2,881 matches
-
pomi fructiferi care s-au acomodat perfect la clima de munte, lăsând loc de pășune și de construcții de case, transformând astfel acest loc într- un „Tărâm de vis și legendă”. Localitatea creștea, ca număr de locuitori, prin sosirea altor coloniști, iar după descoperirea minereului de cărbune, în 1790 de către un tăietor de lemne pe nume Mathias Hammer, sosesc și primii cunoscători într-ale mineritului. Dezvoltarea mineritului a necesitat aducerea de noi coloniști. Pentru adăpostirea lor, fiscul minier nou înființat a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
creștea, ca număr de locuitori, prin sosirea altor coloniști, iar după descoperirea minereului de cărbune, în 1790 de către un tăietor de lemne pe nume Mathias Hammer, sosesc și primii cunoscători într-ale mineritului. Dezvoltarea mineritului a necesitat aducerea de noi coloniști. Pentru adăpostirea lor, fiscul minier nou înființat a început să construiască locuințe pentru noii sosiți, special pentru extragerea aurului negru care se găsea din belșug pe sub platourile de lucru răspândite pe zeci de km pătrați. Strada principală (vedere de epocă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
maghiară se numea Stajerlak. Noi foloseam expresia prescurtată Ștaier sau Anina. Prin anii 1850-1860 au fost aduși din Boemia specialiști în ale mineritului care sau grupat în colonia Cehă (Böhmische Colonie). Abia după anul 1900 s-a rărit numărul de coloniști veniți din centrul imperiului austro-ungar dar, au sosit în zonă locuitori din satele din jurul Oraviței și din valea Almăjului care au constituit noua forță de lucru pentru toate meseriile necesare la minele de cărbune și anexe. Cu timpul aceste grupări
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
drumului de fier Oravița - Baziaș, port la Dunăre, de unde cu ajutorul companiei de transport fluvial, trecând prin Belgrad, Budapesta, Bratislava, se ajungea cu vaporul la Wiena, capitala Imperiului Austro- Ungar. De unde, tot pe acest traseu, dar în sens invers, veneau coloniștii în Banatul Montan și în plus ajungeau mai repede mărfurile așteptate, care ajutau la dezvoltarea comerțului, în industrie și Odată rezolvată problema transportului de la Oravița spre inima Europei, rămânea de rezolvat transportul aurului negru și a aurului verde din zona
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și subiecte ale secolul al XVIIIlea. Colonia Cehă Vedere din anul 1900 și 1984 - în preajma demolării Am pomenit de foarte multe ori cuvântul ”Colonia Cehă”. În acest loc s-au așezat și strămoșii mei veniți din Boemia. Pentru primi coloniști sosiți a fost construită o clădire mare cu apartamente, care a supraviețuit și în copilăria mea, cunoscută sub numele de cazarmă. Zic că a supraviețuit deoarece celelalte case au fost construite din lemn, dar un incendiu apărut ca din senin
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
tăblița cu numarul XVIII, având dată de 6 februarie 131, d. Hr. reprezintă cel mai vechi document care atestă practicarea mineritului în țara noastră, precum și numele localității de Alburnus Maior. Românii au întemeiat aici o așezare permanentă în care locuiau coloniștii și sclavii pricepuți în minerit, care au săpat primele galerii pentru extracția aurului. Mai tarziu, în perioada austro-ungară, localitatea a cunoscut o dezvoltare deosebită, devenind un orășel cu străzi pietruite, iluminat electric, case cu unul sau două etaje, teatru, cinematograf
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mișcarea haluțiană [= de pionierat] a organizației sioniste, creând primele colonii - Rosh Pina și Zikhron Yaakov, fiind pionierii reîntoarcerii poporului evreu la sânul naturii și agriculturii” <endnote id="(633, p. 87)"/>. Despre aceste două „așezări românești”, ca fiind „colonii agricole, unde coloniștii duc coarnele plugului”, va scrie ulterior Adolphe Stern, președintele Uniunii Evreilor Pământeni, care a făcut În 1910 o călătorie În Palestina <endnote id="(401, p. 57)"/>. Și patriarhul României, vizitând Țara Sfântă În anii ’20, „i-a găsit [pe evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pământ. Când și-au dat seama că statul evreu nu se poate construi decât în Eretz Israel a trebuit să accepte evidența că Palestina nu era goală. Colonizarea evreilor în Palestina, apare ca o reîntoarcere a exilaților în patria lor. Coloniștii evrei se gândesc să aducă Palestinei binefacerile civilizației europene, ei vor face să renască țara printr-o punere în valoare pașnică după ce vor fi cumpărat pământurile la un preț just, iar arabii vor accepta cu recunoștință luarea în posesie a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
