1,293 matches
-
ale lui Bacovia: "... eu nu-mi aduc aminte de nimeni/ în seara aceasta de toamnă...". Cu "Imnurile pentru amurg", Dan Laurențiu se desprinde de modele. Poemele de dragoste, scrise fără punctuație, curg ca o muzică psalmică, rezultat al unei stări contemplative de aspect particular prin "descărcarea afectivă", cum ar spune Domaso Alonso: "va trebui să dorm tu citește-mi/ dintr-o carte sfântă/ în acest amurg eu trebuie să dorm/ un ochi se deschide în haos" (" Amurg"). Un univers neptunic, al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Horia", poem mai puțin realizat. Poetul este descriptiv, nu emoționează, evocarea rămâne exterioară: "Să spui durerea veacurilor toată/ Prin ramul, singur, ce mai cântă-n frunză". Aurel Rău, în aceeași perioadă (1961), reînvie mitul dacilor, al sciților, într-un univers contemplativ și paseist. În "Regii Sciției", viziunea este extatică și ne vorbește de rezistența noastră prin timp, chiar dacă viscolul cade din nord: "răscolind pământul și aprinzând zăpada/ și umplând de vuiet casele noastre." Toată viziunea cotropirii neamului se realizează în imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Traian Iancu declară fără nici un fel de transfigurare: "Mireasma-i trandafir de la Moldova/ Iar cornu-nsuflețit, măreț, e Cuza/ Ce spre-nviere ți-a fost călăuza/ Iubirii ce-a aprins-o slova." George Dan surprinde, în "Mater nostra", prin sensibilitățile sale contemplative, descriind ochiul și lumina rotundă a "Daciei libere": "Pavăza lui Decebal, rotundă/ pe după brațu-i încordat/ Asemeni brațului Carpaților/ cu celălalt braț săltându-și încovoiata sabie a Istrului/ Să-și apere Dacia liberă". Ion Rahoveanu, în volumul "Lacrimi pe spadă", evocă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ioan Alexandru, format la școala liricii ardelene a lui G. Coșbuc, O. Goga, Lucian Blaga, se manifestă printr-un mesianism de factură specială, în sensul că există o chemare care nu mai presupune opreliști, ci se desfășoară într-o liniște contemplativă, fără gesticulație, traversând ținuturi primordiale, experiențe tragice, care îl exaltă și-l tulbură. El rămâne însă vital cu o imensă putere de voință. "Dar poate că lirica poetului ar cădea într-o mai clară lumină dacă am situa-o, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
resacralizare a universului, totul cuprins într-o unitate: floare, frunză, iarbă. Universul metamorfozat pe plan fizic și spiritual dă sentimentul pierderii echilibrului, generând desprinderi și întrupări, împerecheri concretizate în diverse atitudini poetice. Distingem la N. Stănescu o anumită ținută clasică, contemplativă; alteori este sentimental și liric, mimând jocul arghezian sau pe Geo Dumitrescu din "Libertatea de-a trage cu pușca": "Doamne, ce zile curate,/ Doamne ce respect putea să-ncapă/ în vocile noastre de puțoi cu glasu-n schimbare" ("Bruscă vorbire"). "Necuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stă în centrul universului, Nichita Stănescu demonstrează, contemplă, meditează, pentru ca apoi, de undeva din afară, să recompună universul din pământ, aer și foc, într-un joc voit savant și naiv, dar oricum demiurgic. În poemul al IV-lea, "Despre firile contemplative...", el se îndoiește de propria demonstrație. Rațiunea a demonstrat heliocentrismul cu cifre, dar nu și cu înfățișările lumii sensibile, fapt ce-l determină să se bizuie mai mult pe intuiție decât pe studiul matematic al legilor ce jalonează universul cosmic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care au pus pământul/ să fie sluga soarelui/ să-i caute justificare./ Altfel e trist pe pământ". De la intuiție la experiment s-au făcut pași enormi și drama conștiinței continuă, condiționată de timp și spațiu, dar și de structura sa contemplativă, situată în raport cu sinele. În "Despre viața lui Ptolemeu" arată că ipotezele nu pot fi demonstrate, ele se neagă sau se acceptă: "Ca să te îndoiești de linia/ dreaptă trebuie să știi mai întâi din câte puncte/ e făcută". și iată cea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iubește și cât iubește și cum iubește? Unde și cum simțim iubirea? Dualitatea spirit-trup apare fără crispări, poetul meditează și se îndoiește de ceea ce știm despre spiritul și trupul îndrăgostit, așa se explică versurile de mai târziu, intitulate: "Despre firile contemplative, despre ce spun ele și despre unele sfaturi pe care am a le da" în care își consiliază semenii " Dau sfat:/ Către medicii, către fiziologiști, către anatomiști/ mai întâi/ să se îndoiască de faptul că/ inima/ e centrul sentimentelor/ și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
