1,143 matches
-
III și Panzer IV - au fost repartizate Grupului de Armată A, care avea nevoie de cele mai bune mașini de luptă, pentru obținerea victoriei la Sedan. Grupul de Armată A a primit 1.753 de tip greu. După sfârșitul primei conflagrații mondiale, Statul Major francez a proclamat că palnul unui atac viitor german prin sectorul Aredeni-Sedan este nerealizabil. Comandanții francezi consideratu că terenul accidentat din regiune nu poate fi traversat de tancuri. Mareșalul Philippe Pétain a descris Ardenii ca fiind „impenetrabili
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Raidul de la Saint-Nazaire sau Operațiunea Chariot (carul de luptă) a fost un atac amfibiu încununat cu succes executat împotriva docului uscat puternic apărat "Normandie" de la Saint-Nazaire din Franța ocupată de Germania în cea de-a doua conflagrație mondială. Operațiunea a fost executată de Royal Navy și comandourile britanice sub comanda Cartierele Generale ale operațiunilor combinate pe 28 martie 1942. Misiunea a vizat șantierul naval St Nazaire deoarece distrugerea docului uscat ar fi forțat vasele de război germane
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
să asigure cel mai important contingent pentru raid, marinarii fiind puși sub comanda comandantului Robert Ryder. Vasul selectat pentru lovirea porților docului a fost HMS Campbeltown comandat de locotenent comandorul Stephen Halden Beattie. "Campbeltown" era un distrugător din timpul primei conflagrații mondiale, fiind lansat la apă în 1919 în SUA de către Forțele Navale Americane ca USS "Buchanan". El a intrat în serviciul britanicilor în 1940, fiind unul dintre cele 50 de distrugătoare transferate în Regatul Unit în baza programului Destroyers for
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
una dintre dramele ascunse ale războiului, născută din vinovăție, din fatala ambiguitate a frontului: unde începe apărarea, unde crima? Pierre Niney și Paula Beer într-unul dintre cele mai frumoase filme ale festivaluui, Frantz Un fost combatant francez din prima conflagrație mondială vine în Germania pentru a cere iertare familiei al cărui fiu, Frantz, l-a ucis. La război ca la război. Nu are curajul, are încredere doar în logodnica celui dispărut, inventează povestea unei prietenii care are, pe ecran,o
Veneția 2016. Leii încep să-și arate... coada by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/105271_a_106563]
-
nu punea mare preț pe ideologia statelor germane satelit, mult mai important fiind factorul militar și economic. Cu toate că rebeliunea legionarilor a fost înfrântă în doar trei zile și nu a avut o componentă la fel de sângeroasă precum alte revolte din timpul conflagrației mondiale, ea reprezintă un eveniment de o importanță deosebită în destinul României dar și a războiului pe frontul de Est. Bineînțeles, Adolf Hitler, aflat la apogeul puterii sale putea oricând să încline decisiv balanța după bunul său plac. Înfângerea legionarilor
Rebeliunea legionară. Trei zile de lupte sângeroase între Ion Antonescu și Mișcarea Legionară by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102702_a_103994]
-
(nu trebuie confundată cu Bătălia din breșa de la Gembloux) a fost o bătălie din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, parte a Bătăliei Belgiei. Luptele s-au dat în perioada 12-14 mai 1940 la Hannut, Belgia. Această bătălie a fost cea mai mare luptă de tancuri de până la acea dată. Scopul principal al germanilor era blocarea celor mai puternice
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
toate luptele. Succesele germane s-au datorat abordării tactice inovatoare. Folosirea comunicațiilor radio și exploatarea la maxim a mobilității unităților de blindate au dus la zădărnicirea planurilor defensive ale francezilor, care foloseau tactici de apărare statice, moștenite din timpul primei conflagrații mondiale. Tancurile franceze nu puteau comunica cu aceeași rapiditate și în condiții tehnice la fel de bune cu cele germane. Toate aceste motive au dus la pierdere eficacității operaționale și de coordonare a acțiunilor. Pe de altă parte, tancurile germane erau deservite
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
susținere a partizanilor țarismului și a declanșării Războiului Civil, în perioada 1918-1921 voluntarii de diverse naționalități din Imperiul Austro-Ungar au fost inevitabil blocați pe teritoriul rus și, ca efect au fost implicați în problemele interne ale Rusiei. La finalul Marii Conflagrații însă situația pe teritoriul Rusiei a devenit confuză, astfel că toate corpurile naționale de voluntari ("Corpul Voluntarilor Români", "Legiunea Cehoslovacă", formațiunile similare lituaniană și estoniene) au trebuit până la urmă fie să se retragă, fie să se evacueze prin Vladivostok. Un
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
