Prin acest răspuns s-a dat de gol fără să-și dea seama măcar. Și fiindcă locul unui securist nu poate rămâne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nici cele mai elementare norme de adresare către un interlocutor. Și superior dumitale! Da’ ce Îmi bat eu capul? Nu am de gând să te educ.. Cine anume mă caută totuși? ― Eu. Căpitanul Vătrai... Sper să știi că În urma tovarășului colonel Zdup au rămas niște probleme neclare, care te privesc pe tine și pe Hliboceanu. La un asemenea ton și mod de adresare, directorul nu a stat pe gânduri și a trântit receptorul În furcă... În scurtă vreme, telefonul a sunat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gol. Vine altul...” ― Alo Profesorul Hliboceanu? ― La telefon. ― Cu ce te ocupi la această oră? ― Da’ cine ești dumneata de Îți permiți să mă chestionezi pe un asemenea ton? ― Cum? Nu ți-a spus centralista? Sunt căpitanul Vătrai, venit În locul colonelului Zdup, pe care voi l-ați mutilat... ― Nu am de spus decât că el și-a făcut-o cu mâna lui. ― Cred că cu mine nu veți proceda la fel. Vă avertizez că n-o să vă meargă. La ora zece
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În afara brațelor cleștelui rusesc și ne vom putea salva”. - a Încercat el să mă liniștească. Telefonul a sunat din nou. „Domnule profesor, sunteți chemat la telefon” - l-a anunțat telefonistul. De această dată, la celălalt capăt al firului se afla colonelul, care de fiecare dată a condus mutarea și instalarea spitalului nostru pe alt aliniament. Acum Îl anunța pe profesor că peste două ore va ajunge la noi cu un transport de răniți și că alte amănunte le va prezenta personal
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fi fost de ajuns - a observat, cu năduf, Despina. ― Dispoziția profesorului a fost ca fiecare să treacă la locul lui și să-și vadă de treburi. Nici n-au trecut două ceasuri și, dintr-un camion cu prelată, a coborât colonelul. „Să trăiți, domnule profesor. Am adus cinci răniți... Dispuneți de câteva minute, pentru a vă comunica ultimele ordine?” „Vă rog să poftiți Înăuntru, ca să vă Încălziți puțin... Nicule, te rog să faci triajul răniților și să iei măsurile ce se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Începuse să ningă din nou. Ne-am retras În dormitorul nostru, ca să ne odihnim. Nu cred că au trecut douăzeci de minute și un vuiet de motoare grele se apropia cu repeziciune. Profesorul s a dus În camera unde ațipise colonelul, care odată cu aducerea răniților venise cu ordinul de a evacua spitalul nostru. Am ieșit afară cu toții. Urletul motoarelor se apropia ca o vijelie apocaliptică... ― Alt necaz! - s-a auzit vocea oftată a Despinei. ― „Acestea sunt tancuri. Au aflat de existența
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nostru. Am ieșit afară cu toții. Urletul motoarelor se apropia ca o vijelie apocaliptică... ― Alt necaz! - s-a auzit vocea oftată a Despinei. ― „Acestea sunt tancuri. Au aflat de existența spitalului și nu vor să-l scape din mâini” - a explicat colonelul. Din pânza deasă a ninsorii s-au desprins trei umbre masive, care Înaintau impetuos. Ajunse În fața spitalului, s au oprit... În câteva minute, ne-am trezit cu țevile unor automate Între coaste. „Gde comandir?” - s-a stropșit un „starșâi litinant
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au desprins trei umbre masive, care Înaintau impetuos. Ajunse În fața spitalului, s au oprit... În câteva minute, ne-am trezit cu țevile unor automate Între coaste. „Gde comandir?” - s-a stropșit un „starșâi litinant” Profesorul a ieșit În față. Pe colonel l-au luat imediat și l-au condus la tancuri. Unul dintre brute știa puțin românește. După ce ofițerul rus a ținut un discurs nervos, din traducerea ”tâlmaciului” am Înțeles că noi eram prizonieri, iar spitalul devenea proprietatea lor... ― Bieții oameni
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din țară, anchetatorul îi ceruse, nici mai mult nici mai puțin, să devină agent al Securității în Israel și să desfășoare o activitate propagandistică susținută în favoarea regimului dejist. Bineînțeles că refuzase la modul cel mai clar și categoric. Atunci un colonel de securitate, cu figură mongoloidă și rânjet perfid, îi făcuse o propunere și mai diabolică: să depună mărturie mincinoasă, ca martor al acuzării, în procesul care se pregătea conducătorilor mișcării sioniste, dându-i-se un răgaz de 24 de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acuzaților, alături de liderii sioniști. "Dar eu nu sunt și nici n-am fost vreodată lider!" protestase. "Asta n-are nici o importanță" i se răspunsese. "Noi hotărâm cine este lider și cine nu în mișcarea sionistă". Se înțelegea de la sine, adăugase colonelul cu zâmbet perfid, care vorbea românește cu un neaoș accent rusesc, că nu numai el avea să aibă de suferit consecințele, ci și familia lui și prietenii lor, despre care știa foarte bine că de-abia așteptau să plece în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
românește cu un neaoș accent rusesc, că nu numai el avea să aibă de suferit consecințele, ci și familia lui și prietenii lor, despre care știa foarte bine că de-abia așteptau să plece în Israel. În orice caz, conchisese colonelul cu satisfacție, un lucru trebuia să fie clar: că indiferent în ce condiții ar fi plecat dacă li s-ar fi permis să plece! locuințele lor urmau să treacă "de drept" în proprietatea statului român... "Vreți cumva să vă mutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plecat dacă li s-ar fi permis să plece! locuințele lor urmau să treacă "de drept" în proprietatea statului român... "Vreți cumva să vă mutați dumneavoastră în casa noastră din Cotroceni?" nu se putuse împiedica să nu-l întrebe pe colonel. Ofițerul nu se arătase deranjat de întrebare, ba chiar zâmbise în felul său (perfid): "A, nu, eu nu, că deja am obținut o vilă la Șosea. Dar sunt colegi mai tineri care se chinuie în apartamente de bloc..." Cele relatate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]