1,366 matches
-
sugestie caragialescă, Domina bona. Întîlnim aici o tentativă de reabilitare a lui Cațavencu, deci a unui personaj ce pare o întruchipare nemîntuită a demagogiei, semidoctismului, turpitudinii, provocator chiar prin acest cumul de defecte pentru inteligența transfiguratoare a Divinului. Jonglînd cu contrariile cu o uluitoare virtuozitate, acesta ajunge la a susține... imposibilul. Prin temerarul amestec de extravaganță și sublim, de neverosimil și idealizare la limită, acrobatică, vedem cum negrul devine alb, cum golul se convertește în plin: Fără îndoială că frazeologia lui
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
gnostică, însă și superstiția este gnostică. Puterea, contraputerea și lipsa de putere sunt gnostice; stînga e gnostică și dreapta e gnostică; Hegel e gnostic, dar și Marx e gnostic; Freud e gnostic, dar și Jung e gnostic; toate lucrurile, precum și contrariile lor, sunt deopotrivă gnostice." Prin aceste cuvinte ironice, Culianu denunța inflația gnostică din mediile universitare europene și americane, afirmînd în fond că, asemenea unei religii din care viziunea și credința au dispărut, gnosticismul a supraviețuit sub forma unor puzderii de
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
va scrie Ion Pillat) se cunoaște locul bun. E altceva, o lentoare orientală, topită de soare și de atotputernicia unei filosofii profunde, neschimbate, o zăbavă vindecătoare, o foșgăială bizantină înălțată, totuși, de o măreție, o claritate dintr-o altă poveste. Contrarii, alb și culoare, sobrietate și apropiere, lipsa cuvântului, ca în însoțirile mute dintre regină și {efica, turcoaica ei credincioasă, și sporovăială pe săturate. Mai ales, izolare și complot. Departe de țară, în Cuibul liniștit, cea mai iubită figură publică din
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]
-
bărbatul/ își merita numele/ Împreună/ în eternitatea lor meritată" (Cîntec absolut). Afectarea prozastică alcătuiește o cale a "absolutului". Dacă ținta mărturisită a avangardei este libertatea ("el indică portița de scăpare pentru oițele Domnului /cele pline cu libertate acidulată" - Noaptea ascute contrariile fără), aceasta se obține prin violență. O violență verbală, în cazul lui Breton, care declara, într-o atmosferă de fumisterie surescitantă, că "actul suprarealist cel mai simplu constă în a ieși cu revolverul în stradă și a trage în mulțime
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
monopolul complexității ca personaj. O interpretează pe Alva Starr, o tânară care e centrul atenției tuturor bărbaților din Dodson. Mama dominatoare (ca să nu spun codoașă) o sfătuiește ce favoruri să accepte din partea cui. Dar Alva se îndrăgostește, urmând legea atracției contrariilor, de un bărbat urât de întregul oraș: Owen Legate (Robert Redford), venit pentru a concedia lucrători feroviari. Ea e extrem de vulnerabilă, debordând de fantezie, dar atât de ruptă de realitate, încât îți vine s-o bănuiești de autism - i se
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
o continuitate fermă, atunci ea este una structurală, a tensiunilor subterane, iar dacă încercăm o evaluare a elementelor noi, latente pînă acum sau doar insuficient marcate, acestea pot fi găsite în aspirația către sinteză, către echilibrarea energiilor și către împăcarea contrariilor. Natură feminină prin tipul de sensibilitate, prin devoalarea afectelor, prin nostalgia germinativă și prin enormele viziuni embrionare, pictorul manifestă simultan și un autoritarism falocrat, un simț enorm al posesiunii virile. Formele închise, construcțiile monumentale cu sens ascensional marcat, nucleele dure
O negație a cenușii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16933_a_18258]
-
mult cel de a fi în fața ospitalității, pe pragul ei. Această situație liminară este plină de tulburare, de angoasă, de speranță și de temeri. Ea readuce fiorul în fața acestui lucru instabil, ambiguu și ambivalent, care amenință să se schimbe în contrariile sale extreme. Se înțelege că secolul al XVIII-lea face din aceasta momentul erotic suprem, momentul surprizei și al mirării, al fascinației și răvășirii. În fine, cu această poveste avem povestirea paradigmatică care arată bine că ospitalitatea este nu numai
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Bacovia cultiva un laconism saturnian, iar Stelaru un vizionarism ce înflorea trudnic din vermină, mizerabiliștii noștri actuali, între care Adrian Aluigheorghe, sunt mai apropiați de autorul Cîntecelor negre cu al său coșmar imaginativ, cu a sa coliziune stridentă, continuă, a contrariilor. Poetul în discuție dă glas unui astfel de inconformism acut: Noi avem chipuri de argilă și priviri emailate, / noi suferim de boala clasei muncitoare, / noi bem bere trezită cu înjurături alcoolizate, / noi avem bube pe limbă și facem pipi în
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
