1,212 matches
-
pentru studiul nostru, chiar dacă nu este decât un pamflet împotriva creștinismului. Informațiile despre măsurile persecutoare împotriva creștinilor nu ocupă un loc deosebit, astfel încât afirmațiile de simpatie pentru creștini sunt date de tendința epocii în discuție. Odată amintită aceasta, expresiile acestei compilații istorice asumă un profil caracterizat; sub vălul precedentelor modele de viață ale Cezarilor, răsună vocea păgânismului amenințat și redus aproape complet la silențiu după victoria de la Frigidus (394) a împăratului Theodosius I asupra lui Eugenius. Condiționat de acest aspect, autorul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spiritual, descurcăreț și plin de inițiativă în afaceri. Surpriza cea mai plăcută apărea în pat, unde era ceva de speriat. Vă pot spune că îi plăcea să mă iubească pe muzică nigger și chiar făcuse un CD al nostru, o compilație de rap, hip hop și slow. Cînd mergeam la culcare, întâi îmi zâmbea complice și mă fixa amenințător cu arătătorul, apoi apăsa ostentativ butonul repeat, dădea play și mă fugărea prin dormitor cât să se întărâte un pic. Atunci era
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
CRONICA MOLDO-RUSĂ, (Povestire pe scurt despre domnii Moldovei, de când s-a început Țara Moldovei, în anul 6867 (1359), versiune a cronicii scrise la Curtea lui Ștefan cel Mare. Descoperită într-o compilație de texte de redacție est-slavă (așa-numita Voskresenskaia letopis’, cu circulație în secolele al XVI-lea și al XVII-lea), această variantă a letopisețului Moldovei transpune, cert, un manuscris preexistent în medio-bulgară și ajuns, cum se consideră, în Rusia, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
îi călăuzească și în viața practică. Indiferent de profesie (preoți, juriști, medici), promotorii Renașterii ardelene, îmbinând acțiunea edifiantă prin viu grai cu cea scriptică, s-au întrecut în a alcătui atât tomuri științifice, cât și cărți și broșuri de popularizare (compilații, prelucrări, adaptări), majoritatea cu finalitate utilitară imediată. Disertații de teologie, filosofie, logică, etică alternează cu lucrări ca Învățătură firească spre surparea superstiției norodului (Gheorghe Șincai), Învățătură pentru prășirea pomilor (Petru Maior), Economia stupilor (Ioan Piuariu-Molnar), Despre apele minerale de la Arpătac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
de altă parte, există tendința scientizării divinației prin diferite împrumuturi. Ambele situații se pot traduce prin descoperirea limitelor cunoașterii științifice și printr-un deficit simbolic și de credibilitate (valabil pentru cei ce se îndeletnicesc cu arta prezicerii). De aici rezultă compilații și amestecuri sincretiste între diferite tipuri de cunoaștere, religii și sisteme de credințe, confuzii impardonabile, goana după diplome, distincții și recunoaștere formală. Cazul Teissier din Franța este unul ilustrativ în acest sens. Despre neutralitate vorbim atunci când se menține o atitudine
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Deși nu atacă cercetările științifice ale practicilor magice și divinatorii, lucrările apărute pe piața românească (fie că sunt traduse sau nu) ne ridică unele semne de întrebare asupra veridicității și onestității demersului. Adesea, ele se înfățișează ca un set de compilații în care autorul încearcă să etaleze o serie de cunoștințe hermetice plecând de la textele clasice care circulă în domeniu. Unele lucrări se prezintă chiar ca un îndreptar de lucru cu spirite și demoni ierarhizați cu o deosebită acribie. În Magia
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
antropologică și hermeneutico-simbolică).Nu trebuie însă neglijată nici dimensiunea culturală și mediatică a fenomenului. Întrebările care se pun cu necesitate într-o astfel de situație sunt următoarele: mai este divinația o formă de cultură populară, străveche sau este doar o compilație de credințe, superstiții și simboluri? Putem vorbi despre kitsch în divinație? Așa cum se prezintă rezultatele cercetărilor noastre, fenomenul comportă o serie de interpretări și nuanțări. De ce? Pentru simplul motiv că nu putem pune pe același nivel credințele oamenilor în semnele
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ale epocii consumiste 316. Nici una dintre caracteristicile kitschului enunțate mai sus nu se verifică în cazul practicilor divinatorii populare. Ele funcționează asemenea unor practici tradiționale peste care s-au suprapus elemente de credință creștină. Pe de altă parte, adaptările și compilațiile moderne de practici divinatorii (nenumărate) au toate șansele să se încadreze în categoria kitschurilor. Motivațiile pot fi multiple: de la folosirea unor clișee lingvistice șablonarde (pendul magic, oglindă magică, călătorii astrale, plan astral, spirite malefice, zile favorabile și nefavorabile, vrăji, spirite
