1,290 matches
-
și ajung în pămîntul pur, fie că au de parcurs alte și alte stadii de existență. în ambele tradiții, eliberarea totală poate fi asociată cu acea distanță verticală mobilizatoare resimțită în zorii unei religii monoteiste de întreaga comunitate, iar de contemplativii ei în toate timpurile. Eliberarea amînată corespunde unei distanțe destinse și într-un fel temporalizate, căci dezlegarea trebuie așteptată indefinit, chiar dacă gîndirea indiană și cea greacă nu insistă pe temporalitate și pe istorie, precum monoteismele. Un alt exemplu: Hans Blumenberg
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ar avea îndatorirea să-l asume. La același model cu predominanță verticală se referea Berdiaev cînd deosebea istoria, înțeleasă ca obiectivare a spiritului și lege constrîngătoare pentru om, de timpul existențial în care persoana ia contact cu veșnicia prin experiența contemplativă sau prin actul creator. Pentru Berdiaev, actul creator al persoanei este act eschatologic, elan ascensional cu acces la împărăția libertății. El pregătește astfel parusia, o face prezentă în istorie, conferindu-i acesteia adevăratul sens, anume orientarea către sfîrșitul ei transcendent
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de la Bizanț înainte, el nu mai produsese istorie, nici forme de gîndire care să aibă curs pe piața de idei a modernității. Ortodoxia se definea pe sine și era catalogată de ceilalți ca o confesiune care, prea absorbită de verticala contemplativă și liturgică, rămăsese inertă față de istorie, prea obedientă față de puterea politică, lipsită de dinamică temporală. Această specializare, devenită clișeu distincție atotjustificativă pentru tradiționaliștii autohtoni, carență infantilizantă pentru occidentali , făcea din Europa de Est un teritoriu de europenitate incertă, problematică. De atunci încoace
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
istoria creștinismului, el a descoperit străină de spiritul credinței o religie oficială de tip judiciar, care concepe dreptatea divină după categoriile dreptului penal. Fulminînd împotriva acestei anamorfoze a distanței verticale, el mizează pe o distanță vertiginoasă, parcursă fulgurant de experiența contemplativă sau de actul creator. Andrei Pleșu își sprijină reflecția despre îngeri pe solul fenomenal format de texte din mai toate tradițiile spirituale. Pentru el, subiectul face parte din tematica intervalului vertical, a distanței-traseu, marcată de trepte, populată de călăuze, parcursă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
perspectivale, el este în același timp compatibil, armonizabil cu celelalte. Există o garanție de principiu a armonizării perspectivelor, dat fiind că toate vizează același Pol care le cuprinde și le desmărginește în unitatea lui trans-perspectivală. Acesta e modelul cognitiv și contemplativ propus de Nicolaus Cusanus în De docta ignorantia și în De visione Dei, un model menționat deseori de Simone Weil în textele sale. El presupune o imagine democratică a lumii : fiece entitate creată are o rază de comunicare directă cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
primordială care să fi fost pricinuită tocmai de libertatea umană. Omul nu trebuie să se îndreptățească în fața unui divin de tip juridic, ci să se îndrepte ca perspectivă către Polul christic, care îl atrage spre sine. Ca mai toți metafizicienii contemplativi, Cusanus nu gîndește destinul lumii în funcție de păcatul originar și de diviziunea finală (și fatală) între izbăviți și osîndiți. Libertatea umană nu e concepută în termeni de alegere, de vină, judecată, merit și sentință. Actul christic, actul lui homo maximus mobilizează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
totuși elimina urma, înfiptă ca un ac în carnea societăților noastre. în mare spus, modernitatea noastră a produs trei feluri de secularizare. Secularizarea de separare declară că divinul constituie un domeniu care trebuie ținut la distanță de treburile publice (politică, contemplativ, centrat pe imaginea unui chip atotvăzător. într-un al doilea sens, compensator și destul de brut, secularizarea produce surogate de transcendență. Instituțiile religiei s-au văzut înlocuite de instituțiile politicului, ideologiile (eventual milenariste) au luat locul credinței. De la sfîrșitul secolului XX
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ales a persoanelor umane, fiecare tinzînd spre o realizare concretă, infinit variată a universalului. La rîndul lui, Henry Corbin interpretează anumite filozofii vizionare islamice și, pornind de aici, pune în contrast istoria cu o hieroistorie, care se împlinește în interiorul persoanelor contemplative. Ea nu se desfășoară pe latitudine, pe dimensiunea orizontală a timpului și a societăților, ci longitudinal, pe verticala care unește ființa umană cu Polul, în transparența unei înălțimi și a unei adîncimi în care individualitatea spirituală experimentează realitatea contrapărții sale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care îl degajă, ajutînd mintea să urce participativ spre ținta ei incircumscriptibilă. între cele două extreme va țîșni mereu un surplus ireductibil de sens1, se va deschide un gol în care misterul își lasă întrevăzută infinitatea sensurilor, atrăgîndu-l pe călătorul contemplativ spre alte trecători, pînă cînd, ajuns la istmul dintre cele două mări, potrivit unei expresii islamice 2, el se vede înconjurat de necuprinsul oceanului, care nu e decît suprafața adîncului transcendent. Conjuncția opuselor despre are vorbea Cusanus nu se referea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
