1,421 matches
-
a vă înapoia suma pe care ați fost atât de amabil să mi-o împrumutați. Tocmai am aflat că se poate închiria, în condiții avantajoase, un apartament foarte bun la Lucerna - un suedez vrea să-l închirieze, pentru iulie-august, unui compatriot. M-am gândit serios la lucrul acesta. Nu cunosc Lucerna, dar bănuiesc că regiunea trebuie să fie foarte frumoasă (cu Vierwaldstättersee) și că de acolo se poate merge oriunde în Suedia. Nici soția mea, nici eu nu cunoaștem Elveția și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
un extras al meu2. Conferința mea a fost foarte bine primită, dar asta nu înseamnă nimic dacă nu se traduce nimic, când comparăm cu răspândirea ideilor dvs. în atâtea țări - cărțile dvs. se află în librăriile din Madrid și Istanbul... Compatrioții mei se complac într-un pozitivism perimat și nu-i nimic de făcut - cum tocmai mi-a scris dna Anér, a reveni în Suedia înseamnă să te închizi într-o pivniță nesănătoasă în care te sufoci 3... Vom vedea dacă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
universale și a păcii, avea un caracter complet contrar conferințelor Ratanbai Katrak - comuncări neștiințifice, cu puternice tendințe spiritualizante, așa cum Wikander însuși îi scrie soției sale. În același an 1956 au participat la asemenea întruniri și Jan de Vries, și doi compatrioți ai lui Wikander, Carl-Martin Edsman și Carl Gustav Diehl. Wikander îi propusese organizatorului, J.W. Kaiser, să-l invite și pe Eliade, care, foarte probabil, nu a ajuns niciodată la „Het Oude Loo”. XXXIVtc "XXXIV" 1. Henry Corbin (1903-1978). Debutând
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mărginindu-mă” să scriu romane, eseuri și să conduc o revistă de cultură, unde am publicat În premieră operele integrale ale unor mari scriitori interziși sau calomniați sub comunism: două titluri de Nietzsche, două de Kierkegaard, două de fostul nostru compatriot Emil Cioran și altele. Dar cum, cam de la plenara mai sus citată, frontul literar se scindase brutal În două, „anticomuniștii” și „apoliticii”, cum erau numiți, literatura ca atare nu-și mai afla locul. Fiecare „tabără” Încerca să-și absolutizeze punctul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se exprimă și puncte de vedere opuse, Într-o cultură românească tot mai bogată și complexă.<endnote id="21"/> Eugen Lovinescu (1881-1943), cel mai de seamă critic literar al generației sale, s-a străduit o viață Întreagă să-și convingă compatrioții că orașul cosmopolit oferă un mediu social și psihologic mai interesant decât satul patriarhal. Mitologia satului s-a dovedit Însă tenace, asociată cu cealaltă mitologie, a „sufletului românesc“. Românii și-ar avea esența lor spirituală, iar această esență se păstrează
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au ajuns În Germania, fugind din calea trupelor sovietice. Mulți au fost deportați În Uniunea Sovietică, unii murind acolo, alții, odată eliberați, luând tot drumul Germaniei. Cei rămași au plecat În bună parte În anii ’70 și ’80, cumpărați de compatrioții lor din vest, exodul intensificându-se imediat după deschiderea granițelor, În 1990. În 1956, trăiau În România 384000 de germani, În 1977 erau Încă 359000, Însă numai 119000 În 1992. Sighișoara este un vechi burg german În inima Transilvaniei. Am
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
care rezistă. Iar cei care rezistă „pasiv“ sunt mai mulți decât cei care se opun cu adevărat. În România s-a rezistat efectiv În primii ani ai comunismului, dar nici În această perioadă oponenții n-au reușit să-și antreneze compatrioții. Societatea, În ansamblul ei, a cedat sau a acceptat noile reguli. Grupuri Înarmate s-au refugiat În munți și au supraviețuit, unele dintre ele, până spre sfârșitul anilor ’50. O epopee eroică, limitată Însă la un număr mic de oameni
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Bram Stoker nu pare a distinge prea bine Între secui și români, și nici Între Transilvania și țara Românească). Vlad țepeș, a cărui principală domnie În țara Românească se situează Între 1456 și 1462, a fost Într-adevăr cunoscut, mai puțin de compatrioții săi și mai mult de străini, sub numele de Dracula — moștenit de la tatăl său Vlad Dracul, distins cu ordinul Dragonului de către Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei și Împărat german. În românește, cuvântul „drac“ este rezultatul unei interesante evoluții semantice
