2,265 matches
-
în etapa postclasică a naratologiei, teoreticieni precum Barbara Herrnstein Smith contestă ideea că fabula / story ar fi mereu aceeași, blocată în mereu aceeași structură narativă autonomă, pentru că fiecare respunere, chiar și în același mediu, generează o altă versiune, un alt construct mental. Din acest motiv, Chatman consideră că una din responsabilitățile majore ale naratologiei postclasice este analiza efectului complex pe care suportul medial îl are asupra textului narativ și încearcă să evalueze, în cercetarea sa, diferențele dintre narațiunile literare și cinematografice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
cum ar fi descrierile verbale ale narațiunii vizuale, asocierea imaginii cu textul sau relația între hărți, texte și narațiune. Abordarea unor asemenea aspecte presupune însă o extensie a definiției narațiunii ca expresie a experienței umane de natură temporală, spre un construct mental complex care să implice toate cele patru dimensiuni ale continuumului spațio temporal. Pentru Ryan dimensiunea temporală a narațiunii nu se manifestă în formă pură ci în conexiune cu spațialitatea. Lectorul ar fi incapabil să-și imagineze întâmplările narate fără
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
al Psihologiei Evoluționiste și Consilierii Genetice - domenii emergente ale interacțiunii psihologiei și biologiei -, cât și datorită faptulului că, deși sunt complementare, ele sunt totuși două domenii diferite. Sub aspect expozițional, lucrarea va introduce pentru prima dată în limba română anumite constructe proprii Psihologiei Evoluționiste și Consilierii Genetice; în aceste cazuri, pe lângă termenii propuși de noi în limba română, vom prezenta și varianta lor în limba engleză, pentru a lăsa cititorul să evalueze dacă termenul ales este cel mai indicat și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
propuși de noi în limba română, vom prezenta și varianta lor în limba engleză, pentru a lăsa cititorul să evalueze dacă termenul ales este cel mai indicat și pentru a-l ajuta să ajungă mai ușor la sensul și semnificația constructelor prezentate. Mai mult, unii termeni nu sunt traduși în limba română deoarece ei sunt preluați „pass partout” și sunt utilizați ca atare în activitatea profesioniștilor din domeniu (de exemplu, spandrel); o traducere a lor fără un acord mai general al
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
accentuate și atunci devin patologie. Similar, mintea umană are o arhitectură general valabilă pentru toți oamenii; variațiile existente în această arhitectură sunt fie zgomot, fie patologice (Cosmides și Tooby, 2006). Să detaliem și să clarificăm în continuare această definiție și constructele pe care ea le include. Modelul ABC cognitiv (Ellis, 1962) este cadrul în care poate fi conceptualizată, la nivel general, abordarea psihologiei evoluționiste. Modelul ABC cognitiv are următoarele componente: A (activating events) = evenimentul activator poate fi de tip situație externă
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
Astfel, mecanismele developmentale ale multor organisme au fost structurate de către selecția naturală să producă fenotipuri diferite în medii diferite. Spre exemplu, unii pești pot să-și schimbe sexul în funcție de mediu: dacă masculul moare, atunci femela cea mai mare devine mascul. Constructele de bază ale acestei abordări, care reflectă caracteristicile fenotipice, sunt cele de adaptare, artefact și zgomot. Adaptarea (Adaptation) este o caracteristică fenotipică înnăscută, care a apărut ca urmare a selecției naturale, ajutând direct sau indirect reproducerea în timpul apariției sale. Altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
și evoluției acesteia (de exemplu, reducerea riscului de suicid la pacienții cu depresie). Prevenția terțiară se face în cazul bolilor cronice și urmărește reducerea problemelor induse de complicațiile bolii (de exemplu, creșterea calității vieții pacienților depresivi cu risc suicidar). Două constructe strâns asociate celui de boală și care permit analize matematice, sunt cele de „incidență” și „prevalență”. Incidența se referă la numărul de cazuri noi de o boală anume care apar într-o unitate de tip specificată; unitatea de timp tipică
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
cazuri de o boală anume existente la un moment dat; prin „moment dat” înțelegem fie o evaluare punctuală (de exemplu, 23 noiembrie 2006), fie un interval (de exemplu, între 23 noiembrie 2005 și 23 noiembrie 2006) (pentru detalii privind aceste constructe și modalitate lor de calcul, vezi Kaplan și Sadock, 1998). În cazul bolii se pune următoarea întrebare: cât de modificată trebuie să fie modificarea pentru a ieși din sfera normalității? Când discutăm despre modificări la nivel biologic, lucrurile sunt relativ
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