deoarece a întâmpinat rezistența armată din partea trupelor cehoslovace. În câteva dintre aceste încăierări au luat parte și români, dintre care unii au devenit victime. Transportarea unităților pe Frontul de Vest (cel mai important și în același timp hotărâtor pentru mersul conflagrației) prin forțarea drumului spre est de-a lungul Transsiberianului către marea liberă, a devenit o opțiune valabilă. În luna aprilie 1918 a început deplasarea spre Vladivostok, astfel că în mai avangarda coloanei deja ajunsese la Pacific, într-un moment în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
I" cu spade pe panglică a fost oferită în semne de recunoaștere militarilor din Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni și celor din Legiuni. După intrarea trupelor sovietice în România spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, voluntarii ardeleni din Prima Conflagrație au avut de suferit. Aceștia și-au pierdut gradele militare și au îngroșat rândurile celor încarcerați în penitenciarele României comuniste. Într-un articol publicat în revista "Czech Military Review" nr. 3/2001, Zdeněk Vališ a afirmat că predarea comenzii "Legiunii
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de aliat al României, cât au privit conținutul respectivului tratat semnat în 1916. Astfel, în toamna anului 1918 - mai ales într-un context în care statul american nu a dorit să ia în considerare tratatele secrete încheiate în anii Marii Conflagrații, Aliații au avut o serie de ezitări în ceea ce privește statutul diplomatic al României, care reintrase în război la 10 noiembrie. La 15 ianuarie 1919 însă, Franța în acord cu ceilalți aliați a recunoscut statutul de aliat al acesteia, anunțând însă că
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
a fost o acțiune ofensivă de mare amploare din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale a trupelor americane împotriva defensivei germane din zona orașului Aachen din Germania în perioada 2-21 octombrie 1944. Orașul Aachen făcea parte din Linia Siegfried, principala rețea defensivă de la frontiera de vest a Germaniei Naziste. Aliații au sperat că cucerească
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
de arhitectură care a devenit unul din cele mai însemnate din Viena. În afară de construcția de vile, reședințe și palate, biroul a devenit specializat în construcția de bănci. El a continuat să fie activ și în toți anii Primului Război Mondial. După sfârșitul conflagrației și destrămarea Imperiului Austro-Ungar, compania să a fost lovită financiar de pierderea unor clienți importanți. Gotthilf a fost membru al Asociației artiștilor plastici din Viena (1893) al Asociației inginerilor și arhitecților din Austria (1896), al Asociației comerciale din Austria inferioară
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
Autorul realizează o amplă frescă socială a Primului Război Mondial și a anilor ’20 ai secolului al XX-lea, evidențiind dezamăgirea profundă a participanților la război în fața conservării postbelice a aceleiași organizări sociale și a acelorași mentalități egoiste ce contribuiseră la declanșarea conflagrației. Romanul prezintă criza de identitate a tânărului avocat Radu Comșa produsă de confruntarea cu realitatea războiului, precum și dramele existențiale trăite de exponenții unei „generații pierdute”. Având o carieră promițătoare la momentul intrării României în război, personajul principal pleacă voluntar pe
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
ale lui Cezar Petrescu, precum și în numeroase articole publicate în presă, străbătute de tristețe și de un pesimism cu privire la destinul societății întregi. Drama ratării intelectualului onest se desfășoară pe fundalul unui război violent. Autorul prezintă mai multe aspecte tragice ale conflagrației: moartea, mutilarea, epidemiile ce-i decimează pe refugiați, deplasările epuizante ale trupelor și refugiul dureros din calea ocupanților. Capitolul „Avuzul cu pești japonezi” evocă drumul obositor al refugiaților către Moldova: "„Toată bătătura dinaintea cârciumii gemea de căruțe, trăsuri de oraș
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
fost evacuare pe timp de noapte a resturilor Diviziei I aeropurtate, încercuite de forțele germane la nord de cursul inferior al Rinului în Olanda, departe de grosul trupelor aliate, la finalul Operațiunii Market Garden din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Obiectivul operațiunii a fost evacuarea în condiții sigure a supraviețuitorilor diviziei, încercuită pe trei laturi de forțele Wehrmachtui, în primejdie să fie distruse. Operațiunea militară s-a încheiat cu evacuarea a aproximativ 2.400 de militari ai Diviziei I
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
