9,252 matches
-
Porniră încotro vedeau cu ochii. Câte un ciot de copac sau o grămadă de moloz amintea ba o stradă, ba o casă... Așa ajunseră unde fusese biserica. Atârnat într-un colț de zid, se mai ținea o bucată de sticlă colorată... atât rămăsese din acel vitraliu mândria întregului sat. Fusese așezat acolo de sute de ani și oamenii veneau de tare departe să-l vadă. Se spunea și chiar așa era că în ziua cea mai lungă a anului o rază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
doar se știe, până nu muncești tu cu mâna ta, nu iubești și nu respecți nici hainele, nici mâncarea, nici munca altora, nici pământul și nici cerul care te hrănește. Și încă ceva: aș fi putut spune "arnici" în loc de "mătase colorată", da' cred că nimeni nu mai știe acuma ce e ăla "arnici" abia dacă mai știe ce e un costum național). Așa că noi eram, ca duminica, îmbrăcați în costumul nostru, alb ca zăpada. El stătea acolo, înfășurat cumva într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și sare și cu apă, dacă era cald, sau cu vin, dacă era nuntă, sau țuică fiartă, dacă era ger, tot de acolo plecau nuntașii, pe acolo intra preotul în sat și când venea întâia dată i se așterneau scoarțe colorate pe drum și oamenii îi ieșeau în întâmpinare cu mic, cu mare, cu flori și bucurie... așa cum se spune că a fost întâmpinat Iisus în Ierusalim... Fiecare sat avea poarta lui. Și care mai de care era mai mândră, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai era o mulțime de vreme. Mai bine să se joace la computer. Dar mai întâi să-și așeze lucrușoarele la care ținea atât de mult : uite, șiragul de mărgele din pietre prețioase (așa i se păreau ei mărgelele acelea colorate, vesele, strălucind fiecare în felul ei) dar și ele erau reci în seara asta și parcă nici nu mai străluceau așa de frumos... Apoi, să-și așeze cele câteva pietricele aduse de tata de acolo erau cenușii, dar le culesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
scoici de toate culorile și mai mari, și mai mici, furtuna aruncase și câteva stele de mare și meduze săracele de ele! Dar eu căutam pietre. Adică, o anumită piatră. Bine, nu zic nu! Adunam eu și alte pietre, mai colorate, mai lucioase, mai transparente v-am spus doar că o dată găsisem una care-și schimba culoarea după cum era soare sau nor în ziua aceea, iar altă dată, una prin care te puteai uita la soare și-l vedeai rotund, întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
asemenea mulaj?” - a insistat gândul de veghe. „Nu știam, dar mi se pare că propunerea ta n-ar fi lipsită de interes”. În timp ce formula acest răspuns, a luat din raftul bibliotecii ditai tratatul de Anatomie, cu figura de pe copertă puternic colorată. Cu o pâclă de gânduri În minte a pornit către biroul secretarului de partid... ― Intră! S-a auzit răspunsul sec de dincolo de ușă. ― Bună ziua - a salutat Gruia, privind la chipul rece și Încruntat al securistului. ― Te ai hotărât să te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Parcă sunteți de acolo, domnule profesor, așa de frumos reproduceți cuvintele locului! ― Abia aștept să-i reîntâlnesc și să-i aud vorbind pe mama Maranda și pe tata Toader. ― Păi, ca mâine sosesc - și-a permis Gruia să răspundă cam „colorat”, sub zâmbetul de aprobare al profesorului. ― L-am invitat pe Petrică să vină mâine la orele douăzeci. Ce părere ai? E bine? ― Cred că da. ― Dacă-i așa, atunci s-o luăm cătinel către casă. Ne vedem la contravizită. ― Rămâneți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru o vreme, nu mai era singur, Stelian îi aduse într-o zi norei sale, de la cooperativă, câțiva metri de finet, din care să-și facă o rochie de casă, iar nepoțelului, o mașinuță și câteva cărți cu desene frumos colorate. Copilul, care se învățase repede la țară, se arătă încântat de mașinuță, dar și mai mult îi plăcură cărțile cu poze, pe care le răsfoia toată ziua, stând în iarba din fața casei. Lala!... Tiuca!...Tata-male !... îndruga el, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stat la taifas, că se gândise sa le aducă și lor niște varză și niște gogonele, pe care nu mai dovedise să le vândă pe piață, și nu-l uitase nici pe nepot, căruia îi adusese o duzină de bile colorate și un purcoi de bani vechi de o sută de mii și de un milion de lei, ca să aibă cu ce să se joace. Spunând acest