11,431 matches
-
religii, fapte pe care istoricii le-au analizat onest și foarte în detaliu. Iau în serios argumentele științifice și critica religioasă care se prezintă astfel, iar pe cele mai puțin serioase îmi permit să le ignor. Să învățăm să ne comportăm omenește Rămâne indubitabil faptul că omul, provenind din regnul animal cum am învățat de la biologii sociali era inițial orientat spre egoism. În primele faze ale evoluției umane trebuia să fie astfel, altfel și-ar fi pus în pericol propria existență
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
grupului familiar, capacitatea altruistă. Aceasta asumase o importanță fundamentală pentru comportamentul social uman. Pe parcursul evoluției s-au format emoții și intuiții morale care preced argumentele și judecățile morale. Astfel a învățat omul, încetul cu încetul, încă de la origini să se comporte uman. În concluzie, omul este unica ființă vie care a fost în măsură de la început să creeze și să dezvolte norme sociale și culturale. O etică pentru supraviețuire Dupa filmările în Africa, cercetarea urmelor ne condusese în inima Australiei, unde
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
educați, ei fac oricum ceea ce facem noi!". Este ușor pentru noile generații să arate cu degetul lipsa modelelor din generația părinților. Când pentru adulți coatele devin partea cea mai importantă a corpului, nu trebuie să ne mire că tinerii se comportă în consecință. Toate marile minciuni ale politicienilor agresivi și marile înșelătorii ale anumitor manageri, toate crimele și războaiele fără sens sunt exemple negative a căror valoare este dincolo de situația contingentă. Astăzi totuși, pentru a înfrunta numeroasele și inevitabilele decizii obiective
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în anumite situații ne-o putem pune nouă înșine. Răspunsul elementar este că omul, provenind din regnul animal, a trebuit să învețe să-și domine, prin rațiune, instinctul de a-și satisface propriile necesități foame, sex, autoconservare și să se comporte uman cu semenii săi. Și astăzi fiecare trebuie nu doar să dezvolte încă din copilărie o încredere de fond, dar să învețe a-și controla motivațiile, nevoile și interesele chiar și cele marcate de impulsurile psihice cele mai elevate, ca
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
parcusul întregii vieți el poate reuși, dar, uneori, poate fi marcat de anumite erori. Din această perspectivă, răul este tot ceea ce rănește, dăunează și împiedică omul. Răul este în special ceea ce face ca omul să decadă la un nivel inuman, comportându-se ca un animal feroce și cu bestialitate. Pentru a-l împiedica, s-au dezvoltat de-a lungul mileniilor anumite criterii ce definesc umanul. Se pot întâlni în toate marile tradiții ale umanității, nu doar în mediul religios și filozofic
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
credință, dar chiar și o criză care privește toate domeniile existenței. În aceste cazuri, adesea omul nu are la dispoziție un sprijin din afară care să intervină în situația de criză și trebuie să o gestioneze singur. Fiecare alegere existențială comportă un risc. Dezvoltarea vieții omului este la fel de puțin previzibilă și controlabilă ca și cea a economiei. Chiar și alegerile existențiale, în anumite situații, sunt revocabile: se poate studia economia, și nu teologia, dar și viceversa. Se poate căuta un domeniu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
hinduismul nu cunoaște nici un magisteriu obligatoriu. Ar fi fost mult mai importantă acțiunea dreaptă: ritul corect, obiceiurile, religiozitatea trăită. De asemenea, nu ar fi trebuit să mă preocup în primul rând de anumite drepturi ale omului, ci de cum să mă comport în viață, de datoriile și responsabilitățile mele față de familie, societate, divinități sau Dumnezeu. Probabil m-aș simți bine în religia dharmei eterne. De ce? Deoarece ordinea sa are un fundament cosmic. Așadar se situează dincolo de limitele spațio- temporale și este extrem de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
categoria anormalității, a neobișnuitului, a nefirescului sau, în acord cu Stafford și Scott 349 stigma este o caracteristică a unei persoane, care este contrară normelor sociale, prin normă socială înțelegând, o credință împărtășită, potrivit căreia o persoană trebuie să se comporte într-un anumit fel la un moment dat. O caracteristică esențială a stigmatizării, așa cum într-o anumită măsură se identifică și în definiția precedentă, este natura sa contextuală și dinamică 350. Un atribut poate fi considerat discreditant sau deviant de către
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
metodă definită și va răspunde premisei acestei metode va constitui obiectul său, un element al domeniului științei în chestiune și în același timp dovada eficienței și realității sale. În acel moment în care estetica a înțeles necesitatea de a se comporta față de opera de artă așa cum o fac celelalte științe față de natură, de a o supune unei metode de investigare care să se garanteze pe sine în determinări universale, raționale și certe, ea a devenit științifică și, așa cum vedem la Daphni