Bătăia de la Arnhem a fost o luptă faimoasă din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale care a avut loc în regiunea orașelor olandeze Arnhem, Oosterbeek, Wolfheze și Driel în perioada 17-26 septembrie 1944. După ce au reușit să elibereze teritoriile Franței și Belgiei în vara anului 1944, aliații occidentali se aflau în fața sarcini eliberării Olandei
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
grosului trupelor aliaților. Atacurile trupelor de la sol și bombardamentele concentrate ale artileriei de la sud au dus în cele din urmă la respingerea germanilor. Urquhart a schițat planul de retragere folosindu-se de modelul aplicat cu succes la Gallipoli în timpul primei conflagrații mondiale. Unitățile aflate în extrema nordică aveau să fie primele care să se retragă, mutându-se spre cele din sud, care aveau să se retragă la sfârșit. Subunitatea de piloți de planoare trebuia să organizeze rutele de evacuare spre râu
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
se vor opri niciodată. Deși operațiunea a fost un dezastru pentru Divizia I aeropurtată britanică, pe malul nordic al Rinului este considerată un exemplu de curaj și rezistență și una dintre cele mai eroice acțiuni ale celei de-a două conflagrații mondiale. Bătălia a provocat pierderi grele Diviziei I aeropurtate britanice, de pe urma cărora această mare unitate nu avea să își mai revină. Trei sferturi dintre militarii formațiunilor Diviziei nu s-au mai întors în Anglia, inclusiv doi dintre cei trei comandanți
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în limba germană, la Praga, s-a înscris, în 1896, la "Școala pentru cadeți de artilerie din Viena", pe care a absolvit-o în anul 1900, pe 18 august. Părinții săi au trăit în Ústí nad Labem, în timpul Primei mari Conflagrații și, posibil, chiar în intervalul anilor '920. Asemenea altor legionari cehoslovaci, Kadlec s-a căsătorit în Rusia, la Irkutsk, luând de soție, la 15 decembrie 1919, pe Vera, fiica unui comerciant din Turinsk, numit Feodor Soloviev. Aceasta l-a însoțit
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
a fost o luptă mai puțin cercetată de pe frontul de vest în faza de început a Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Unitățile olandeze și franceze au încercat fără succes să oprească asaltul germanilor prin organizarea unei linii defensive puternice în provincial olandeză Zeeland. Bătălia s-a întins pe durata a opt zile și a fost o înfrângere umilitoare pentru trupele
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
nou la arme, unitățile sale fiind puse ulterior la dispoziția Consiliului Dirigent. Aceste unități au fost reîncadrate Armatei Române și au sprijinit în anul 1919 preluarea teritoriului transilvănean de către aceasta. Este de menționat că semnificația voluntariatului românesc în anii Primei Conflagrații nu a fost numai una militară, ci și una de contestare a dreptului Imperiului Dualist, de a ține subjugat un popor conștient de sine și dornic de viață națională proprie. La declanșarea Marelui Război, mulți dintre politicienii, scriitorii, publiciștii și
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
Unternehmen Paula () este numele de cod al unei ofensive al "Luftwaffe" din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale care a avut ca obiectiv distrugerea ultimelor unități ale "Armée de l'Air" (ALA - Forțele Aeriene Franceze), pentru asigurarea victoriei în Bătălia Franței din 1940. Pe 10 mai 1940, forțele terestre germane ("Wehrmacht") au declanșat invazia în Europa Occidentală
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
a trupelor No. 1, Cazul galben). Planul prevedea o operațiune limitată în timpul căreia Luxemburgul și Olanda trebuiau ocupate pentru asigurarea unei baze de plecare pentru viitoarele atacuri împotriva Franței. Era de fapt o reeditarea a planului Schlieffen din timpul primei conflagrații mondiale, care dusese la impasul de pe frontul de vest și în final la pierderea războiului de către germani. Acest plan a fost respins de Adolf Hitler și, la finalul aceluiași an, șeful Statului Major al Grupului de Armate A, Erich von
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
citat, inclusiv de istorici ruși, că ar fi spus după semnarea pactului: ”L-am înșelat pe Hitler!”. Stalin știa că a câștigat războiul mondial chiar înainte ca Hitler să atace Polonia. De aceea, data la care a pornit cu adevărat conflagrația mondială ar putea fi 23 august, când se semnează pactul, sau mai degrabă 19 august 1939, când Biroul Politic aprobă planul lui Stalin, scrie Suvorov. ”Linia Maginot” a Rusiei, dezafectată în prag de război Împărțirea Poloniei între Germania și Rusia
Ce se întâmpla cu România, dacă Hitler nu-l ataca pe Stalin-dezvăluirile unui spion sovietic condamnat la moarte by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/105039_a_106331]