împlinește existența și destinul în măsura în care folosește interior dinamismul opuselor în conjuncție : contingent drept scară ascensională spre divin. A alerga spre Dumnezeu prin văz înseamnă a pune la lucru toate treptele văzului, de la cel sensibil la cel intelectual și la cel contemplativ (cf. Despre căutarea lui Dumnezeu, traducere în limba română în Nicolaus Cusanus, Coincidentia oppositorum, I, ed. cit., pp. 79 125). operînd apropieri între finit și infinit, unu și multiplu, relativ și absolut, libertate și necesitate, interior și exterior, iar nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în distanță unitivă față de Dumnezeu, e către El în mod dinamic, pros ton theon. Gîndirea dualist paradoxală, care accentuează, cîteodată pînă la exasperare, separarea și opoziția contrariilor pentru a înainta spre Inaccesibil e la ea acasă în demersurile, mistice ori contemplative, ale unei metafizici vii. Simone Pétrement a arătat că acest tip de gîndire căruia gnosticii și maniheenii i-au dat o frumusețe stranie e prezent la Platon, în Evanghelia după Ioan, în Epistolele pauline, că el a fost de o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Scrima, de la Părinții pustiei la Capadocieni, la Maxim Mărturisitorul, la Palama și haghioriți, apofatismul constituie în Răsăritul creștin un stil, o intenție esențială, mai degrabă decît un curent sau o școală de spiritualitate 4. Apofatism existențial 5, gustat în experiența contemplativă și în cea liturgică, el e formulat într-un limbaj care își spune propria depășire, într-o teologie unde conjuncția-în-distanță dintre creat și increat devine Paște, transitus : trecere deifiantă a unei alterități în cealaltă 1 sau, potrivit lui Origen, întrepătrundere, contextură
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
lumea antică, după cum a demonstrat admirabil Pierre Hadot : ea însemna în primul rînd exercițiu spiritual, împărtășire a experienței de cunoaștere, suport pentru cunoașterea vie a principiilor. Metoda cusană mobilizează într-un crescendo complicativ facultățile sensibile, cele raționale, cele intelectuale sau contemplative ale ființei umane, culminînd cu posibilitatea experienței mistice sau unitive. Dar, așa cum observă un exeget al doctrinei cusane, Bernard McGinn, cardinalul a rezolvat în maniera sa tipică problema modului cum îl putem vedea noi pe Dumnezeu, și anume răsturnînd ecuația
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
vedea noi pe Dumnezeu, și anume răsturnînd ecuația : doar înțelegînd cum ne vede Dumnezeu putem sesiza cum îl putem noi vedea pe Dumnezeu. Ca punct de pornire al metodei sale, Cusanus propune prietenilor săi, călugării benedictini de la Tegernsee, un experiment contemplativ :cel al întîlnirii ochilor, în primul rînd la nivel sensibil. Privirea divină e făcută prezentă în mijlocul comunității monastice de o imagine sau un tablou al lui Christos cu privirea atotdirecționată, care îi urmărește simultan pe toți privitorii, fie că stau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
exterioare determină, în regim supranatural, retragerea acestor facultăți, ci atracția pe care o exercită asupra lor prezența divină din vidul central al inimii. Acolo, în acel spațiu interior, ființa regăsește întregul real concentrat în originea lui supranaturală. Există, în exercițiile contemplative din orice tradiție spirituală, metode și trepte de unificare a ființei, de concentrare a facultăților ei spre/în prezența divină care o locuiește. Pe acest tip de experiență unitivă se bazează, poate, doctrinele creației prin retragere. Poate că aceste doctrine
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
capitolul Les directions de l'espace. Pe aceste urme pornesc oamenii dorinței, atrași de plenitudinea Nimicului unde se retrage Dumnezeu cînd dă spațiu creației sale. în demersul mistic, în alergarea interioară pe urmele divinului, ființa umană își lărgește necontenit capacitatea contemplativă, se amplifică pentru a se adecva asimptotic țintei sale infinite. Dar ca mod exterior, ca prezență în lume, omul se conformează aceluiași reper transcendent atunci cînd adoptă atitudinea de restrîngere voluntară a puterii sale. Divinului care se transcende pe sine
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
20 de ani o completa într-un imaginar spital al culturii era departe de a fi optimistă. Omul modern, funciarmente optimist și activ, nu sesiza cezura cultură-religie pentru motivul, firesc, că sensibilitatea lui religioasă nu era aceea a unui spirit contemplativ, o lacună care genera o lipsă a orientării spre esențial și, în egală măsură, o lipsă totală a acelui simț pentru eternitate 103, trăsături pe care același Cioran le va invoca ori de cîte ori va (re)gîndi binomul ființă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