lucru, țăranul păru să cadă o clipă pe gânduri. E-he, continuă el, banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scârboșeniile alea!... se răsti el supărat la copil și, sărind de pe scaun, adună la repezeală toți banii de pe jos și îi azvârli încruntat în focul din sobă. Uluit, copilul rămase câteva clipe cu gura căscată, privind la grămada de bancnote colorate, verzi, roșii, albastre și portocalii, care ardeau sfârâind în sobă, apoi începu să se bocească cu lacrimi amare. Surprinsă de ieșirea soțului ei, Mariana se înroși, rostind câteva cuvinte drept scuză, în timp ce Grigore, la fel de surprins și el, se foi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care să mâzgălească, dar copilul, după ce luă creionul și carnetul și le răsuci puțin în mâini cu o anumită curiozitate, le azvârli cât colo pe dușumele și se porni să bocească și mai amarnic, cerând înapoi bancnotele mari și frumos colorate aduse de Gospodin. Ei, nu fi porc, că-ți trag palme!... îl amenință tatăl său pe jumătate în glumă și pe jumătate în serios, vădit indispus și incomodat de cele întâmplate, în prezența socrului său, picat în casa lor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
amintesc de nimic. Cine știe pe unde hălăduiam... Dora ațipește. A obosit. Nici nu a remarcat că patul de alături s-a ocupat. Victor s-a reașezat și ține între mâinile lui o mână a Dorei, o mână cu degete colorate în galben ca atunci când te dezinfectezi cu tinctură de iod... Din nou ușa deschisă, din nou clinchetele unor rotile. De data aceasta este masa de seară. Dora s-a trezit cu ușurință și înghite cu plăcere orezul și iaurtul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și despre cumințenie și ascultare ce s-au constituit în tot atâtea momente de încântare și mulțumire pentru Bătrânul Călător. Drept răsplată, i-a lăsat o mulțime de cadouri ca jucării, hăinuțe, ghetuțe, dulciuri, mulțime de cărțulii, caiete și creioane colorate, dar și o minunată săniuță, iar pentru Simina, doar o duzină de Pamperși plus câteva pachete de Milupa și o păpușică, Simona. Despărțirea pricinuită de graba Moșului a fost la fel de încărcată de vrajă ca și sosirea: cu mulțumiri, cu puparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
leneș femei goale din cărțile de tarot și munți, munți întregi de pietre în vârful cărora niște simpatici clowni făceau tot felul de giumbușlucuri... Olimbiada mi-a tăiat suflarea. Balaoacheșă, vorbea repede, zâmbea mereu, așeza direct pe covor niște pietre colorate fain, ca-n Ali Baba și cei patruzeci de hoți, pregătea atmosfera ("storuri trase, lumini stinse, liniște, fără copii la prezentare"). "Fără copii la prezentare" m-a aruncat în brațele disperării. Mi-am adus însă aminte că nimeni nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
veșnic tânăr în lupte, în sport, în muzică și în toate activitățile mondene. Încă tânjea după ciocolată și înghețată, după bere și alte mici, dar importante plăceri ale vieții. Era însă obosit de cercuri viciate, de aceeași placă a vieții, colorată altfel, dar pe care erau înscrise toate celelalte în aceeași ordine. Obosit de durere și de zile, de nostalgie și trecut, de oboseală. În centru, se întâlni cu niște prieteni. Salutul lor sună lung în strada goală. Vuiet de mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă apasă, stagnează. Would you be so kind to take this spider off me, please? Să înțelegi toate culturile, să cunoști trecutul și prezentul și să te cunoști pe tine. Apoi să te uiți înapoi, să vezi simbolurile ca stele colorate pe un cer gri și să zâmbești : acum știi. Numai când privim înapoi înțelegem cât de mult greșim. Iar când greșim în continuare, fără însă a ști unde, atunci suntem prinși în trecut, sau cel puțin nu putem trăi prezentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce nu ți-au fost alături, ce te-au rănit, există gloata. Și, pentru a îndulci, există și cei ce te-au iubit. Sau pe care i-ai iubit. · Coreea de sud e o păpușă de țară. Între orașe desenate în luminițe colorate și locuri sacre, pitorești, artă a religiei lăsate în prețiozitatea sa, între claritate și pulbere de aur, între mic și strâmt și imensitate adusă din condei. Scopul vieții e supraviețuirea. Pentru a supraviețui trebuie ca individul să fie idealul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