provincialii și străinii descinși în București. Personajul principal al unui roman postbelic își duce iubita, o prințesă rusă emigrantă, de la cea dintîi plimbare, în Cișmigiu ca să-i arate „cuștile cu lebede, și toți plopii, teii, sălciile și platanii”9). Pentru contemplativul Bacovia, decorul din „Amurg antic” e reconfortant: în lumina asfințitului, elementele lui componente emană o grandoare a decadenței, subliniată prin culorile „De sineală, de aur, de sînge”. în timp ce alți poeți, privind un havuz, văd doar zbuciumul apei, șuvița retezată și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mirării în Ether" (Fântâna lui Julien Ospitalierul). În punctul lui cel mai înalt, textul brumarian trăiește astfel într-un regim imaginar pe deplin superior calitativ, dobândind acea profunzime pe care o face posibilă doar asocierea descripției voluptuos-senzoriale ori a extazului contemplativ cu o conștiință melancolică pregnantă. Lunga și delicioasa desfacere a mirării în Ether... provine tocmai din înțelegerea precarității de fond a lumii, pe care în acest caz numai discursul poetic o poate reangaja în lupta pentru atemporalitate. Aceasta e, de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu este fața mea" (Peregrinări). În următoarele cărți ale lui Nichita Danilov (Câmp negru, Editura Cartea Românească, București, 1982; Arlechini la marginea câmpului, Editura Cartea Românească, București, 1985; Poezii, Editura Junimea, Iași, 1987), viziunile terifiante de acest fel se aglomerează. Contemplativ, mimând adesea detașarea, actantul specific își ascultă, cel mai adesea, "vocile din adânc", pe care le corporalizează într-o gestică ritualică, fixată într-un peisaj de sfârșit de lume: "Lumină roșie. Cer negru", "întinderea neagră și nesfârșită a deșertului", "stearpa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
chipuri ți se arată/ până când viața cea vie va fi să intre în trupul Vieții" (Ani de piatră). Poezia Carmeliei Leonte lasă, așadar, impresia că trăirea imediată a unei întâmplări a ființei este instantaneu filtrată printr-un fel de vocație contemplativă. Aceasta îi permite și să desfășoare, în unele texte, o imagerie complicată, o serie de scheme și mecanisme amintind de scenografiile marilor tragedieni, revalorizați prin intermediul unei intertextualități vii. Produsele tipice ale tragicului grecesc, hybris și nemesis, spre exemplu, potențează, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui Counts, fiind un produs al clasei politice mijlocii din S.U.A. clasă pe care el o consideră ca fiind dominată de oportunism, în momentele hotărîtoare ale vieții sociale progresivismul nu-și asumă responsabilitatea unor schimbări sociale, ci adoptă... o poziție contemplativă, punînd accentul pe pregătire pentru adaptarea la aceste schimbări. În concepția sa, școala ar trebui să devină un centru de construire a civilizației, care nu se sfiește să impună elevilor idei, atitudini, sentimente menite să promoveze spiritul critic și să
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
albă, prin care se străvedeau umerii nedezvoltați încă și panglicile cămășii, gulerul circular, ondulat, în jurul unui gât metalic, subțire, oxidat de vânt, îi dădeau aerul unei adolescente, crudă încă, elevă de școală poate, deghizată în domnișoară. Ascunsă între palme, fața contemplativă îi rămânea nedefinită în liniile ei morale. (George Călinescu, Cartea nunții) 1.Prezintă conținutul de idei, sentimentele lui Jim față de fată. 2.Transcrie două cuvinte care conțin diftongi. 3.Explică rolul cratimei în structura ce-i cădea. 4.Exemplifică două
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
propusă în acest eseu constituie o bază pentru cercetarea semnificațiilor filosofice în folclor (Le sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine), idei reluate în Viziunea lumii în poezia noastră populară. De la resemnare la acțiunea creatoare. Autorul accentuează caracterul contemplativ al creației populare, relevând atât elementele active cât și pe cele de resemnare manifestate în creația populară. Cel mai ingenios sistem filosofic din această perioadă, cel al lui Lucian Blaga, conține o asemenea cantitate de poeticitate, încât i s-ar
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
trei coordonate: cunoaștere, voință, acțiune. De altfel, Jakob Böhme scria despre magie că este o formă de impunere a voinței, fapt care se concretizează în acțiune. Din acest punct de vedere, divinația este în primul rând o formă de cunoaștere (contemplativă sau nu) care conține și acțiunea, doar ca potență. Cât privește raportul magiei și divinației cu știința, am încercat să văd dacă putem vorbi de obiect, metodă și legi în cazul divinației. Bazându-mă pe un material faptic am descoperit
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
deschisă de informație aplicabilă modului specific de viață al anticilor. Ea putea avea un caracter informativ sau sfătuitor fără a aduce vreo atingere inițiativei individuale și liberului-arbitru. Pentru Antoaneta Olteanu, acest izvor de informație este, în primul rând, "o magie contemplativă"7, "o filosofie", "o căutare a gândirii de sine" și o "știință supranaturală". În esență, orice definire a divinației (fie că este pusă sub semnul religiosului sau al superstițiosului, al speculativului sau al cunoașterii înalte) nu face decât să sublinieze