plinit în vederea duhovnicească, iar cel împlinit în fapta bună este drept, deoarece lucrarea faptelor bune este însușire a faptei.” „David a folosit aici timpul prezent, atât pentru vederea duhovnicească, cât și pentru faptă, pentru că cel ce este atât înainte văzător (contemplativ), cât și practic (lucrător al faptelor bune), nu trebuie să înceteze lucrarea cea dinlăuntru, ci totdeauna trebuie să sporească întru ea. Faptele bune sau lucrarea practică are mai multe aspecte. Ea a fost cuprinsă în numele obșteștii dreptăți, încât dreptatea se
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de încercat în zilele noastre. Rugăciunea, pentru noi, creștinii, este o datorie și o necesitate. Este pâinea sufletului și cunoașterea duhovnicească a lui Dumnezeu, a omului și a lumii. „Rugăciunea creștină cuprinde două dimensiuni: una practică și cealaltă teoretică sau contemplativă. Aceste două dimensiuni sunt supunerea practică și contemplarea fericită a luminii dumnezeiești”. în special mama, care se ocupă cu formarea spirituală a copilului, trebuie să-și dea seama că prin rugăciune ne înduhovnicim și ne unim cu Hristos, ca să putem
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
o tagmă. Intelectualul e întotdeauna complex, el caută și iubește arborescența, luxurianța, detaliul integrat într-o pletoră de generalizări, concluzia ce închide volute argumentative, stilul rafinat și laborios care urmărește aproape cinegetic ideea. Ideea!... Ideea dreptății, de exemplu! Intelectualul e contemplativ, e reflexiv, gândește. El știe. Are și marele dar că exprimă admirabil ceea ce știe, contrazice cu fervoare și persuasiv dacă e cazul, insistă, răstoarnă. Vrea să schimbe lumea. E iluminat. Intuiește mersul lumii, formulează ipoteze, dă sentințe, judecă. Mai și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
același timp. Situație, moral vorbind, care-l onorează. Nu mai puțin însă dintre cele mai incomode. Don Quijote putea fi român? Răspunsul este, categoric, negativ. Românul este lucid și sceptic, fără iluzii. Resemnat și fatalist, relativist (se poate spune și așa), contemplativ și abstras, cu o capacitate de rezistență pasivă enormă în straturile profunde ale conștiinței, adaptabil, acrobatic și descurcăreț la suprafață. Capacitatea sa de improvizație, între cârpeală și simulare, este neobișnuit de dezvoltată. Formată într-o zonă de interferențe externe, adesea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
care la origine nici n-a fost de altfel butadă. Un fond ancestral, după unii trac, după alții o prelungire (sau și una și alta) a nu mai puțin străvechiului reflex folcloric al cântatului din frunză, al poetului nativ, tolănit contemplativ la umbră, lângă o turmă de mioare. El ar fi specific unui popor, la origine, pastoral. O explicație posibilă a predilecției congenitale, spontane, pentru o formă de expresie curent denumită lirică. Poezia, în sensul extensiv al cuvântului, rămâne încă, după
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Editura Științifică, București, 1991, pp. 347, 340-341, 348. La p. 178, Eliade afirmă că "tema "uitării" și reamintirii, ale cărei prime mărturii se leagă de anumite personaje legendare grecești din secolul al Vl-lea, a jucat un rol considerabil în tehnicile contemplative și în speculațiile indiene; ea va fi relansată de gnosticism". 680 Ibidem, pp. 349-350; Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, Editura Univers, București, 1978, p. 119. 681 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 113. 682 În acest sens exemplifică cu tulburătorul episod din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
om, ori despre frumusețea unui animal sălbatic. Carlson propune o asemenea echivalare, considerând natura virgină un bun estetic 171. Pe de altă parte, dacă luăm în considerare specificitatea operei de artă, atunci vom avea dificultăți cu privire la conceptualizarea unei asemenea relații contemplative. Orice susținere de genul celei făcute de Carlson poate fi criticată pornind de la absența intenționalității artistice în natură. Diferența ține de geneza diferită a entităților naturale și, respectiv, a unei opere de artă. Unul dintre răspunsurile posibile poate lua în
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
darul graiului, cel care dă chip lumii până acum neînfățișate, șterse din vedere. Abia cu starea de contemplare bucuria se desăvârșește, începutul începe cu adevărat lumea, o deschide chipului și o arată după asemănarea cu prototipul 38. "Abia cu treapta contemplativă începe făptura graiului", iar omul "numai când se întoarce, numai când întoarce capul îndărăt spre lume, când trece din adorație în contemplație devine poet"39. Trecerea pragului înspre starea de vârf a adorării echivalează cu smulgerea vălurilor de pe lucruri, dar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]