2,825 matches
-
Lordul se holbă la el o vreme, apoi se depărtă spunînd apăsat: — Oricum, nu contează. Nu contează. Lanark plecă în grabă trîntind ușa în urma lui. CAPITOLUL 5. Rima Afară era ceață. Lumina de la ferestre o satura în asemenea măsură încît conacul părea învăluit într-un cocon de lumină lăptoasă, dar dincolo de acesta, Lanark mergea într-un întuneric total, dibuind găsea drumul pe alee după scîrțîitul felinarului pietrișului și atingerea rămurelelor înghețate pe față și mîini. Pe trotuar puteai să te orientezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
folosea toată energia în lumi imaginare și nu-i mai rămînea nici un pic pentru lumea reală. Un teritoriu mic și fertil sătea ascuns într-un crater creat de o explozie atomică. Thaw îi era prim-ministru. Locuia într-un vechi conac care se ridica printre pajiști și pîlcuri de pădure, pe malul unui lac împodobit cu insule. Conacul era spațios, întunecos și liniștit. în holuri atîrnau tablouri pictate de el, biblioteca era ticsită cu romanele și poeziile lui, iar în ateliere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
teritoriu mic și fertil sătea ascuns într-un crater creat de o explozie atomică. Thaw îi era prim-ministru. Locuia într-un vechi conac care se ridica printre pajiști și pîlcuri de pădure, pe malul unui lac împodobit cu insule. Conacul era spațios, întunecos și liniștit. în holuri atîrnau tablouri pictate de el, biblioteca era ticsită cu romanele și poeziile lui, iar în ateliere și laboratoare lucrau cele mai ascuțite minți ale vremii atunci cînd doreau să-l viziteze. Afară, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vreo fotografie. Încăpățânarea celuilalt îl irită pe Gosseyn. Căutând să-și stăpânească mânia, adăugă: ― La vreo doi kilometri înspre vest de magazinul dumneavoastră se află, o casă cu o arhitectură mai degrabă ciudată. ― Casă! asta numește el casă! zise Nordegg. Conacul celebru în întreaga lume aparținând familiei Hardie. ― Hardie, răspunse Gosseyn, era numele de fată al soției mele; ea s-a prăpădit acum aproape o lună. Patricia Hardie. Asta nu vă spune nimic? Îl văzu pe Nordegg surâzând încântat figurilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
stingherit, contemplă jungla care se întindea zece kilometri mai jos. ― Presupun ― își zise ― că va trebui să particip la vânătoarea organizată de acești... (ezită o clipă în alegerea cuvântului, apoi își continuă gândul, ironic:) extrovertiți, în stare să construiască un conac de vânătoare de asemenea dimensiuni. O voce murmură în spatele lui: ― Pe aici, vă rog, Excelență. Vânătoarea este prevăzută să înceapă peste o oră și Enro cel Roșu va conferi cu Dumneavoastră în timpul drumului. ― Spuneți-i Excelenței sale, ministrul Afacerilor externe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Roșu personal îi trase un glonț în cap, în apropierea ochiului. Sălbăticiunea făcu un salt, apoi se prăbuși scâncind, zbătându-se spasmodic; un minut după aceea era moartă. Ceva mai târziu, pe drumul de întoarcere către acea gigantică combinație de conac de vânătoare și minister de externe, uriașul se apropie de ambasadorul Ligii. ― Frumos sport, nu-i așa? ― mârâi el. Dar, dac-am văzut eu bine, n-ați tras de loc? ― E prima vânătoare ― se scuză ambasadorul. Am fost fascinat. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vreo fotografie. Încăpățânarea celuilalt îl irită pe Gosseyn. Căutând să-și stăpânească mânia, adăugă: ― La vreo doi kilometri înspre vest de magazinul dumneavoastră se află, o casă cu o arhitectură mai degrabă ciudată. ― Casă! asta numește el casă! zise Nordegg. Conacul celebru în întreaga lume aparținând familiei Hardie. ― Hardie, răspunse Gosseyn, era numele de fată al soției mele; ea s-a prăpădit acum aproape o lună. Patricia Hardie. Asta nu vă spune nimic? Îl văzu pe Nordegg surâzând încântat figurilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
stingherit, contemplă jungla care se întindea zece kilometri mai jos. ― Presupun ― își zise ― că va trebui să particip la vânătoarea organizată de acești... (ezită o clipă în alegerea cuvântului, apoi își continuă gândul, ironic:) extrovertiți, în stare să construiască un conac de vânătoare de asemenea dimensiuni. O voce murmură în spatele lui: ― Pe aici, vă rog, Excelență. Vânătoarea este prevăzută să înceapă peste o oră și Enro cel Roșu va conferi cu Dumneavoastră în timpul drumului. ― Spuneți-i Excelenței sale, ministrul Afacerilor externe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Roșu personal îi trase un glonț în cap, în apropierea ochiului. Sălbăticiunea făcu un salt, apoi se prăbuși scâncind, zbătându-se spasmodic; un minut după aceea era moartă. Ceva mai târziu, pe drumul de întoarcere către acea gigantică combinație de conac de vânătoare și minister de externe, uriașul se apropie de ambasadorul Ligii. ― Frumos sport, nu-i așa? ― mârâi el. Dar, dac-am văzut eu bine, n-ați tras de loc? ― E prima vânătoare ― se scuză ambasadorul. Am fost fascinat. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
