101,862 matches
-
atent, începu Take să povestească, al meu e așa: la început, fundalul e negru și se aude un zgomot de tren, tâdâc-tâdâc, știi, cum face trenul. - Aha. - După care imaginea se luminează, se vede o fată, blondă, frumoasă, într-un compartiment de tren. Bineînțeles că filmul e alb-negru, pentru efect, înțelegi... - Da... - Ok. Fata se uită pe geam, vede un peisaj: Câmpia Bărăganului. Privește afară de parcă ar căuta ceva, pe cineva. Asta durează vreo cinci minute. Fetei i se face somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zise Luca. Cine a mai scris ceva? - Eu, zise Marcel, un slăbănog cu părul lung care purta un tricou pe care scria „Live fast, die young“. - Păi, zi, îl încurajă cineva. - Ok. Fiți atenți: începe cu o fată într-un compartiment de tren, se aude zgomotul ăla de tren, tâdâm-tâdâm. Fata se uită pe geam, vede un câmp. Se tot uită până i se închid ochii. Visează. Visează un vultur care zboară. Un vânător îl urmărește prin luneta puștii, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Oana, dând din cap a lehamite. - Lasă-i pe Cărmăzan și Nicolaescu, pufni Luca. Parcă mai era cineva cu un scenariu, nu? - Da, eu, zise fata care semăna cu Ronaldinho. - Să-l auzim, o pofti Luca. - Totul începe într-un compartiment de tren, începu fata să povestească. Simțeam că nu mai pot. Am comunicat prin semne că mă duc să mă piș în mare, dar nu mă băgă nimeni în seamă. Sau poate Luca, dar își pusese niște ochelari de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sunt prea puțin atrăgătoare se-ntâmplă mai lesne decât altundeva. Îți închipui că fiecare din călători, sau toți, citesc unul dintre romanele pe care tu a trebuit să le întrerupi, ba chiar că toate acele romane se află acolo în compartiment, tradus într-o limbă ce-ți este necunoscută. Te chinui să citești ce e scris pe spatele volumelor legate, deși știi că este inutil, căci scrierea este indescifrabilă pentru tine. Un călător iese pe coridor și-și lasă volumul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
microbuzului fu, în cele din urmă, așezat la locul lui și, când fu testat, nu mai scoase fumul negru, înecăcios. — Vezi, exclamă domnul J.L.B. Matekoni mândru, arătând spre gazul de eșapament alb. Benzina nu arde așa dacă este ținută în compartimentul potrivit. Garnituri etanșe, manșoane noi de pistoane, totul e cum trebuie să fie. Motholeli bătu din palme. — Microbuzul ăsta e fericit acum! exclamă ea. Domnul J.L.B. Matekoni zâmbi. Da, fu el de acord. E mai fericit. Acum era convins, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să fie scurt, clar și convingător. N-a reușit pentru că a adormit din pricina căldurii și l-a trezit controlorul în Gara de Nord. Adormise cu gura deschisă și i s-a uscat gîtul. Poate chiar sforăise, dar nu mai era nimeni în compartiment de care să-i fie jenă. A doua zi s-a .prezentat la Mihai Mihail, avînd în dosar o foaie de hîrtie pe care scrisese cîteva rînduri. Mihail l-a primit, stînd la fel, în adăpostul unei lămpi de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de multă vreme și schimbarea de aer putea fi vinovată, s-a trezit în fața Gării de Nord cu un sentiment de singurătate și neajutorare foarte puternic și neplăcut. Practic n-avea nici un fir de care să se apuce. Cît moțăise pe bancheta compartimentului de clasa a III-a între doi țărani care miroseau a fum și a acreală ajunsese la concluzia că numai un om îl poate ajuta Leonard Bîlbîie. Leonard Bîlbiie care să-l ducă undeva sus, la cineva de încredere, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un geamantan pătrat alături. E încă destul de devreme, și toate culorile sunt negru sau gri. Materialul negru al geamantanului e brăzdat de cicatricele fermoarelor argintii îndreptate în toate direcțiile, un șvaițer negru de mici buzunare și fante, de săculeți și compartimente. Fața Reverendului parcă-i doar carne crudă, roșie, adunată în jurul unui nas și al unei perechi de ochi, ca o friptură cusută cu ață și plină de cicatrice, cu urechile răsucite și umflate, cu sprâncenele rase. Și-apoi, trasate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