organizat în Dorohoi un comitet al acestui fond: Comitetul avea ca președinte pe Aron Meirovici, iar membri: prof.Zitzer, klinger, Cheiș, Dorfman, Fany Cărbunaru, Kuperștein, Leib Segenreich și Ștrulșulimovici. Mișcarea haluțismului începe la 1909 și pune accent pe principiul educării colonistului. În anul 1928 organizația Hehaluț a fost recunoscută, în acest fel, Haluțismul devenea o componentă a doctrinei sioniste. Trumpeldor explică înțelesul curentului de pionierat: „servitor al Sionului, gata la orice, nelegat de nimic, nu cunosc decât un singur imperativ: reconstrucția
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
puternice jamaicane și o comunitate Rasta bine dezvoltată. Limba vorbită este engleza, sau, pe la colțurile străzii, „pigeon english”, un fel de engleză vorbită rapid și cu multe cuvinte prescurtate, inventată și perfecționată de către localnici pentru a nu fi înțeleși de coloniștii englezi. Cuvintele sunt prescurtate și alăturate cu atâta artă, încât îmi este imposibil să înțeleg oricât de puțin dintr-o conversație între doi localnici. Petrec mai mult de o săptămână pe Caye Caulker, o insuliță de mai puțin de zece
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
stoicism sub mustața blondă, încrețindu-mi fruntea sumbră sub coroana Moldovei, fără să mă uit înapoi, la doamna una dintre educatoarele mele de la grădiniță care plîngea într-un luminiș). Dar la mică distanță în urma lui ștefan venea Tiberius, comandantul și colonistul roman din Columna. în orice caz, îl preferam pe Tiberius antagonistului său din film, Gerula (Ilarion Ciobanu), fost locotenent al lui Decebal și lider al rezistenței dace. Gerula era OK, dar semăna cu toți ceilalți eroi de film istoric romînesc
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
adus cel mai binemeritat Oscar al ediției 2008, Daniel Day-Lewis nu mai are nimic din Daniel Day Lewis. Are o față din aia autentic-americană și autentic-de-epocă, lungă, mustăcioasă și cu obrajii supți, așa cum vedem în vechile fotografii cu prospectori și coloniști. ̨ n Va curge sînge, el joacă rolul unui petrolist, Daniel Plainview, care face avere în primele decenii ale secolului XX. La început, în 1898, îl vedem săpînd singur, apoi îl regăsim într-un mic grup de muncitori, în 1902
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nazismului, autoritățile coloniale franceze înăbușeau în sînge o demonstrație din Algeria. în prima parte parte a filmului, cînd VergŁs vorbește despre identificarea lui cu poporul algerian, sună sincer. Dar atunci cînd acest ex-combatant antinazist invocă din nou metodele gestapoviste ale coloniștilor francezi, de data asta pentru a relativiza crimele unui gestapovist autentic clientul său Klaus Barbie, zis Măcelarul din Lyon , vocabularul său umanist (Nu suport să văd un om umilit) sună nespus de pervers. Radiind de mulțumire de sine, VergŁs ne
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
urbea natală se face abrupt, nu numai spațial, ci și temporal, iar pe un plan mai subtil și mentalitar. Naratorul cade în locul geo- metric dintre Centru și Periferie, ironia îl situează astfel, într-o echidistanță care nu este nici cea colonistului, nici cea metecului, de genul „persanilor” Usbek și Rica. Există o emancipare a metecului care survolează critic atât Cen- trul cât și Periferia din care provine, plasat într-un fel de liminalitate ontologică în care se decantează o reflecție amară
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
munți și ocean. Știam că la Temuco au trăit ani buni cele două glorii literare ale țării, Gabriela Mistral și Pablo Neruda, laureați ai Premiului Nobel pentru literatură. Dar nu știam că principala stradă din oraș se cheamă Alemania Germania! Coloniștii germani au dat un impuls dezvoltării economice a regiunii, practicând agricultura, comerțul și mici meșteșuguri, devenind azi fermieri, industriași și bancheri respectabili. După revenirea la democrație în Chile, despre nemții din zona "lacurilor și vulcanilor" aveau să apară însă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rândul acestora o teribilă epidemie de gripă care a făcut mai multe victime decât "gloanțele albilor"! Ca o curiozitate locală, am vizitat și "Cementerio municipal", istorie a localității, unde își au odihna veșnică, unii lângă alții, navigatori portughezi, spanioli, britanici, coloniști , pirați și aventurieri veniți din toate colțurile lumii, latifundiari patagonezi și indieni răposați după epidemia de gripă. În final la "documentarea" noastră am făcut o descindere la "Zona franca", ce oferea la prețuri mult reduse toate minunile comerciale ale lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
