6,940 matches
-
care pomenește de funie în casa spânzuratului. Și o concluzie: ideile care nu devin mobiluri pentru inițiative și fapte, nu au nici o valoare. Oficiile de bună gazdă ale colegei noastre s-au materializat într-o ceașcă de cafea, nu prea concentrată și nu prea mare, adecvată vârstei, în fursecuri, sucuri și chiar un pahar de vin pentru cei ce și-au putut permite o asemenea extravaganță. Tratațiile s-au suprapus discuțiilor cu conținut evocator și cu iz nostalgic. Întrunirea a fost
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
l-a luat și la dus de acolo. Singura ieșire din Jallianwala Bagh era prin spatele liniei de soldați. Oamenii speriați se călcau în picioare, încercând să escaladeze pereții. Generalul a ordonat trupelor să tragă acolo unde era mulțimea mai concentrată. Soldații au tras, au reîncărcat, au tras din nou, au reîncărcat și tot așa. Între tiruri mai era câte o pauză, de o liniște nefirească, până încărcau muniția. Adjunctul șefului poliției stătea lângă general, urmărind scena. Le dai o lecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
declame sonor, nazal: Eheu! Eheu! Imaginea lui Marte Plutește deasupra Feței Lunii proeminente Înarmați, cu cruzime, Noi, Bărbații magnetici Să ne întărim Încă o dată Eheu! Adunarea capătă un aer foarte serios. Unii din cei mai tineri vor să pară foarte concentrați, ascunzându-și privirile, ducându-și mâinile la tâmple. Pe măsură ce intră în atmosfera poeziei, vocea lui Selwyn tremură de emoție suprimată. Haideți și noi, Cei electrici Les beaux, les dynamistes Să mustrăm Să ridiculizâm Acele figuri infatuate Tradiționaliste Criticii Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încrucișat prin burniță cu domnișoara Cornelia care era însoțită de un bărbat sprințar și subțiratic, cu figura șoltică. Domnișoara făcu prezentările: în sfîrșit îl cunoșteam pe Costică. Cu trăsături de maimuțică, bot ieșit și ochii înfundați, capabili de o expresie concentrată, la secretar nici o trăsătură nu era animată de inteligență. Toate păreau doar șăgalnice și fugoase. Fulgerîndu-mă cu o privire care știa să cîntărească, Fărocoastă zîmbi simpatic. I-am surîs. Ipocriți, amîndoi aflasem unul despre altul mult mai multe decît lăsam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în mod favorabil literatura analitică a Hortensiei Papadat‐Bengescu. A fost un critic complex, publicist de valoare, creator de aforisme, sprijinitor de școală nouă. 205 AMINTIRI DIN COPILĂRIE șI ADOLESCENȚĂ (FRAGMENT ) Mama mea mă iubea cu toată puterea unei naturi concentrate și a unei vieți, care fusese tristă . Mi s‐a spus că era o femeie înaltă, tăcută și frumoasă. Ea suferise mult, căci multă vreme luptase cu cea mai grozavă sărăcie, lucrând zile și săptămâni la o cusătură, pentru care
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
bogat. Să tot trăiești fericit într-un asemenea peisaj natural, ce mă înconjoară! Pentru 12 aprilie, la sugestia dlui Oprea, am încercat să scriu în legătură cu cireșele pe care le-am împărțit egal tuturor oamenilor mei din pluton, în timp ce mă aflam concentrat imediat la nord de Tighina, în martie-iunie 1940. Iar m-a provocat Oprea. Am inserat articolul în forma următoare, pe care o consemnez, astfel, având titlul: „Măi băieți, mâncați cireșe din cireșul tatei”. Prin 1939-1940, în timpul primelor concentrări la granițele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
trezea cu mâna pe sus, strigând „Doamna profesoară“. Iar Betty îi tot zicea: —Spune-mi Betty. Iar Clarence îi răspundea de fiecare dată: —OK, doamna profesoară. După asta, încăperea a fost învăluită de o pace adâncă. Toată lumea era așa de concentrată - puloverele maro erau pline de făină - încât, la un moment dat, mi-am dat seama că atmosfera din cameră era teribil de încărcată. Peste toți plutea o armonie stranie care-ți dădea fiori pe șira spinării. Ca și cum... ca și cum ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întinsă pe jos. Gaz s-a uitat la Ren și Stimpy. Ceea ce era bine. Sincer! Ultima dată nu iscase decât certuri insistând că „sgomot“, „gacici“, „cosuri“ și „Gaz“ erau cuvinte. Jocul a început cu larmă și discuții. Eu eram foarte concentrată fiindcă și mie îmi plăcea să joc Scrabble. Dar când, la un moment dat, am ridicat ochii, am văzut că Luke mă privea cu subînțeles cu ochii ăia întunecați ai lui. Ceva din expresia lui m-a intimidat. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de învățat. Ar trebui să învețe de la... de la membrii noștri, asta vreau să spun. Pe ei nu-i distrage nimic în timpul lucrului. Nu vorbesc, nu aud, nu ascultă, nu pot bârfi sau glumi. Nu își risipesc gândurile în fleacuri. Lucrează concentrați, tot timpul. Sunt ordonați, disciplinați, fideli. Fideli, asta e important. Fără frivolități, fără glume, fără toate prostiile astea. Duplicitățile, bodogănelile, toate capriciile astea care... Îl privea drept în ochi, sever, bănuitor, acuzator, dar zâmbea. Zâmbea! Un zâmbet bizar îi rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