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dejun, aflu că sunt inclus într-un grup care va merge la Cerneahovsk - un centru de județ (cu alte cuvinte: o dublă provincie), la vreo 50 de kilometri de Kaliningrad. Din echipă mai fac parte Andrei Bodiu, Verghinja Zacharieva, bulgăroaica, compatriotul ei, Georghi Borissov, și una sau două persoane din grupul de însoțitori angajați de stafful german - figuri mai mult șterse decât eficiente. Străbatem cu microbuzul niște șosele pustii. Pe ambele părți, câmpuri verzi, colinele se succed într-o vălurire legănată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o ilustrată frumoasă, dar scrisă cu greșeli (de ce observ acest detaliu într-un moment de înduioșătoare solemnitate?!). Suntem mândri, ne simțim efectiv niște celebrități. Andrei Bodiu râde, dar cred că ne invidiază în secret. Oricum, e foarte emoționant să întâlnești compatrioți după o lună de peregrinare prin Europa, și nu doar același, enervant, alter ego care te însoțește. Președintele „Daciei” din Riga ne propune și el un program mai special, de alternativă (vizită la țară, petreceri nocturne...), dar îl refuzăm politicos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
statului, ex-șef al serviciilor secrete, ce ar avea de ascuns un simplu agent? Vigilența „organelor” a rămas aceeași. Chiar dacă la Biblioteca Nekrasov, în acea după-amiază, eram doi belaruși și un moldovean, coechipieri în Trenul Scriitorilor și, cum spuneam, doi foști „compatrioți” de URSS. Sau poate tocmai de aceea. După un discurs rostit de șefă, care ne înșiră palmaresul și trâmbițează despre „bravele tradiții” ale sanctuarului pe care îl păstorește, ne vine și nouă rândul „să evoluăm”. Colegii belaruși, Andrej Federanka și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
făcut să particip. Al doilea motiv este de altă natură și ține mai mult de situația economică din Azerbaidjan. Deși avem mari zăcăminte de petrol, care ar permite țării mele să depășească fără prea multe probleme această perioadă a tranziției, compatrioții mei o duc destul de greu, și scriitorii, cu părere de rău, fac și ei parte din această categorie defavorizată. Instituțiile de stat din Azerbaidjan, care au fost contactate în legătură cu proiectul Literatur Express, n-au putut achita nici măcar costul unei deplasări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
stângă deloc comunistă, așa cum înțelegem noi, cei trecuți prin comunism, acest termen. Pentru mine, un exemplu în relația aceasta complicată dintre un intelectual și poporul său este cel al scriitorului și filozofului gruzin Merab Mamardașvili, un mare patriot, care, atunci când compatrioții săi vroiau să-l aleagă președinte pe Gamsahurdia, a spus: „Dacă poporul meu îl va alege președinte pe acest om, eu voi fi împotriva poporului meu”. Cred că puțini scriitori au curajul și sinceritatea lui Mamardașvili... - Ne-ați oferit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de asemenea. Dar dacă acest catharsis și această oroare sacră i-au comunicat, într-o seară de vară, sub un aer înstelat, fiorul sacrificiului, dorința de a fi el însuși, într-o zi, Servitorul în suferință? Omul îndurerat victimă a compatrioților săi ingrați, răscumpărat în cele din urmă prin suferința lui și triumfând o dată pentru totdeauna? Oricât de fantezistă ar fi, această viziune este fundamentată din punct de vedere geografic și mai aproape de datele documentare decât s-ar părea. Ne-am
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Casa lui Anania este singurul loc sfânt recunoscut de custodie în Siria. Pavel din Tars a fost botezat aici de acest evreu din Damasc, la întoarcerea din Ierusalim după lapidarea lui Ștefan și înainte de a fi el însuși lapidat de compatrioții săi. Sfântul Ioan Botezătorul, recunoscut de musulmani ca profet al Islamului, își are mormântul în sala de rugăciuni a moscheii Omeiazilor. Aceasta s-a ridicat pe locul bisericii care îi fusese închinată, la rândul ei ridicată pe locul unui templu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fost străini, după cum susțin serviciile noastre, el răspunde fără a nega participarea cutărui sau cutărui "tovarăș de drum": "Organizația noastră nici nu exista pe atunci, nu avem nimic de-a face cu așa ceva. Și n-am utilizat niciodată armele împotriva compatrioților noștri: care alt partid politic libanez mai poate spune așa ceva? Cumva creștinii, comandourile Kataeb, ucigașii falangiști cu cruciuliță la gât? Mai bine lăsați-o baltă". Pe cât este de greu să ai un schimb de vederi cu Frații sunniți, pe atât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ține de Jules Verne, o să-mi spuneți. Ei bine, fie! Este călătoria mea în Lună. Și voi ajunge acolo, având alături Hezbollahul, care nu-i vinovat aici de nicio groapă comună și n-a atacat niciodată decât invadatori, nu și compatrioți. Despre care alt partid politic putem spune același lucru? Mă gândesc: poate că, în Occident, noi aparținem prea adesea tendinței "eu unul"; în Orient ei sunt prea "noi ăștia". Pe când oare aceeași măsură, cea bună? Da, reia el, dar libanezul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se defulează în exaltarea unui trecut improbabil. Este adevărat că, în hegiră, Renașterea a venit înaintea Evului Mediu, și a debuta cu o success story nu-i un cadou. A nu mai fi, după ce ai fost, poate inspira multe resentimente. Compatrioții tăi nu cultivă nici autoritatea, nici căința (în care noi excelăm, ba chiar un pic prea mult). Departe de ei ideea de a căuta ce anume responsabilități le revin în această decadență. Dacă totul e complot, e suficient să te