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de extremă încât nu poate fi la drept vorbind cuprinsă cu gândirea. După cum vom arăta, știința nu există niciodată singură. Însă imediat ce a eliminat viața din câmpul său de investigație (și o face în mod necesar în calitate de știință), ea se comportă ca și cum ar fi singură; ea este cea care va dicta de acum înainte propria lege lumii lumii sensibile a vieții care subzistă cu toate că a făcut abstracție în sine de tot ceea ce este sensibil și de tot ceea ce este viu. O
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vedere științific, orice dispozitiv nou, orice tehnică implicată într-un fel sau altul în rețeaua tehnicilor existente, rezultând din întrepătrunderea lor și din relaționările lor, susceptibilă a fi concepută și realizată pornind de la ele și de la posibilitățile pe care le comportă ele, va fi astfel cu certitudine, printr-o mișcare invincibilă. Această mișcare este ceea ce numim progres. Noțiunea de progres a ajuns astfel să desemneze în mod exclusiv progresul tehnic. Ideea unui progres estetic, intelectual, spiritual sau moral, prezent în viața
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cunoașterii. Și am văzut în ce fel: în ce fel proiectul de a ajunge la o cunoștință obiectivă a ființării naturale i-a determinat pe fondatorii modernității să excludă din această cunoștință toate proprietățile sale sensibile și subiective tot ceea ce comporta o referire la viață. Astfel, negarea acesteia, adică, la urma urmelor, autonegarea sa căpăta înfățișarea unei dezvoltări pozitive, cea a cunoașterii și a științei. Mascată de prestigiul rigorii, scoaterea din joc a subiectivității sfârșește prin a duce la devastarea planetei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
diferențiat pentru sfera publică, unde majoritatea deciziilor se luau de aducătorul de venit, și pentru sfera privată, unde hotărârile erau luate de cel/cea care desfășura preponderent munca domestică, se ocupa de creșterea și educarea copiilor. În cadrul familiei monoparentale, autoritatea comportă tendințe contradictorii: o supralicitare a părintelui singur, dar și momente de criză atunci când acesta nu mai face față solicitărilor. Familia poate fi abordată ca o instituție socială care se află în legături cu alte instituții, inclusiv cu instituțiile statului. Raporturile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
femeilor. Pentru feminism, relația femei-familie este fundamental una dilematică, pentru că vizează existența unui dezechilibru între „Sine” și „Altul” - aceasta este tensiunea dintre satisfacerea propriilor nevoi ale femeilor și satisfacerea nevoilor celorlalți membri ai familiei, față de care ele trebuie să se comporte genizat, adică să aibă grijă în mod „natural”. În mod obișnuit, femeile și bărbații au în familiile lor experiențe particulare și se simt mulțumiți sau contrariați de aceste rezultate ale calităților și defectelor persoanelor implicate, poate și ca revoltă față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
muncă/îngrijire, succes/dragoste, individ/comunitate și spirit competitiv/sacrificiu de sine. (Nancy Fraser, Linda Gordon, 1997) Acestea sunt atât stereotipuri de gen, cât și premise ale diferențierii într-un sens negativ, chiar a discriminărilor între sexe. Socializarea de gen comportă și valențe pozitive, persoanele își pot contura identitatea de gen: fetele își accentuează trăsăturile feminine, iar băieții pe cele masculine. Socializarea de gen adecvată a fost considerată ca fiind foarte importantă privind emanciparea femeilor. Socializarea este una dintre structurile fundamentale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
oamenilor, altfel incompleți. Platon, în Banchetul 96, folosește mitul androginului pentru a demonstra că, în fapt, iubirea este expresia dorinței de nemurire. Pentru familia monoparentală, modul de a da o educație copilului/copiilor este pentru părintele singur o problemă care comportă mai multe aspecte dilematice. Unul dintre acestea ar putea fi: ce tip de educație se va realiza în condițiile în care părintele singur transmite (mai mult sau mai puțin voluntar) valori și matrice comportamentale specifice sexului său, iar copilul nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
femeilor de către bărbați 45, a mamelor de către tați. Politicile publice în favoarea familiei monoparentale ar trebui să presupună, în fapt, politici ale egalității de șanse pentru femeile părinți singuri. Prioritar ar fi vizată egalitatea de șanse în sfera privată. Acest aspect comportă anumite dificultăți, decurgând din respectul datorat respectivei sfere care reprezintă un drept fundamental al omului. Dar, tocmai din perspectiva aceasta, există pentru femei nu numai îndatoriri, ci și drepturi. În primul rând, dreptul la demnitate personală. În sensul urmărit, egalitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
