1,306 matches
-
păzită de patru soldați cu automate Kalașnikov la piept. În deschidere, în loc de editorial, guvernatorul cu față mongoloidă al regiunii Kaliningrad semnează articolul „Să întâmpinăm demn Ziua Victoriei”. Grijuliu, cum îi stă bine unui tată de familie, tov. Gorbenko își îndeamnă concetățenii să păstreze neștirbită gloria eliberării regiunii de cotropitorii fasciști, să nu cedeze tentativelor de falsificare ale unor așa-ziși specialiști din Occident, care studiază „prestația” Armatei Roșii la Königsberg. În rest, un sumar îmbâcsit cu proză istorică despre faptele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-o groapă puturoasă”. Asemănarea cu invectivele unor înverșunați adversari ai postmodernsimului de la Chișinău este perfectă. Mihail Kuraev, cu nasul veșnic roșu, ne propune un jurnal de drum imaginar, „De la Leningrad la Sankt-Petersburg”, iar Valentina Soloviova - doamna exaltată, pe care concetățenii săi din Kaliningrad au întâmpinat-o cu entuziasm la sosirea trenului - publică o povestire pentru copii, Varejki („Mănușile”). Ce șansă, să-ți cunoști mai bine colegii, acum și din scris! VASILE GÂRNEȚ: În trenul de clasa a treia, cu banchete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
importanță), atmosfera de show ironic, de platou de filmare de la începutul secolului al XX-lea („ciudat amestec de Tarkovski și Fellini”, îmi spune Vasile). Mă simt în pielea unui personaj invitat să participe într-o zi de duminică, alături de alți concetățeni respectabili, la un eveniment în afara orașului, amestec de mondenitate burgheză și exuberanță democratică, un „meeting” din acelea funambulești, imortalizate pentru uzul posterității de primii cameramani. Publicul, care ne vede proiectați pe ecranul de cinema, ne consideră, cu siguranță, o populație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai vrea să fie o mare putere. Această reținere este aproape consensuală în Germania de astăzi. De aceea, nemții nu vor să se remarce prea mult, să-și aroge poziția de lider. Făcând însă abstracție de această rezervă psihanalizabilă a concetățenilor mei, trebuie să observăm faptul că, dintre toate țările occidentale, Germania s-a implicat, după 1989 - economic, financiar și cultural -, cel mai mult în țările din Est. - Și acum o ultimă întrebare. Cum este văzută și cât este de prezentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acum decât atunci când violența a fost pe culme. Înțelegerea Bunei Vineri a fost pusă pe rol, deoarece aceasta recunoștea că o parte din populație se consideră irlandeză și alta britanică. Fraza folosită a fost „paritatea stimei”. Din păcate, sunt mulți concetățeni de-ai mei, din ambele părți, care nu cred că au nevoie să facă nimic altceva decât să continue să-și declame identitatea națională. Cel mai evident exemplu ar fi protestanții din Orange Orders, ale căror procesiuni, în fiecare vară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Manchester. Când m-am întors, la sfârșitul anilor ’80, am descoperit foarte puțini oameni din generația mea care începuseră să revină acasă. Cu mult înaintea încetării focului și a începutului „procesului de pace”, era evident că o bună parte dintre concetățenii mei își investeau energia în încercarea de a-și imagina noile căi de coexistență aici. Un exemplu de schimbare a timpurilor este că, până nu demult, filmele care au rulat în Irlanda de Nord au fost produse în Dublin, cu actori din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
căror imaginație și naivitate vor fi întrecute nu numai de brutalitatea, dar și de drăceasca perfidie a celor „fără căpătâi”, care au stăpânit pământul românesc și s-au jucat, au umilit și au pervertit - când nu i-au ucis! - pe concetățenii lor... 3 O dată cu atacul nostru contra grupului Barbu în februarie ’66 (mai făceau parte din acel grup la vremea aceea Lăncrănjan, secretar de partid la U. Scriitorilor, Liviu Călin, Al. Oprea, Dinu Săraru și alții mai mărunți; tot grupul lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Socrate pune întrebări, răspunde, ascultă, discută politicos. Isus își pune sec preopinenții la punct. Dintre acești doi magiștri ai Antichității, care ne-au înflăcărat imaginația, condamnați la moarte și unul și celălalt, pentru fanfaronadă și impietate, de către un tribunal de concetățeni, cel mai antipatic nu este, cu siguranță, perspicacele petrecăreț din Banchetul. Scheletul narativ a căpătat cu timpul, consistență și culoare. Cu atât mai bine pentru noi dacă spiritul popular l-a înfrumusețat cu bonomie, cu prospețime și suavitate, și dacă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care tulburarea ordinii publice rămâne un fenomen rar, se zice că populația ar fi refuzat uniunea sacră în timpul războiului din vară cu Libanul. Ar fi fost totuși, în împrejurimi, de patru ori mai multe victime printre civilii arabi decât printre concetățenii lor evrei. Mulți îi suspectează, in petto, de a se fi situat în cealaltă tabără. Dovada: doi copii arabi, de șapte și respectiv cinci ani, au fost uciși de rachetele Hezbollah. Tatăl lor musulman i-a declarat public martiri, punând