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Dumnezeu, clarviziune și călătorii spirituale în același timp nu poate crea decât confuzie și provoacă înțelegerea eronată a fenomenului. Ambiția acestor lucrări este aceea de a prezenta într-o manieră științifică, integratoare, cunoștințe de tip esoteric, religios și științific. Rezultatul: compilații jalnice în care sunt prezentate frânturi de credințe, ritualuri, rețete magice și comentarii care încearcă să formeze o abordare unitară. Ele își propun să cuprindă fenomenele religioase, magice, vrăjitorești, divinatorii și paranormale deopotrivă. Fără îndoială că în astfel de situații
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
petrolului / numai centru de greutate al timpului/ acceptă două ființe// numai Christ înaintează spre ochii noștri/ dintr-o singură parte// nu vom cumpăra argintăria din orașul de graniță// erați mai frumoși decât partidul unic/ decât fumul industriei tocmai bun pentru compilații// cu frică vă spun nu voi ați hrănit lupii/ nu uitați/ triumful poate fi pretutindeni”. Tot așa, Epoca noastră ori Astrul camuflajului, din volumul Transparență cu Pietà (1997), sunt reprezentative pentru întreaga creație a autorului. SCRIERI: Căile șoimului, pref. Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
Mihai Eminescu” de G. Călinescu, repetate la nesfârșit, plutesc pe deasupra fluviului (fluxului) de informații și, încă: desprinse de raționamente ca cele de mai sus ale lui Alexandru Grama care ne îndeamnă să căutăm, nu să ne privim în oglindă. O compilație denumită „raport” Revenind la George Potra, el nu este, desigur, un pseudonim al lui Octav Minar iar acesta nu are decât vina de a-l fi ocolit pe G. Călinescu, adică de a fi refuzat în mod expres să-i
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
condus și instalat la ospiciul Caritatea din București, unde stătu mai bine de două luni...” Aici este sursa actului medical pe care-l deține George Potra și ni se pare firesc să considerăm că avem de-a face cu o compilație a cuiva (mai mult ca sigur, chiar Cornelia din Moldova) după izvoare narative avute la îndemână. Înțelegem, apoi, încă o dată această tiranie a primelor impresii; așa cum i-a determinat la o atitudine fermă de ardeleni, tot astfel însemnările lui Nicolae
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
un moment dat, pe raza imaginară a glonțului... ... Acestea sunt, însă, de resortul lui 1883, și le-am analizat întrucâtva. Acum suntem în 1889 și constatăm că ceea ce George Potra crede a fi un raport de autopsie se dovedește o compilație desigur, savantă, făcută în termeni medicali. Am redat începutul, să redăm și partea referitoare la creier. Spune actul lui George Potra: „Comparându-se între ele cele două hemisfere, s-a găsit o greutate mai mare de 25 gr. În favoarea hemisferului
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la alienațiune mintală, degenerat sau nu, el a fost un geniu pe care toți îl admirăm și înaintea memoriei căruia toți ne închinăm.” Iarăși: este vorba de „acei savanți” și de „noi”, o punere față în față, o detașare. Această compilație, pe care doctorul Ion Nica o ia drept raport autoptic și o discută ca atare, este un înscris târziu, o interpretare. Din fericire, ea se regăsește, ca interpretare, în interpretările de bun simț ale lui Ion Nica întărite și nuanțate
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la ospiciul Caritatea din București, unde stătu mai bine de două luni...” Aici este, cred, una dintre sursele actului medical pe care-l deține George Potra și mi se pare firesc să considerăm că avem de-a face cu o compilație a cuiva (mai mult ca sigur, chiar Cornelia din Moldova) după izvoare narative avute la îndemână. Oricum, se vede cu ochiul liber că nu avem de-a face cu actul original, cel din 16 iunie 1889; ar mai rămâ ne
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Eminescu și afacerea Chibici-Râmneanu (am dezvoltat separat subiectul; dacă e cazul, revin). A presupune, ca dl. Călin L. Cernăianu, că N. Pătrașcu a folosit acest „act original” este o inepție, pentru că vezi mai jos cum se configurează actul respectiv din compilații. Apoi, cel mai important adevăr pe care-l spune acest act, starea organelor interne în momentul autopsiei, mai ales a inimii, nu se regăsește la N. Pătrașcu. Am redat începutul, să redăm și partea referitoare la creier. Spune actul lui
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