biroul registratură unde avea să-și desfășoare activitatea. Nu era cine știe ce. O cambuză modestă, prost mobilată, despărțită în două de un perete de placaj dar care, pentru Luana, marcată de fericita reușită, reprezenta locul ideal al muncii ei. Șeful de compartiment, un bărbat în vârstă dar plin de vervă tinerească, o ajută să intre în pâine cu naturalețe și cu cele mai bune sentimente. Luana își aranjă biroul după bunul plac și domnul Zereghia îi oferi, zilnic, o companie din cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împreună dar aș dori să te descurci singură în timpul cel mai scurt. În pauza de masă, Bariu o însoți prin fiecare birou și o prezentă angajaților. Constată, plină de uimire, că mare parte dintre ei aveau funcții de directori. Director compartiment resurse umane, director de comunicare, director de contracte, director de vânzări, director de creație... O apucă amețeala de o așa aglomerație de directori. Pe unii dintre ei îi găsi, după cum era de așteptat, în spatele birourilor mari, cufundați în scaune înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la standardele cerute. Simțindu-se depășită de toți ceilalți, nu-și dori o poziție îndelungată de începător. Nu-i plăcea să orbecăie, să nu stăpânească întru totul ceea ce face. Pentru început, se puse la punct cu activitățile și responsabilitățile fiecărui compartiment în parte. Rapoartele și situațiile pe care le primea pentru a le înainta directorului, o ajutară să înțeleagă că munca brută a agenției se desfășura în spatele ușilor închise ale compartimentului de creație. De acolo ieșea produsul final. Departe de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
început, se puse la punct cu activitățile și responsabilitățile fiecărui compartiment în parte. Rapoartele și situațiile pe care le primea pentru a le înainta directorului, o ajutară să înțeleagă că munca brută a agenției se desfășura în spatele ușilor închise ale compartimentului de creație. De acolo ieșea produsul final. Departe de-a se declara mulțumită, Luana abordă cu discreție și sensibilitate, profitând de orice prilej, pe fiecare angajat în parte iar în scurt timp știu, cu exactitate, ce responsabilități au oamenii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să nu supere pe cineva. Cum zburdă ca un mielușel cu lanțul strâns lângă țăruș și nu mai zice nici pâs, puah! Asistase de multe ori la aceste execuții rapide, precise, când avea loc plasarea unui autor într-unul din compartimentele selecțiilor lor rigide, asistase atunci cu detașare, cu uimire, niciodată nu se gândise că avea să cunoască în carne și oase pe una dintre aceste victime. Carmina stătea pe scaun, uimită, încordată, uitase cu desăvârșire de cele două pagini culese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
au tăcut amândoi. Ce mult seamănă cu o despărțire, și-a spus îndurerată Carmina. Pe peron s-au sărutat sec, ca din obligație și în vreme ce trenul se putea în mișcare, el a rămas neclintit pe bordura peronului, privind spre fereastra compartimentului ei, cu poalele trenciului fluturând în adierea vântului, până când a știut că era imposibil să se mai vadă unul pe altul. Singură pe banchetă, atunci când trenul căpătă viteză, Carmina începu să creadă că se simțea bine. Se uita pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
permisiunea să plece. Privea cu atenție în jur, pe stradă, în tren, știa că va trebui să-i relateze totul pas cu pas, uneori reținea instantaneu și amănunte ale vestimentației oamenilor, se specializase, ce bizar începuse să se comporte! În compartiment căuta un loc printre persoane inofensive, femei, copii, bătrâni, ocolea orice prilej care o plasa în vecinătatea vreunui bărbat, se temea că Ovidiu o să afle și o s-o chinuie cu întrebările, și o să insiste până la demență asupra acelorași amănunte, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
marilor demonstrații, când am refuzat să ieșim din campus? — Cum aș putea să uit? spuse Adrian, zâmbind, si declama, agitând pumnul: „Consiliul Revoluționar al Studenților cere că numirea profesorilor să fie făcută de către comitete alese în mod democratic, reprezentând toate compartimentele universității“. — „Inclusiv portarii, bufetierele și femeile de serviciu“, continuă Șam. Nu uită nici de ei. — „Cerem introducerea autoevaluării studenților în locul examenelor.“ — „Paturi duble pentru cuplurile care coabitează în căminele studențești.“ — „Să fie permis fumatul marijuanei în timpul orelor de îndrumare.“ — Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