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aibă înțeles, nume mai cunoscute și mai nobile! Atâta de mare a fost râvna femeii încât soțul nu și-a mai găsit ceas de hodină până ce nu s-a hotărât să adopte un nume ca lumea. De câteva zile pe concetățeanul nostru îl cheamă Ion C. Popescu. Doamna, care are studii secundare, l-a mai convins să scrie numele Popescu cu doi p. CUVÂNTUL DE SPIRIT AL UNOR DOCTORIȚE, SAU ADEVĂRUL ÎNAINTE DE TOATE A doua întâmplare privește tot pe niște femei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
războiului din Irak si capturarea lui Saddam Hussein, precum si pentru vânătoarea de teroristi. În timp ce Traian Băsescu vede numai lovituri de stat, pregătite de adversarii săi politici, omologul său american vizează numai teroristii, care vin intocmai ca vampirii să sugă sângele concetățenilor săi. George W. Bush, se scuza în fața poporului american, văguit de măsurile de austeritate, că, ”este un președinte în vreme de război”, în timp ce Traian Băsescu spune că măsurile dure luate de guvernele Boc au avut menirea să redreseze economic România
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și ferm, dar vă voi relata cazul. Am primit săptămâna trecută pe o româncă rezidentă în Peru. Știu, ai vorbit cam mult cu ea, nu se putu abține ambasadorul să mă atace. Este obligația noastră să fim deosebit de atenți cu concetățenii noștri când aceștia vin la noi, în ambasadă, să-i ascultăm cu răbdare, chiar dacă avem mult de lucru. Întâmplător, românca noastră este o persoană cultă, care, în Arequipa, unde locuiește cu familia ei peruană, desfășoară o "activitate patriotică" utilă cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe care nu o voi uita niciodată. Atunci nu știam mare lucru despre Peru, despre Lima, Cuzco sau Machu Picchu, nici despre persoanele cu care aveam să lucrez, știam însă ce trebuie să fac, știam că voi lucra cu români, concetățeni de-ai mei, aleși să reprezinte țara, fiecare la nivelul lui, știam că localnicii, purtând în ei și o urmă de latinitate, ar trebui să nutrească față de noi un soi de simpatie și înțelegere, ceea ce am și constatat, cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
nu am judecat oamenii sub incidența politicului și, mai ales, nu i-am etichetat; cu unele nume "colaboraționiste" m-am purtat cumplit de dur când a fost cazul și mi-am exprimat liber opinia despre cei 23 de milioane de concetățeni, de la Ceaușescu, pân' la Păunescu... După Revoluție, ei nu au mai însemnat nimic, adevărata primejdie venea dinspre noii impostori, de la securistul Mircea Dinescu (pe care îl pupați cu toții, unde?, asta nu mai pot să știu!), până la răposatul securist Mircea Zaciu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
documentele interne, a apărut, pentru prima dată, în scrisoarea din 17 decembrie 1487, redactată „in Huschy” și trimisă de Ștefan cel Mare brașovenilor. Domnul le scria din Huși, unde stabilise deja curte domnească, că a înțeles solia turcească trimisă prin concetățeanul și juratul lor, Nicolae, și că tot prin el își exprima unele dorințe („Iohanes Stephanus woyewoda Dei gracia dominus heresque terre Moldavie. Famosis dominis, iudici et iuratis civitatis Brassoviensis, vicinis et amicis nostris, amicicie incrementum. Ffamosi domini vicini et amici
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
turci considerați mercenari fideli. Unul dintre ei, care locuia în Huși, la 3 noiembrie 1741, deci în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat (1733-1735; 1741-1743; 1748-1749; 1769), a fost ridicat la gradul de vechil beșleagă, cu obligația de a-i apăra pe concetățenii săi. Ca leafă „nu i s-a făcut nimică, nici tain, fiind șăzător la Huși”. IV. ILUSTRE POPASURI ÎN ZONA HUȘILOR 1. Domni moldoveni la curtea domnească Vechea așezare Huși a cunoscut o dezvoltare progresivă, depășind stadiul de sat, devenind
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