statutul special? Pepiniera-model a subteranei, pregătită a-și desăvârși, treptat, organizarea sectară, potențialul de intervenție? Fotografului Octavian i s-ar fi potrivit, desigur. Dar celorlalți? Cum primesc și cum înțeleg comenzile-tip? Viata amputată păstrează resurse de ambiguitate? Executanți exemplari, concentrați doar spre obiectivul imediat, reduși la minimul operațional? Blindați în propria lor izolare, în care nu există devierea, ocolul, amânarea, nici glumele ștrengărești, nici bârfe și controverse, nici ezitările și dilemele? Doar bruschețea comenzii, actul elementar? Dar recitările festive, gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceasului: o oră, fix! Nici o secundă în plus. Nu răspundea nimeni, dar Tolea nu renunța. Adresa era una singură, luată de la Asociația Exemplară, verificată apoi în cartea de abonați telefonici. Numele era unul singur, deci și numărul. Dacă perfectul handicapat, concentrat, disciplinat, subordonat, cum se cere omului nou, nu aude și nu vorbește, cum prevedea Statutul, atunci o fi în preajmă nevasta, sora, menajera, fiul care să răspundă. Nu răspundea nimeni. Dacă nu vrea Binefăcătorul, Marele Măsluitor, n-ai ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
intrase în fibră, dar nu, nu era ispitit să se alăture acestor bătrâni implorând mila Domnului și nici nu voia să rămână sub vreun acoperiș, oricare ar fi fost, prefera să hoinărească prin pustiul nocturn al orașului. Erau atât de concentrați, deopotrivă în ei înșiși și la vocea crainicului de departe, nici nu vor observa când trage, încetișor, ușa după el. Se prinse, cu dreapta, de bara scării. Talpa groasă a pantofului pe prima treaptă de dedesubt. O treaptă obișnuită, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Park. Ea încă mai lucra, eu mă pensionasem. Ea era o fire optimisă, eu eram un cinic. Ea avusese o căsnicie fericită, iar căsnicia mea... dar destul pe tema asta. Ea nu dădea mai deloc atenție știrilor, iar eu citeam concentrat ziarul în fiecare zi. În copilărie, ea ținuse cu Dodgers și eu cu Giants. Ei îi plăceau peștele și pastele, în timp eu preferam carnea și cartofii. Și totuși - și ce poate fi mai misterios în viața omului decât acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o juma’ de oră să ajung de acasă de la Connor, din Maida Vale, În Islington, unde stau eu și, În clipa În care deschid ușa, o găsesc pe Lissy pe canapea. E Înconjurată de hârtii, În care se uită foarte concentrată. Muncește foarte mult. Câteodată, chiar exagerează cu munca. — La ce lucrezi ? zic cu Înțelegere. Tot la cazul ăla cu frauda ? — Nu, citesc un articol, spune Lissy absentă și ridică o revistă de femei. Zice aici că, Încă de pe vremea Cleopatrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scoate o mică agenduță lila Smythson și un stilou Tiffany. Așa, deci ce știm ? Glasgow... plan B... transfer... — Panther Corporation n-are filială În Scoția, nu ? spune Lissy meditativă. Întorc capul și mă uit la ea uluită. Notează ceva, foarte concentrată, Într-un bloc notes, cu exact aceeași concentrare cu care-și rezolvă rebusurile alea ale ei demente. Văd că scrie „Glasgow“, „tranfer“ și „plan B“ și un colț al foii pe care a Încercat diverse anagrame la cuvântul Scoția. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ăăă... Ia să mă gândesc un pic. Să nu iau o hotărâre pripită. Ăăă... nu știu, zic prudentă. Puteți să mă lăsați o clipă? — Sigur, zice băiatul, aruncându‑mi o privire ușor ciudată și mă așez pe o bancă albă, concentrată. OK, uite care‑i treaba. Normal, vreau să mă duc la Guggenheim. Pot să mă sui în taxi și să mă duc oriunde o fi el, și să‑mi petrec toată după‑masa uitându‑mă la opere de artă. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sperând că negrul pentru a-și pèstra avantajul combinațiilor împotriva regelui sè nu joace atacul la damè, dar vederea sânilor ei și gândul cè ultimul bèrbat care a vèzut-o dezbrècatè a fost soțul ei, cel împotriva cèruia își îndreaptè acum, concentrat și indirect, atacul, îi picurè lui Matei, direct în inimè, o exaltare înfiorètor de dulce care, rèspândindu-se fulgerètor în sânge și traversându-i, sub forma unui torent de foc lichid, tot corpul, se îndreaptè într-o unicè și triumfètoare direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sânge prelingându-se din colțul buzelor, din nări și ochii care Încă mai priveau din fața Încremenită. — Te doare? Te doare? Te doare? Și, undeva, Încă mai sclipind, Înțelegătoare, lumina cât un vârf de ac. Încă mai licărind, fumegos, pupila strânsă, concentrată, ca un vârf de ac. Te doare? Te doare? să strig. Și lumina, cât un vârf de ac, pâlpâind deodată intens, ce altceva să-mi răspundă decât: — Eu mă duc sub pământ și tu ai să mergi sub soare... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Sunt așa de multe... A, știu, pantofii Jimmy Choo! Julia s-a înroșit ușor și s-a foit pe scaun deranjată. — Nu știu la ce te referi. Haideți să comandăm! a propus ea luând meniul și începând să-l studieze concentrată, în speranța că simpla menționare a noțiunii de mâncare avea să distragă atenția celorlalte femei. Numai că Julia nu luase în considerare îndărătnicia lui Susan. Eu și Julia ne-am dus la magazinul lui Jimmy Choo, fiindcă ea voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vorba de o sinucidere, într-o vreme când noi nu împliniserăm un an... Băuse sodă caustică, Rafaele. Îți dai seama ce moarte cumplită? Mie-mi spui? Rafael mai auzise despre niște cazuri și-i povesti soră-sii că, după cât de concentrată-i leșia și după cantitatea băută, ai avea de ales: fie mori în chinuri groaznice, ars pe dinăuntru, fie te alegi cu găuri de diverse calibre pe traiectul digestiv, care-ți fac tot restul vieții un iad, fie, e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
avea de ales: fie mori în chinuri groaznice, ars pe dinăuntru, fie te alegi cu găuri de diverse calibre pe traiectul digestiv, care-ți fac tot restul vieții un iad, fie, e posibil și asta, dacă leșia nu-i prea concentrată și trece repede prin esofag, să fie neutralizată parțial de sucul gastric, fără să provoace pagube prea mari... Oricum, de departe sunt de preferat șoricioaica, cianura, ștreangul, venele tăiate, săritul de la etaj... Rafael presupuse că mama lor nu-și dorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
el, cât de greu ți-ar fi fost, și tocmai că nu ți-a fost deloc ușor după ce-ai rămas singură cu Mugurel, da’ până la urmă Dumnezeu a avut grijă. Dumnezeu o văzuse când găsise de lucru la cantina concentraților. Adevărul e că au fost niște ani buni ăia trei cât a lucrat la cantina Liceului de Construcții 23, care deservea pe atunci un batalion de militari concentrați pentru lucrările Șantierului Centrului Civic. Cei mai buni ani, deh, se descurca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ziua, de se îngălase și se gălbejise și se trăsese la față de n-ar mai fi avut mult până să-l bage-n spital, și chiar i-a spus Roșioarei că pasămite d-aia îi hrănește ea copiii din rațiile concentraților, ca să i-l înfometeze ea pe al ei? Se certau uneori de n-ar mai fi avut mult până să se ia de păr. Fi-ți-ar curvele ale dracului, Mirelo, vă iubeați mai mult decât v-or fi iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pâine. Ah, ce mult io te-am iubit, măi, cartofule prăjit... Cartofule și cu sare m-ai săpat de supărareeee... Le punea la adăpost ca pentru vremuri de război, dragă, totul pentru front... Acolo se duce papa noastră, fă, la concentrați, ca să facă Bulevardul Victoria Socialismului. Norocul nostru cu Mirela... Agoniseai pentru ele, Mirelo, păi, dar din dar și pomană din pomană, ce pica pe de lături pentru atâta lume de la Șantierul Centrului Civic. Mult, puțin, gândește-te că pentru una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fost să fie n-a mai fost. Toată povestea asta ar fi trebuit să se întindă până spre anul 2000 încolo, dacă Revoluția nu l-ar fi terminat pe Ceaușescu cu tot cu șantierul Centrului Civic. Atunci a fost când localul cantinei concentraților și hala bucătăriei s-au transformat într-un depozit de mărfuri cu vânzare angro, iar conducerea intreprinderii de Gospodărire Locală și Alimentație Publică, care aparținea cantina, s-a simțit obligată să nu-și lase salariații de izbeliște. Încă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]