acum, la sosirea acasă, mi-am dat mai bine seama cât de plăcută a fost săptămâna pe care am petrecut-o împreună. În tren am călătorit destul de comod și am avut noroc de niște studenți care m-au invitat în compartiment cu ei. Aseară, am ajuns la Iași în jurul orelor 1900 și azi dimineață au venit la mine câțiva colegi ca să le povestesc cum m-am distrat la Huși. Am jucat cărți, jocuri pe calculator, le-am povestit despre noi, iar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din pereți, sau chiar din ei, media stranie a tăcerilor lor, a unei mase comune, informe, care Îngloba indiferența glacială a doamnei de lângă geam, zâmbetul vag al lui Flavius-Tiberius, somnul soldatului, consternarea domnului În vârstă și bucuria perplexă a adolescentei. Compartimentul avea ecou, multiplica Întrebarea și adolescenta aduse amănunte În sprijinul miracolului. Am văzut portocale. Erau și câțiva negri. Aha! E clar! se auzi aceeași voce, cu un timbru de acum inconfundabil, era un tren diplomatic, cu negri de-ai noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dos, cum ar zice Grațian. Fluturele părăsi obrazul femeii și se așeză pe geam. Gheața subțire Începu să se risipească cu repeziciune. Dârele de apă se uscau pe măsură ce se nășteau, lăsând sticla așa cum fusese la Începutul iernii: prăfuită, murdară. Deodată, compartimentul fu inundat de un spot de lumină cu miros de rășină. La câțiva pași de calea ferată, ardea un pin singuratic. Preț de câteva minute, călătorii au privit vâlvătaia cu sufletul la gură, cu respirația tăiată. Câțiva bărbați curajoși au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Magazinul fu Întrerupt de un șuierat vesel de locomotivă, urmat imediat de urale și de o horă furtunoasă În jurul focului. Erau, după toate semnele, salvați. 8. Trenul Își reluă mersul său legănat de rață Îndopată, În timp ce pe culoare și În compartimente călătorii se Îmbrățișau și se sărutau la Întâmplare, urându-și An Nou fericit. Ai văzut dă ce-a fost În stare? Să-ți bați copiii, nu alta. Stătea iel așea liniștit, nu zicea nimic, da' ceva tot Îi trecea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Trenul oprea, pornea, iar oprea, iar pornea. Cu Întârziere, dar după regulament: În fiecare stație. Oamenii coborau grăbiți, Își urau La mulți ani și Își vedeau de drum, tot pe Întuneric, cu gândul la ale lor. Când coborî Flavius-Tiberius, În compartiment rămăsese doar militarul. Dormea sau păzea trenul. Nimeni nu putea ști cu precizie. Misiunile secrete sunt greu de deslușit. 10. În gară, aștepta cuminte un Ikarusz hodorogit. La doi pași de el, sub un felinar hepatic, cu o pătură ponosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ani. Și nu uita ce-ți spun eu, draga mea: obișnuința e mai rea decât singurătatea. Cât ești tânără. Mai târziu, contează mai puțin această deosebire. Își așezase valiza În plasa de bagaje și acum flecărea În fața geamului coborât al compartimentului curat, cu fotolii Îmbrăcate În pluș albastru și tetiere albe imaculate. Își privi ceasul. Un ceas mare de buzunar, al domnului Übelhart cât a trăit, pe care ea Îl purta la gât ca pe un medalion, prins Într-un lanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
clasa I Împreună cu un proces-verbal de contravenție. După ce se asigură că pe peron nu mai rămăsese nici o sticluță În afară de cea cu parfum care se făcuse zob și răspândise În jur un miros necunoscut dar foarte plăcut, se Îndreptă hotărât spre compartimentul În cauză, urmat la doi pași de un controlor. Mărunțel și el, se străduia din răsputeri să lase impresia că abia ținea pasul cu mersul avântat al șefului. Din informațiile pe care le dețin, stimată doamnă, Începu șeful cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Mărunțel și el, se străduia din răsputeri să lase impresia că abia ținea pasul cu mersul avântat al șefului. Din informațiile pe care le dețin, stimată doamnă, Începu șeful cu o voce sacadată din pricina efortului și a emoțiilor, din acest compartiment a survolat un geamantan din carton presat de culoare maron, acesta, pe care mă grăbesc să-l restitui odată cu convingerea că la mijloc e o tentativă nereușită de omucidere și asasinat cu premeditare, ceea ce compete justiției și Codului Penal. Tăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
patului și mi-o întinse. — Ce-i cu asta? — M-ai întrebat cine era, zise ea. Trage fermoarul părții laterale și răstoarnă totul. Pentru început, am inspectat atent geanta din priviri. Era scumpă, bine făcută și plină de buzunare și compartimente. Spațiul principal era împărțit în două, o jumătate mai mult sau mai puțin goală, cu excepția câtorva bucăți de plastic negru de dictafon, cealaltă jumătate era închisă cu un fermoar mare, de bronz. — Dă-i drumul, zise ea, așezându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]