ostatic de către teroriști, iar o persoană din grup trebuie să fie ucisă. Din grup fac parte adulți, între care se află și Einstein și tu, cititorule, cu copilul tău nou-născut. Pe cine dăm pentru a fi ucis? Dacă nu acceptăm constructul de acceptare necondiționată așa cum a fost el explicat mai sus, este clar că trebuie să-ți dăm copilul; el este cel mai puțin performant și, prin urmare, cel mai puțin important ca om! Acest lucru este absurd și prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de acceptare necondiționată așa cum a fost el explicat mai sus, este clar că trebuie să-ți dăm copilul; el este cel mai puțin performant și, prin urmare, cel mai puțin important ca om! Acest lucru este absurd și prin urmare, constructul de acceptare necondiționată trebuie acceptat. Această idee este, în fapt, similară cu mesajul Bibliei: de a pedepsi păcatul, dând o șansă păcătosului; astfel putem să-i acceptăm în terapie și pe Hitler sau Stalin. Implementarea ei este o formă de
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
respectiv disfuncțional/irațional este un mecanism important pentru sănătate și boală (vezi David, 2006); atunci când se referă la structuri generale, el se exprimă în trăsături de personalitate de vulnerabilitate (de exemplu, pesimism) sau reziliență (de exemplu, optimism) la boală. Puține constructe aduc ceva în plus față de acestea, atunci când sunt puse într-o ecuație de regresie, în explicarea, descrierea, predicția și organizarea răspunsurilor subiectului uman. Așadar, modificarea unui stil cognitiv disfuncțional/irațional în unul rațional/adaptativ se face în primul rând utilizând
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
traumă, diagnosticul sindromului de stres posttraumatic nu reușește să descrie complexitatea felului în care oamenii reacționeaza în fața evenimentelor copleșitoare." Evenimentele traumatogene pun sub semnul întrebarii relațiile umane de bază și pot rupe atașamentele din familie, prietenie, dragoste și comunitate. Zguduie constructul sinelui care s-a format și este susținut în relație cu ceilalți. Ele slăbesc sistemele de credințe ce oferă înțeles experienței umane. Violează credința persoanei într-o ordine divină sau naturală și izolează victima într-o stare de criză existențială
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
complexitatea felului în care oamenii reacționează la experiențe copleșitoare". Modele teoretice Modelul social: Alterarea credințelor de bază Evenimentele traumatice pun sub semnul întrebării relațiile umane de bază. Ele violează atașamentele familiale, de prietenie, de dragoste și din cadrul comunității. Ele distrug constructul de sine format și susținut în relație cu ceilalți. Ele slăbesc sistemul de credințe care conferă sens experienței umane și destabilizează încrederea victimei într-o ordine naturală sau divină, izolând-o într-o stare de criză existențială. (Herman, 1992) Unul
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
integreze schimbări majore în propria schemă cognitivă pentru a obține echilibrul afectiv. Informația nou obținuta prin intermediul evenimentului este repetată în mintea conștientă de mai multe ori, generând răspunsuri emoționale negative puternice. 3.2. Traumatismul vicariant Definirea conceptului și date științifice Constructul de traumatism vicariant, identificat și descris pentru prima dată de McCann și Pearlman (1990), este definit ca transformarea experienței interioare a specialistului ca urmare a angajamentului empatic față de supraviețuitorii evenimentelor traumatice și materialul lor traumatic (Saakvitne & Pearlman, 1996). Aceste reacții
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
asupra lumii. Acestea apar și devin ca răspuns la experiențele trăite. Diferențele bazelor teoretice determină și distincții în formularea simptomatologiei. Stresul traumatic secundar se centrează asupra simptomatologiei stresului posttraumatic în timp ce traumatismul vicariant apare ca proces de schimbare auto percepută. Ambele constructe presupun modificări cognitive și schimbări ale credințelor de bază ale celor afectați, dar Figley (1995) consideră că în uzura empatică, diagnostică este instalarea rapidă a simptomelor stresului posttraumatic. McCann și Pearlman (1990) susțin prezența simptomelor stresului posttraumatic, dar pun accentul
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
urmare a expunerii cumulative la traumă de-a lungul timpului. Accentul este pus pe felul în care angajarea empatică regulată cu victime a diverse traume, afectează schemele cognitive ale specialistului, identitatea sa, credințele și spiritualitatea (Pearlman & Saakvitne, 1995). Cele două constructe se suprapun, fără însă a deveni identice. Pearlman și Saakvitne (1995) susțin că unele simptome sunt comune, dar că traumatismul vicariant diferă prin centrare și context, abordând individul ca întreg în relație cu tot cadrul și înțelesurile subiective ale traumei
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
mai scăzută. Deși Figley menționează uneori diferențele conceptuale generate de teoria constructivistă care stă la baza procesului de traumaizare vicarianta, el nu a precizat în ce măsură este de acord cu ideile avansate de Pearlman și Saakvitne cu privire la distincția dintre cele două constructe învecinate. Traumatizarea vicariantă pornește de la o abordare constructivistă a personalității în dezvoltare care are la baza premiza că sensul și relaționarea sunt părți integrante ale oricărei experiențe umane. Există diferențe și în populația folosită pentru investigarea și dezvoltarea celor două