era de serviciu, așa că lui îi reveni misiunea să-l ducă în timp util la Gara Filaret, ca să prindă trenul de Giurgiu. Când află cu cine are onoarea, șeful de gară din Giurgiu își îndreptă spatele și-l îndrumă spre conacul lui Manolache Ochiu-Zănoagă, după ce-i puse la dispoziție un cal bun, murg, odihnit. Costache nu prea călărise în ultimul timp, dar acum simțea nevoia să și descarce energia. Se simți tânăr când o luă la galop. Trebuia să treacă prin
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
este ampla panoramă a vieții cotidiene a Bucureștiului de altădată. Autoarea urmărește de-a lungul cărții câteva nuclee narative centrate pe locuri tipice ale orașului: redacția ziarului Universul, familia reputatului doctor Margulis, Prefectura de poliție, spitalul, baia publică, în fine conacul aristocratic unde personajele reunite petrec Revelionul. În toată această lume stratificată social răsună poate cea mai puternică voce a romanului, cea a Iuliei, fiica doctorului, care consemnează-n jurnalul ei, cu grație și maturitate, toate faptele aiuritoare ce răscolesc viața
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
își lua rămas-bun, și de-aceea centrul orașului, într-o zi cu lumină galbenă ca uleiul, îl bucură. Se dusese în cartierul de case vechi de pe o colină, iar corolele majestuoase ale platanilor, cârciumioarele ascunse din loc în loc în foste conace de pe la 1800, restaurate aproape ca în vremea lor, îi calmară inima. Orașul avea și o moschee turcească suficient de încăpătoare, dar comunitatea persană era recentă și prea restrânsă pentru a fi avut locașuri de cult somptuoase și la vedere. În
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi lasă în voia răului și a îndoielii. Spirit al vântului, navigând între Scoția și Franța, Alan Breck iese din povestea lui David Balfour doar după ce acesta din urmă este restaurat în poziția de castelan al căminului părintesc. Pentru Balfour, conacul Shaw este casa ce îl adăpostește. Pentru Alan Breck, casa Stuart este iluzia căreia îi rămâne fidel. Întâlnirea dintre Pratt și Stevenson acordă benzii desenate noblețea visătoare a romanelor de aventuri. Sinteză hipnotică, proza lui Hugo Pratt oferă literaturii o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la distanțe ușor de parcurs, erau scaune care se modelau după conturul trupului. Mai era o masă de masaj și o planșetă mecanică pentru gimnastică, ale cărei numeroase secțiuni stimulau corpul cu o mișcare în același timp domoală și revigorantă. Conacul lui Levy — cum scria pe placa de la capătul din vale al drumului — era un Xanadu al simțurilor. Pe partea interioară a pereților lui izolați, existau toate condițiile de a satisface pe oricine. Domnul și doamna Levy, care se considerau reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se luptase cu tatăl său aproape treizeci și cinci de ani, domnul Levy hotărâse că își va petrece restul vieții încercând să nu se lase bătut la cap. Dar era bătut la cap în fiecare zi pe care și-o petrecea la Conacul lui Levy de către soția sa, care nu era de acord cu dorința lui de a nu avea bătăi de cap cu Levy Pants. Și dacă se ținea departe de Levy Pants, avea și mai multă bătaie de cap din cauza companiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
proprietari și vânzători de bilete și jucători. Ba chiar primea în fiecare an, de Crăciun, câte o felicitare de la un vânzător ambulant de alune, care își vindea marfa în parcajul stadionului Memorial din Baltimore. Se bucura de multă simpatie. La Conacul lui, Levy stătea doar în intervalele în care nu era nici un fel de sezon sportiv. Acolo nu avea prieteni. De Crăciun, singurul semn festiv, singurul barometru al spiritului sărbătoresc în cinstea nașterii Mântuitorului era apariția fiicelor sale. De îndată ce soseau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Singurul cadou pe care doamna Levy îl cerea fetelor ei era să-l atace pe tatăl lor. Doamna Levy iubea Crăciunul. Acum, domnul Levy stătea acasă, așteptând să vină primăvara. Gonzalez îi