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să n-aibă talent. Mai hotărât e cu celelalte chestii învechite: gramatică, punctuație, prosodie etc. Hotărât și simplu: au fost, dar astăzi nu mai e nevoie de ele. Această mare descoperire se zice că se datorește în mare parte unui compatriot al nostru, Tristan Tzara, care s-a dus cu ea la Paris, a brevetat-o și a avut un succes teribil. După el, au venit André Breton și alții, franțuji, nemți și americani care au perfecționat metodele și au aprofundat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să n-aibă talent. Mai hotărât e cu celelalte chestii învechite: gramatică, punctuație, prosodie etc. Hotărât și simplu: au fost, dar astăzi nu mai e nevoie de ele. Această mare descoperire se zice că se datorește în mare parte unui compatriot al nostru, Tristan Tzara, care s-a dus cu ea la Paris, a brevetat-o și a avut un succes teribil. După el au venit André Breton și alții, franțuji, nemți și amercani care au perfecționat metodele și au aprofundat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este ca opera să fie liberă, cu totul liberă, ceiace nu poate face decât poetul, nepunându-se unei inspirații naturale, după metoda lui Freud, Tristan Tzara, André Breton și alții. Însfârșit, unii bănuiesc deși nu sunt siguri că simpaticul nostru compatriot la Paris ca și simpaticii noștri compatrioți aici, au înlăturat piedicile vechilor discipline numai din pricină că le sunt o piedică reală. Disprețuiesc sintaxa franceză și română din pricină că nu prea știu franțuzește și românește. Dar asta nu-i adevărat. ADAOS Acești inovatori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
totul liberă, ceiace nu poate face decât poetul, nepunându-se unei inspirații naturale, după metoda lui Freud, Tristan Tzara, André Breton și alții. Însfârșit, unii bănuiesc deși nu sunt siguri că simpaticul nostru compatriot la Paris ca și simpaticii noștri compatrioți aici, au înlăturat piedicile vechilor discipline numai din pricină că le sunt o piedică reală. Disprețuiesc sintaxa franceză și română din pricină că nu prea știu franțuzește și românește. Dar asta nu-i adevărat. ADAOS Acești inovatori ne disprețuiesc nespus. Și pe noi rămășițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și un ziar scris în întregime în franceză. În fapt, visul fiecărui român era să meargă la Paris ca să-și distrugă viața. Și asta li s-a întâmplat la toți. Eu, însumi, am venit împins de această aspirație inconștientă a compatrioților mei, care continua să exercite o mare fascinație asupra mea. Parisul, locul ideal pentru propriul eșec. Beredetta Craveri: Dar, nu credeți că pentru un scriitor, patria este limba în care a ales să scrie? Cioran: Desigur, de fapt la Paris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cu fericiri întâmplătoare. Deși, pe locul unde-mi duc veacul l-aș putea numi și așa, dacă ar fi să iau în tragic ceea ce cred unii despre provincie. Eu am trăit și trăise aici fără complexul provinciei, așa cum, cu condescendență, compatrioții noștri de pe malurile Dîmboviței, deși cei mai mulți sunt acolo venetici, privesc restul țării ce se întinde în jurul Capitalei. Am rămas aici, pentru a putea fi peste tot, pentru a putea privi mai bine, deși uneori prin ceața pe care ți-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Crețești, Grumezoaia, Tămășești, Dodești, Urdești, Bârsești, Cozia, Zberoaia, Duda, Grozești, Răducăneni au oferit pentru armată cantități însemnate de: scamă, cămăși, flanele, pânză, încălțăminte. Femeile și-au îndeplinit cu demnitate și onoare datoria față de patrie, față de soții, copiii, părinții, rudele și compatrioții plecați să lupte pe front. Comitetele de femei (Doamnele Române) din Fălciu și Huși au contribuit prin numeroase ofrande venind în sprijinul răniților. Acest comitet a oferit gratis armatei: scamă, pânză, ciorapi de bumbac, cămăși de pânză, perne, șervete. Ilustrăm
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]