studii comparate acoperind întreaga țară. Sigur că întrebarea "dacă există o medicină populară specifică regiunilor Moldovei", întrebare care figurează la începutul acestui capitol, este formală. Răspunsul este că nu se poate găsi un colț locuit de români ca și alți concetățeni, de alte naționalități în care etnoiatria să nu fi constituit, milenii întregi, un rol fundamental unica sursă de terapie și, în mare măsură, de profilaxie. Firesc este să considerăm etnoiatria un component important al spiritualității românești. În ce privește medicina populară din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ar fi trebuit să asigure o atitudine imparțială a oficialilor și un control cel puțin parțial asupra corupției, rezultatul final nu era în beneficiul populației locale. Pe măsură ce secolul înainta, funcționarii publici nu numai că erau mai bine educați decît ceilalți concetățeni ai lor, dar deveneau tot mai mult o clasă diferită, ca maniere și statut social, de țărănimea majoritară. Ca și în alte părți, consolidarea regimului central va limita foarte mult participarea populară la guvernare. Atît instituirea unui sistem juridic cît
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în Principate, iar Țara Românească va deveni din acest moment centrul major al activității revoluționare bulgare, dat fiind că aici existau condiții extrem de favorabile. La București și în orașele porturi de la Dunăre trăiau mulți bulgari, care aveau legături directe cu concetățenii lor de peste fluviu. Guvernul român era totodată extrem de îngăduitor față de conspiratori și blînd în impunerea măsurilor de controlare a lor. Chiar dacă marile puteri i-au avertizat în repetate rînduri pe români față de tolerarea acestor organizații, nu s-a făcut mare
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
voia să vizitez cetatea, maiorul Măinescu, un abonat al Ideii, care se aflase În Caracal când cu conferințele noastre, se oferi să mă conducă. Ce să-ți spun? Îl știi pe Procopiescu - e la fel și, potri vire ciudată, sunt concetățeni. Pune aceeași stăruință să venim aci cu conferințe, dorință care Însuflețește și pe cei din Brașov, după spusa lui M-me Soreanu, cu care a fost ca să mă-ntâlnesc tot prin Măinescu, așa că se găsesc și aici covrigi pe stradă, cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tânăra Clara Sciffi, fiică a contelui și cavalerului Favorino Sciffi și a contesei Hortulana născută în nobila familie Fiumi, destăinuie lui Francisc intenția și dorința de a duce și ea o viață asemănătoare cu a lui. Ajutată de către ilustrul său concetățean face jurământul de a trăi toată viața în „ascultare, sărăcie și castitate” și se adăpostește în mănăstirea călugărițelor benedictine de lângă Assisi. Între timp Francisc și frații săi pregătesc în apropierea bisericuței San Damiano o locuință convenabilă, dar extrem de săracă pentru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
veniți din alte părți, Germania nu-i nici azi dispusă să recunoască minoritatea turcă din țară. Turcii au fost și au rămas aici niște străini. Într-o germană mai indulgentă, care de-atâta politețe își mușcă limba, li se zice: „concetățeni“. Din cuvânt răzbate o iritare înfrânată în fața apartenenței lor la același spațiu. Cunosc mai de mult anatomia cuvântului „concetățeni“. Statul român își numea minoritățile maghiară, germană sau sârbă, care trăiau acolo de sute de ani, iar în unele zone chiar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și au rămas aici niște străini. Într-o germană mai indulgentă, care de-atâta politețe își mușcă limba, li se zice: „concetățeni“. Din cuvânt răzbate o iritare înfrânată în fața apartenenței lor la același spațiu. Cunosc mai de mult anatomia cuvântului „concetățeni“. Statul român își numea minoritățile maghiară, germană sau sârbă, care trăiau acolo de sute de ani, iar în unele zone chiar cu mult dinaintea românilor - „naționalități conlocuitoare“. Ca și toți ceilalți în afara românilor, aparțineam și am continuat să aparțin în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sediu să le întocmesc proces-verbal, tovarășu' primar. Bine. Trec și eu pe-acolo imediat. Mare-i grădina Ta, Doamne! Zise primarul întorcându-se în birou. Trebuia să suportăm rigorile asprei legi, precum și ale oprobriului public: judecata, condamnarea, disprețul oamenilor, al concetățenilor noștri, pentru un act înfierat în egală măsură și de biserică și de societate. Eticheta era degradantă, fără menajamente: HOȚI! De la primărie până la miliție erau cam o sută de metri care au fost străbătuți cu ultimele mele puteri. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de garoafe din departament. 2: Sigur că la 10-11 ani, prin ’41 - atunci când omul, neștiind ce-i poate pielea, visează să fie mereu în pielea altora -, aș fi vrut să fiu Paul Colette, ajustorul francez care, pentru a trezi patriotismul concetățenilor aflați sub ocupație hitleristă, s-a decis să tragă, și a tras, cinci gloanțe de 6,35 mm în odiosul colaboraționist Laval, când acesta părăsea o cazarmă din Versailles. Aș fi vrut să fiu Colette chiar dacă acesta ratase atentatul, dar
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]