început câteva impresii despre cele petrecute în Parlament cu ocazia ședinței în care președintele ținuse discursul de condamnare oficială a comunismului, găsind că președintele Senatului, care condusese ședința, cam scăpase lucrurile de sub control, lăsându-i pe unii parlamentari să se comporte ca la circ. Oamenii ăștia ar fi trebuit să se boteze cu toții în apa sfântă a Iordanului, că prea îi năpădiseră relele pământului, glumi Arm, și nu le-ar fi stricat să primească pentru a doua oară botezul creștin... Da
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu se confundă cu suma intereselor particulare. Aparatul instituțional al Statului este considerat un centru de decizie autonom. Cele două concepții descrise constituie viziuni normative și idealiste ale Statului, ele indicînd mai mult modul cum acesta ar trebui să se comporte decît cum o face de fapt. Kenneth Arrow a arătat că nu se poate desprinde o scară de preferințe sociale dintr-un ansamblu de preferințe individuale ce nu sunt unanime; nu se pot combina preferințele unei colectivități așa cum un individ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de către alegători reprezentanților aleși, în cadrul legislației existente, beneficiind de respectul și chiar de sprijinul guvernului central. De multe ori sunt gestionate la nivel local și servicii de importanță națională, cum ar fi educația, sau sănătatea. Dar și termenul de local comportă înțelesuri diferite. El se referă, în general, la unități administrativ-teritoriale, mai mari sau mai mici, conduse de persoane și organisme alese la nivelul respectiv. Există, cel mai adesea, și reprezentanți ai guvernului central, dar care nu administrează efectiv ci supraveghează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este însă mult mai lent, datorită inerției, remanenței mentalităților specifice. 2.2. Costuri sociale și costuri private Logica comercială are avantajul de a constrînge actorii să-și dezvăluie preferințele, adică disponibilitatea lor de a plăti. Dar se știe că ea comportă și neajunsuri, mai ales datorită efectelor externe. Producția și consumul de bunuri și servicii, publice și private, se traduce în realitate prin efecte externe negative, neluate în seamă de piață, ceea ce corespunde unui cost pentru comunitate. Se pune deci întrebarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
vă împiedice să dormiți cu vocea sa cultivată, înseamnă că dreptul dvs. de proprietate asupra liniștii din propriul apartament e incomplet. În mod simetric, piața este un loc unde se schimbă inclusiv drepturi de proprietate contra obiecte. De aceea ea comportă exigențe în materie de divizibilitate a bunurilor și serviciilor, de rivalitate și de excluderabilitate. Reformulate într-o manieră juridică, aceste exigențe se exprimă astfel: un drept de proprietate este deplin atunci cînd există posibilitatea transferabilității, adică a vînzării și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
publice. 4.2.1. Deficiențele pieței Există deficiențe ale pieței (cum ar fi randamentele crescătoare și imperfecțiunile concurenței) care nu permit tarifarea sau practicarea de prețuri la nivelul costului marginal, deci al optimului lui Pareto. Dar, chiar dacă toate întreprinderile se comportă ca firme perfect concurențiale, piața rămîne ineficientă în fața a două probleme majore: efectele exter-ne și bunurile colective. 4.2.1.1. Randamente crescătoare și concurență imperfectă În activitățile în care randamentele rămîn crescătoare pentru o anumită scară de producție, conform
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un al cincilea tip de evaluare constă în a apropia efectele de nevoile exprimate de populație. Și aici, desigur, pot apărea contradicții. Pentru a ilustra această grilă de analiză, testăm un program de acțiune publică, în același timp costisitor și comportînd veritabile mize sociale: politica de locuințe sociale: mijloacele consacrate acestui obiectiv prin bugetul de stat și al colectivităților locale se ridică la cîteva zeci de miliarde de lei pe an; obiectivele constau în furnizarea de locuințe decente tuturor rezidenților ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cunosc o stagnare sau chiar o regresiune, departe de obiective-le urmărite. Se dezvoltă o întreagă birocrație în jurul lor, influențele poli-tice își fac simțită prezența, de aceea aceste măsuri trebuie limitate și extrem de bine justificate. De obicei, puterile publice se comportă ca un fel de stat major al grupurilor industriale, producînd restructurări, cedări de active, concentrări de resurse, stabilire de priorități, strategii de alianțe, achiziții de competențe ș.a. nu dintre cele mai realiste sau mai eficiente, ca și între-ținerea unor costisitoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]