făcuse rezervările pentru Florida și Arizona. Dar la Conacul lui Levy părea să se sărbătorească din nou Crăciunul, iar domnul Levy gândea că ceea ce se petrecea acum acolo ar fi putut fi amânat până la plecarea lui în taberele de antrenament. Doamna Levy o întinsese pe domnișoara Trixie pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mă țin de tine clipă de clipă ca să fiu sigură că iei legătura, cât de repede posibil, cu canalia aceea idealistă. Te cunosc prea bine! Ai să tot amâni și o să te trezești cu Abelman venind cu un camion la Conacul lui Levy ca să ia tot ce avem. — Inclusiv planșeta ta de gimnastică. — Ți-am mai spus, țipă doamna Levy. Nu amesteca planșeta în treburile astea. Își aranjă blana zburlită. Și acum găsește-l pe psihopatul acela de Reilly până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de vorbă, domnule. La revedere. Intră în graba mare în casă și închise cu zgomot obloanele. Dispariția ei bruscă îl lăsă pe domnul Levy nelămurit, așa cum îi lăsase și biografia ciudată pe care i-o făcuse domnului Reilly. Ce cartier! Conacul lui Levy constituise întotdeauna o barieră care îl ferea să cunoască oameni ca aceștia. Apoi, domnul Levy văzu bătrânul Plymouth hodorogit care încerca să ancoreze lângă trotuar, zgâriindu-și capacele roților de marginea lui, înainte de a reuși în sfârșit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de o geană acvamarină care o deranja. Hai să mergem. Trixie înfulecă prăjiturile. A început să mi se facă greață. Domnul Levy trecu pe lângă soția lui ca să dea de o scenă pe care nu și-ar fi imaginat-o niciodată. Conacul lui Levy nu-l pregătise pentru interioare ca cel de pe Constantinopole Street, sau ca acesta. Apartamentul domnișoarei Trixie era decorat cu cârpe, gunoaie, bucăți de metal, cutii de carton. Undeva, dedesubtul acestora, se afla mobila. Dar suprafața, terenul vizibil, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
parcursul convorbirii, destul de scurte, Desert Rose nu spuse decât „da, da, da, Charlie, sigur“ și de mai multe ori „da“ cu o față lipsită de orice expresie. După ce Închise, explodă: — Charlie ne-a invitat să petrecem noaptea cu el, la conacul unui membru al familiei Rothschild. Vezi? zise zâmbind triumfător. A ieșit exact așa cum plănuisem. Kitty oftă ușurată și se gândi că poate, totuși, tipul ăsta, Charlie, chiar o iubea pe Desert Rose. În orice caz, era un pas atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nucleare al națiunii. — Cu chestiile alea aici, nimeni n-o să ne mai bată la cap timp de jumătate de milion de ani, de aia Îmi place ideea. Uită-te ce au făcut ciumecii din restul Vestului! Nimic altceva decît niște conace afurisite și niște peluze sugătoare de apă. De unde să vină toată apa aia? Din RÎul Colorado, de acolo vine. Și ce o să facă atunci cînd o să sece de tot? Nimic, aia o să facă. După ce dezbat pe marginea prostituției (toată lumea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
liniștită, fără îndoială. Sau, poate chiar se plimbă prin ploaie, arătând ca un câine vagabond.“ Ploaia măruntă ca ceața uda străzile orașului. Pentru că orașul fusese cruțat de raidurile aeriene din timpul războiului, multe dintre case mai păstrau încă aerul vechilor conace. Gaston se plimba prin ploaie, pe una din străzile dosnice ale orașului. Liniștea din jur era brăzdată doar de melodii populare transmise la radio. Foarte puține case erau acoperite cu țigle. Majoritatea acoperișurilor erau din tablă de zinc sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Pe gât îi apăruseră două puncte mici, dureroase - orificiile prin care se strecurase înăuntru și pe unde ieșise să regăsească partea din sine rămasă afară. S-a ridicat într-un târziu, împins de gândul că întârziase cam mult, iar la conac îl aștepta treaba de pe lume, ca de obicei. Era ciudat cât de repede preluase impulsurile lui Pampu și cât de conștiincios se gândea să le ducă la îndeplinire. A luat-o pe cărarea alburie, drept spre Comoșteni, care atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de pe lume, ca de obicei. Era ciudat cât de repede preluase impulsurile lui Pampu și cât de conștiincios se gândea să le ducă la îndeplinire. A luat-o pe cărarea alburie, drept spre Comoșteni, care atunci se numea Coteni, la conacul spătarului Gongea. Știa în amănunt tot drumul și se minuna în același timp de tot ceea ce vedea. Totuși, în acele prime săptămâni nu s-a gândit niciodată la Pampu ca la o victimă. Știa că îl luase în stăpânire, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]