el este pasiune, dar o pasiune lină căci din el iese iubire și respect. Distanța nu ne separă, ci ne unește într-un joc al firilor inteligente. · Și el cu părul roșu, vesel și bun, cu el orașul din lumini colorate-l face totul un joc de societate. El mă îmbrățișează, matur și bucuros că sunt cu el, acasă. Și îmi spun: E adevărat ce mi-a zis? Și așa va fi de-acum încolo? Vei fi la fel de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în camera luminată de focul șemineului din living, ne iubim. Curat, frumos și sincer. (Nimic obscen, totul normal și natural) Și după aceea, în pat, râdem pe săturate (la inițiativa mea), și ne jucăm cu nenumărate jucării erotice (prezervativele haioase, colorate). Fără inhibiții. Căci nimic nu e important. Și totuși, cât e de important! Chiar îmi șoptește ceva la ureche. Și îmi spune și "Te iubesc". Însă senzația șoaptei sale pe pielea mea e prea puternică să mai răspund. Există intimitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Sângele curge mai cu spor, prezența ta de spirit e incontestabilă. Astfel, nimic nu te poate atinge, tu ești bine ascuns. Vei ieși numai când vei dori. Ce mască să îți alegi? Când toți sunt ingenioși, tu să fii viu colorat, pentru a-i întrece. Când toți sunt câte un personaj, tu alege-te pe tine. Iar când vrei să fii independent, imaginează-ții pe toți în negru ca niște năluci, și dă-ți ție viață. De după masca ce mă protejează, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sa oficială în limba vernaculară), orășelul colcăie de trupuri aflate în căutarea disperată a unui spațiu liber, de unde să se poată vedea mai lesne atât lansarea propriu-zisă a miilor de lanterne aprinse în amurg, cât și fantasticele jerbe de artificii colorate, programate să brăzdeze cerul încălzit, într-un splendid climax al întregii ceremonii. Din păcate, leneși cum suntem, ajungem prea târziu pe faleză pentru a mai spera să prindem un loc liber. În parte, este vina noastră: într-un tipic acces
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un suvenir dintr-un magazin de obiecte tradiționale, rămân minute în șir să privesc dansul pe care mâinile albe ale vânzătoarei îl descriu în jurul obiectului, proiectând asupra lui pulsațiile delicate ale limfei și, prin aceasta, însuflețindu-l. Foaia, albă sau colorată, a cărei alegere este dictată nu de impulsuri ale momentului, ci de arcane legate de succesiunea anotimpurilor, învăluie artefactul nu pentru a-l ascunde, ci pentru a-i potența conturul, la fel cum trupul drapat de kimono devine mai irezistibil
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cireș, preparate într-un fel specific pe care japonezii îl numesc "a pune la murat" (deși nu voi comite impudoarea să trimit prin această traducere fidelă la murăturile din iernile noastre) și care îmbrățișau gingaș prăjiturile din pasta de orez colorată în roz. Alături, se întindeau, tremurând cumva în modestie, uguisu-mochi. Pufușorul și culoarea lor verde pal imitau penajul privighetorii japoneze, după al cărei nume au și fost botezate. Fără să vreau, gândul îmi fugi la fastuoasa Poveste a lui Genji
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a valma, vestul și estul, nordul și sudul planetei, produsele rezultate neavând o viață mai lungă decât sezonul respectiv: primăvara, te îmbie ciocolata cu flori de cireș, ai gustul toamnei în berea care vine încapsulată în cutii pictate cu frunze colorate, în pizza cu ouă de lună plină, care invadează piața exact în septembrie etc. Mai mult decât oricare alt popor, japonezii trăiesc prinși în mirajul unei imagini de sine care sudează din nenumărate mituri proiecția a "ceea ce înseamnă să fii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întregii comunități. Iar lucrurile nu se opresc aici. Așa cum este o imposibilitate să fii japonez fără să participi la hanami sau la tsukimi, tot la fel de absurd este să fii japonez și să nu alergi, din octombrie până în noiembrie, după frunzele colorate ale toamnei (momiji). Atunci, se produce un adevărat exod, pe întreg teritoriul Japoniei, spre acele Mecca tradiționale ale frunzișurilor înroșite sau îngălbenite, din regiunea Tohoku sau de la Nikko, unde peisajele montane îți răpesc într-adevăr respirația. La prognoza meteo, știrile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]