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
o abordare constructivistă a personalității în dezvoltare care are la baza premiza că sensul și relaționarea sunt părți integrante ale oricărei experiențe umane. Există diferențe și în populația folosită pentru investigarea și dezvoltarea celor două concepte. Figley a început conturarea constructului de epuizarea compasiunii analizând reacțiile rudelor și prietenilor persoanelor traumatizate. Mai târziu, a lărgit aria potențialelor persoane afectate incluzând profesioniști din sănătatea mentală, asistenți sociali și alte categorii de specialiști care interacționează cu victime ale traumelor. McCann, Pearlman și Saakvitne
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Cu toate acestea conceptele diferă în profunzimea și natura schimbărilor discutate. Stresul traumatic secundar se centrează asupra simptomatologiei specifice sindromului de stres posttraumatic, având o instalare bruscă și invazivă și fiind construit în baza observației empirice. Traumatismul vicariant este un construct clădit în baza unei teorii, cu o instalare graduală, care determină schimbări profunde și permanente ale schemei cognitive. 3.3. Burnout Definirea conceptului și date științifice Burnout-ul este un construct care a fost folosit să descrie starea de epuizare emoțională
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
fiind construit în baza observației empirice. Traumatismul vicariant este un construct clădit în baza unei teorii, cu o instalare graduală, care determină schimbări profunde și permanente ale schemei cognitive. 3.3. Burnout Definirea conceptului și date științifice Burnout-ul este un construct care a fost folosit să descrie starea de epuizare emoțională și depersonalizare trăită uneori de cei implicați în profesii cu solicitări interpersonale. Conform lui Pines și Aronson (1988), burnout-ul este o stare de extenuare fizică, emoțională și mentală cauzată de
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
simptomele nefiind conectate cauzelor reale. Persoana afectată de burnout poate identifica mai ușor sursele stresului. Cu toate acestea Figley (1995) raportează o rată de recuperare mai buna pentru stresul traumatic secundar. Există și studii care susțin diferența dintre cele două constructe. Schauben și Frazier (1995) au studiat specificul stresului resimțit de consilierii specializați pe problematica violenței sexuale. Au constatat că subiecții care aveau un procent mai mare de supraviețuitori ai traumelor sexuale între pacienții consultați prezentau mai multe simptome ale stresului
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
schimb simptomatologia intruzivă și evitantă resimțită de terapeuți în legătură cu munca lor prezenta la unii dintre participanți un nivel clinic. În ciuda împărțirii didactice și a etichetelor stabilite pentru a numi o serie de simptome, există elemente comune în cazul celor două constructe și prin urmare uneori apar confuzii și păreri contradictorii cu privire la felul în care cele două concepte coexista, interacționează sau se conțin unul pe celalalt. Astfel Wicks (2006) în cartea sa "Depășirea stresului secundar în practica medicală" propune o abordarea diferită
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Figley (2002) prezintă stresul traumatic secundar și burnout-ul ca fiind componente ale epuizării compasiunii. Același autor definea în 1995 stresul traumatic secundar ca fiind sinonim cu uzura empatică. Nu este clar în ce fel aceasta din urmă a devenit un construct mai larg, capabil să conțină stresul traumatic secundar alături de burnout. Gentry et al. (2002) propun o abordare similară definind uzura empatică prin simptomele specifice sindromului de stres posttraumatic (STS) și cele ale sindromului de burnout. În ciuda acestor controverse, majoritatea cercetătorilor
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
proactive, vor căuta persoane și informații care să îi ajute să influențeze situațiile în care se află după bunul plac. Se pare că locul controlului intern este asociat și cu personalitatea rezilientă ceea ce indică adecvarea crescută a limitei interne a constructului (Cooper, Cooper & Eaker, 1988). Jennings (1990) a realizat un studiu care își propunea evaluarea relației dintre stresul profesional și non profesional, locul controlului, suportul social și simptomele psihologice resimțite de asistenții medicali șefi. Au colectat date de la 300 de asistenți
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
momentelor dificile. În general indivizii tind să creadă că sunt mai puțin expuși decât alții la diferite boli sau evenimente negative legate de starea de sănătate. Această tendință a fost numită optimism comparativ (Radcliffe & Klein, 2002) și diferă de alte constructe legate de optimism cum ar fi optimismul dispozițional sau strategic. Spre deosebire de optimismul dispozițional, care se referă la expectanța generală că lucruri bune se vor întâmpla, optimismul comparativ este specific unui domeniu sau altul și include conceptul de comparație socială. Deși
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]