sic!) s-a stins din viață în urma unui anevrism aortic rupt...” Semnul atenționării în paranteză îi aparține lui Ovidiu Vuia; se poate deduce că G. Călinescu considera drept „act de autopsie” acest manuscris după ce, în 1934, îl clasase ca o compilație ceea ce și este, de fapt. Oricum, este singura descriere anatomică ce ar atesta existența unei autopsii făcute imediat după moartea lui Eminescu. După cum se știe, doctorul Gheorghe Marinescu n-a mai analizat ulterior creierul la microscop, deci descrierea de mai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de la pe la 1902 în sus, când apare studiul lui Panaite Zosin unde boala lui Mihai Eminescu este considerată de orginte sifilitică nu fără complicații ce țin de alcoolism, ajungem la un timp nedefinit între 1914-1916 când putea fi scrisă această compilație eventual, cu scopul de a fi publicată. Călin L. Cernăianu redă și paragraful imediat următor de după „Eroare” de data aceasta în descifrare proprie: „Eminescu n-a fost sifilitic. Ideea aceasta s-a născut din doctrina eronată ce profesă școala germană
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care toți îl admirăm și înaintea memoriei căruia toți ne închinăm.” Bine ar fi să putem vedea în Al. Șuțu un creștin fercvent.. Iarăși: este vorba de „acei savanți” și de „noi”, o punere față în față, o detașare. Această compilație este un înscris târziu, o interpretare. Din fericire, partea din ea care interpretează boala lui Eminescu se regăsește în interpretările de bun simț ale lui Ion Nica întărite și nuanțate, la rândul lor, de cele recente ale lui Ovidiu Vuia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
facă un nume în filozofie, să obțină recunoașterea specialiștilor și a amatorilor. Cu alte cuvinte, nu și-a propus să dea lumii o operă. Textul final, încheiat în vara anului 1918, când a fost scris și „Cuvântul înainte“, este o compilație (în corespondența sa, Wittgenstein a folosit și expresia „rezumat“) din cinci sau șase caiete de note pe care le-a scris între 1913 și 1918. Din aceste note, Wittgenstein a reținut formulări care conțineau ideile sale cele mai personale, în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
DEX). Cele mai faimoase interpolări din literatura română aparțin lui Simion Dascălul, cronicar care și-a introdus propriile observații În cronica lui Grigore Ureche, unele interpolări fiind făcute dintr-un interes politic. În fine, trebuie să pomenim aici și de compilație, care este o „lucrare, operă care cuprinde idei și fragmente din diverși autori, neprelucrate În mod personal” (DEX). În accepțiunea largă, termenul compilație are o conotație peiorativă, de „text lipsit de originalitate”. Dar, În Evul Mediu, ca, de altfel, până În
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Ureche, unele interpolări fiind făcute dintr-un interes politic. În fine, trebuie să pomenim aici și de compilație, care este o „lucrare, operă care cuprinde idei și fragmente din diverși autori, neprelucrate În mod personal” (DEX). În accepțiunea largă, termenul compilație are o conotație peiorativă, de „text lipsit de originalitate”. Dar, În Evul Mediu, ca, de altfel, până În zilele noastre, o lucrare ce se vrea bine informată trebuie, prin forța lucrurilor, să se Întemeieze pe rezultatele cunoașterii anterioare din domeniu. Alcătuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Manualul însă impune o înșiruire de idei încît să se ordoneze gradual și să fie cît mai inteligibile și pentru cei care nu le-au avut în atenție, deși acest lucru nu trebuie să legitimeze transformarea lui într-o simplă compilație. Ca să fie necesar, un manual trebuie să ofere și altceva decît cercetările anterioare, căci altfel ar putea fi suplinit de cîteva indicații bibliografice. Apoi, în raport cu sursele de informare, manualul trebuie să fie dominat de atitudinea evaluativă, preluînd critic cele afirmate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
facă un nume în filozofie, să obțină recunoașterea specialiștilor și a amatorilor. Cu alte cuvinte, nu și-a propus să dea lumii o operă. Textul final, încheiat în vara anului 1918, când a fost scris și „Cuvântul înainte“, este o compilație (în corespondența sa, Wittgenstein a folosit și expresia „rezumat“) din cinci sau șase caiete de note pe care le-a scris între 1913 și 1918. Din aceste note, Wittgenstein a reținut formulări care conțineau ideile sale cele mai personale, în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
istoric, recomandă ca pe viitor verva speculativă în cercetările științifice să fie înlocuită cu soliditatea cunoștințelor în materie, pentru a evita astfel producerea haosului. Ca un Zeus Tonanus se pornește în contra unui biet sursolog, Ion Sân-Giorgiu, în De la sinteză la compilație, ce afirmă enormității gen: "... poezia lirică eminesciană se compune din motive culese sau întîlnite întîmplător de poet". Reacția istoricului, impregnată de lirism, este pe măsura enormității: "Nu! Eminescu nu este motiv străin, nu este rendez-vous întîmplător, nu-i fabricant de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]