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
această situație, se poate vorbi de o deosebire între magie și divinație. Aceasta din urmă are și un caracter diferit "care înlocuiește exercitarea voinței de acțiune cu cea a inteligenței"151, motiv pentru care a mai fost numită și "magie contemplativă". J. Maxwell crede că divinația este mai curând o magie naturală psihologică. Dar și în aceste condiții se solicită cunoașterea, intelectul, imaginația, contemplarea și nu doar acțiunea. Eterna curiozitate umană și dorința sa de a-și depăși limitele sunt, în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în concret ea devine o formă a magiei . În fapt, acest lucru nu face decât să sublinieze că, dintr-o perspectivă magico-religioasă, ființa umană a dorit dintotdeauna să acceadă la absolut pe două căi distincte: una activă și alta pasivă, contemplativă. În cazul nostru prima ar corespunde magiei, iar a doua divinației. În definitiv, "adăugarea temporară (sau nu n.n.) a unor elemente divine" cum scrie Auguste Bouché-Leclercq este un semn că unele practici contemplative și experimentale pot dobândi semnificații și conotații
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
căi distincte: una activă și alta pasivă, contemplativă. În cazul nostru prima ar corespunde magiei, iar a doua divinației. În definitiv, "adăugarea temporară (sau nu n.n.) a unor elemente divine" cum scrie Auguste Bouché-Leclercq este un semn că unele practici contemplative și experimentale pot dobândi semnificații și conotații deosebite care se pot circumscrie magico-religiosului. "Strâns legate prin origine și principiu, divinația și magia nu pot fi întotdeauna clar deosebite în aplicare. Foarte multe metode divinatorii constau în interpretarea efectelor miraculoase produse
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
in consideration three elements: knowledge, will, action. Actually, Jacob Böhme was writing about magic that it is a form of imposing will, fact that materializes itself into actions. From this point of view, divination is firstly a form of knowledge (contemplative or not) that also contains the action, only as potency. As far as the connection between magic and science is concerned, I have tried to check if we can to refer to the object, method and laws in the case
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
volonté, action. En effet, Jacob Böhme considérait que la magie est la manière par laquelle on rend effective une volonté, la réalisation d'une volonté par une action. De ce point de vue, la divination est premièrement une forme de connaissance (contemplative ou pas) qui contient aussi l'action, même si en puissance. En ce qui concerne le rapport de la magie et de la divination avec la science, j'ai essayé d'établir la possibilité et la légitimité d'un discours sur l
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Arghezi); - contiguitatea de tipul dependenței: se concretizează mai ales prin numirea unei părți a trupului omenesc, în locul însușirii/calității/acțiunii (cap, frunte, tâmplă - metonimii pentru cugetare/inteligență/rațiune; inimă - metonimie a sensibilității, a bu nătății etc.; ochii, figurând metonimic cunoașterea contemplativă; gură, buze - simboluri metonimice pentru Eros și Logos; carne, sânge, rană - metonimii ale ființei biologice; mâinile, figurând prin metonimie dexteritatea, picioarele, agilitatea etc.) sau a materiei/substanței din care este făcut un obiect, în locul obiectului: Sălbaticul vodă en zale șin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginativ, visător, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat de absolut, răzvrătit, dinamic etc. Reprezentanți: - Lirica romantică: Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, George Gordon Byron, Percy Bysshe Shelley, William Wordsworth, Heinrich Heine, Novalis, Giacomo Leopardi, A. S. Pușkin, Mihail Lermontov etc. - Proza
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Ion Vinea și Ion Barbu, de exemplu), în creații neomoderniste ori postmoderniste, de la generația șai zecistă la „douămiismul poetic românesc“ (Ștefania Mincu). Lirismul narativ este asociat poeziei contemporane și are ca premisă ipostaze ale omului modern, care nu mai este contemplativul romantic, izolat orgolios în himerica sferă a visului, ci o prezență esențial activă, dinamică, traversând experiențe existențiale, aventuri în orizonturile cunoașterii sau banale evenimente cotidiene, confruntânduse cu sine sau cu ceilalți, cu timpul, cu iubirea, cu moartea. Acest tip de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]