regele Joao III începe colonizarea Braziliei, organizând o expediție condusă de Martin Alfonso de Souza, care va introduce cultura trestiei de zahăr. În 1549, un decret regal acordă călugărilor iezuiți puteri nelimitate asupra indigenilor, trecuți cu forța la catolicism, în timp ce coloniștii îi considerau drept sclavi. Acum încep și transporturile de sclavi din Africa, pentru a lucra pe întinsele plantații de trestie de zahăr. Prin bogățiile sale, noul teritoriu avea să atragă atenția și altor țări europene, în 1555 francezii conduși de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
olandeză a Indiilor Occidentale cucerește o zonă întinsă din nord-est, punând bazele "Braziliei olandeze". Descoperirea zăcămintelor de aur, la 1695 în Minas Gerais, permite dezvoltarea unor zone din interior. În 1759, după mai bine de două secole de conflicte între coloniști și misionarii iezuiți, aceștia sunt expulzați din Brazilia. 1727 este anul care marchează un moment deosebit de important în istoria economiei țării: sergentul major Francisco de Malo Palheta aduce din Guyana franceză primele semințe și primii lăstari de cafea, punându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Guanabara, Charles Darwin avea să scrie: "Golful Guanabara depășește în minunăție orice loc pe care un european l-a văzut vreodată în țara sa natală".) Câteva decenii mai târziu, clima și vegetația luxuriantă a locului au dus la atragerea de coloniști și, în 1565, la nașterea localității Sao Sebastiao de Rio de Janeiro. Fondată în ziua Sfântului Sebastian, cu timpul Sfantul a lăsat locul doar pentru Rio de Janeiro. La sfârșitul secolului al XVI-lea, Rio era ca populație unul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ori toate trei la un loc. Cu aceasta mi-am făcut mai mulți "prieteni", printre care și primul colaborator. Fusesem coleg cu el la Cursul Postuniversitar de Relații Internaționale, era un om simpatic, excelent jurist și diplomat cu experiență. Precum coloniștii englezi, încerca însă din când în când să-și combată căldurile cu câte o tărie, efectul fiind în cazul lui contrariu și penibil, mai ales când experimentul se petrecea la câte o acțiune protocolară. Avea o fată studentă la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o vizită prefectului orașului, un "gaucho" mândru de orașul său, capitală a unui stat prosper, Rio Grande do Sul. Ne-a povestit despre începuturile de la 1742, când au sosit aici, în locul botezat Porto dos casais (portul căsătoriților), primii 2300 de coloniști din Insulele Azore, urmați apoi de emigranți din Germania, Italia, Polonia. Oficial, Porto Alegre a primit statutul de oraș în 1809, fiind în prezent o capitală de 1,5 milioane de locuitori. În lecturile mele despre Brazilia, aveam să aflu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lagună, apă. A fost o locație importantă pentru comerțul cafelei, nod de căi ferate și în prezent este cel mai important centru economic și cel mai mare municipiu din vestul statului Sao Paulo. Cu atragerea de-a lungul secolelor de coloniști, Bauru are locuitori practic din toate continentele lumii italieni, germani, francezi, evrei, libanezi, palestinieni, japonezi, africani. Organizatori excelenți, Prefectul mi-a transmis înaintea plecării o scrisoare amabilă care menționa: Prefeitura do Municipio de Bauru Gabinete do Prefeito TIDEI DE LIMA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să fie ridicat Salvadorul a fost navigatorul Amerigo Vespucci, ajuns aici la 1501, într-o zi de 1 noiembrie, "Ziua tuturor sfinților" în calendarul catolic. Ca atare, locul a fost botezat Sao Salvador da Bahia de Todos los Santos. Primii coloniști, trimiși de regele Portugaliei, Joao III, aveau să se stabilească aici în 1530, la data vizitei mele Salvadorul având 2 milioane de locuitori, din care 80% negri (se spune că e cea mai africană localitate din America Latină), orașul fiind al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
istorie interesantă care merită povestită. Băștinașii indieni au fost exterminați în Uruguay ca și în Argentina sau Chile, pentru diferite motive pentru a li se lua pământurile, pentru a-i transforma în sclavi, fiind uciși pentru că ar fi furat vitele coloniștilor, sau fără motiv. Pe la 1830 dispăruseră și în 1833 un francez a dus cu sine în Franța 4 charruas pentru a-i prezenta la circ erau șeful de trib Vaimaca, luptătorii Senaque și Tacuabe și femeia Guyunusa. Vaimaca a murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
culturale și naționale”. Atacurile hoților, bandiților și „pogromiștilor” au f)cut necesar) autoap)rărea. Această Ins) era cu totul altceva decât ceea ce se Întâmpl) acum. Cei ce s-au stabilit pe acest p)mânt într) acum pe „teritoriile eliberate” În calitate de coloniști, cu sprijinul armatei, ocupând p)mânturile „b)știnașilor”. Lamm menționeaz) Pitchat Rafiach, Valea Iordanului, Platoul Golan și Kiryat Arba drept locuri În care s-a Întâmplat acest lucru. În perioada lui realist), sionismul se considera mișcarea evreilor supraviețuitori. Hitler aproape
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]