română: să încrucișezi două regnuri incompatibile și să răsară un copac cu termopane, coarde încrucișate și interfon... Îmi place mult Khasis, ce nume vorbitor! Și Moni Stănilă. Poate și ei, tinerii ăștia văd în scrisul meu ce copii teribili nasc contrariile, că de-asta despre ultimele mele cărți n-au scris bine decât Alexandru Matei, Cezar Gheorghe și Tudorel Urian, fidelul meu admirator Tudorel Urian și geamănul meu literar Octavian Soviany, care sunt infinit mai tineri și mai curajoși în a
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
Radu Grigore și Lucian Năstase, grafica video concepută de Vasilică Ionescu. Toate elementele ce țin de arsenalul sceno-tehnic contemporan nu "tehnicizează" în mod negativ spectacolul ci, din contră, îi potențează nucleul iradiant de umanitate. încercarea de a defini normalitatea prin contrarii, diferențe și discrepanțe, pe care mărturisește că dorește să o facă Radu Apostol, ar fi fost pe deplin reușită dacă cei doi actori distribuiți în rolurile principale ar fi lucrat mai mult la nuanțe, la elaborarea blândeților și sadismelor uneori
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
e cel mai bine cântat și nici cel mai bine orchestrat. Dar are ceva care-l face irezistibil: o infinită tandrețe născută din grijă pentru ființă iubita, din traducerea misterelor mărunte ale naturii și din posibilitatea ca, odată și odată, contrariile să se contopească. Simplitatea liniei melodice, atmosfera aproape bucolica răscumpără suferință la mărturisirea căreia am fost părtași. Într-o formulă ludica, dialogul se metamorfozează în confruntare domestică, în reproș amoros și, finalmente, într-un vivace apel la armonie: „Both of
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
în La major; așadar, un salt ascendent de 6 cvinte, care precedă o mică dezvoltare finală, ce readuce tonalitatea inițială, la minor. În scrierile sale, Cuclin compară planul dramatic general al simfoniei (gândită în 4 părți) cu lupta și unitatea contrariilor. Acțiunea (partea I) și reacțiunea (partea a II-a) sunt urmate de meditație (partea a III-a) și triumf (partea a IV-a). În această simfonie concertantă, înfruntările capătă un aspect mai puțin tensionat, dar nu lipsit de dramatism. Ca
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
sculptorii noștri, Octetul de George Enescu și Cvartetul consonanțelor de Pascal Bentoiu, autor Martin Kowalevski, care face o analiză pertinentă, științifică, a celor două partituri, pe baza metodei psihologic-fenomenologice a ”gestaltismului”, O versiune românească a mitului lui Oedip (Olguța Lupu), Contrarii coincidente în destinul solar al lui Oedip (D.Petecel), ” Cu pași mici spre nefericire” - transcendența secundei ca interval de bază în Prologul operei Oedip (Roberto Reale), Relația elev-profesor, după concepția lui George Enescu (Constantino Salvatore), Cercetări asupra doinei, cercetări asupra
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
a unor factori neasemenea în opera lui. O performanță caracteristică este ritmarea și împestrițarea limbii folosite în dialoguri în așa fel încât să devină perceptibil efortul făcut de vorbitorii de idiș pentru a se exprima cât mai sugestiv pe englezește. Contrariile nu sunt ușor de împăcat, uneori nu se produce sau nu se observă osmoza și autorul poate fi perceput și interpretat diferit în funcție de direcția din care este privit. Astfel, Bernard Malamud a fost aclamat ca unul dintre cei mai autentici
Viață modelată de operă (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6008_a_7333]
-
s-a tocit, confruntata cu prospețimea culorilor și formelor picturale ale unui pictor autodidact. Naivitate: robustețea culorilor primare și a negrului care adesea le delimitează, lipsa de inhibiție, geometricul, spontaneitatea, elementarul liniei, bidimensionalitatea (lipsa de adâncime) compoziției. Rafinament: umorul, tensiunea contrariilor linie (negru)/ suprafață (culoare), natura aproape absența, debila sau antropomorfizata, prezența, în multiple deghizări, a portretului pictorului în tablou. Laconic, paradoxal și plin de umor, Ionesco se autodefinește cu precizie: “Sunt cel mai intelectual dintre pictorii naivi.”3 Cu apetitul
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
Gheorghe Grigurcu Victor Știr cultivă o poezie a contrariilor. Fapt ce denotă o libertate morală propice captării unui dramatism care se ferește a capota în luminiscența extazului ori a se supralicita în tenebrele compacte ale deznădejdii. E un soi de echilibru în dezechilibru ce îngăduie discursului a se nutri
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
care pare să-l fi sfîșiat pe acest om. Bineînțeles nu e vorba despre un diagnostic, ci doar despre o observație asupra retoricii celor invitați să-și invoce profesorul sau prietenul. Trecem peste faptul că acest tip de dialectică a contrariilor intră într-o ordine retorică generală. De cîte ori este evocat cineva, aflăm că a fost și așa... dar a fost și opusul... în cazul lui Mircea Zaciu, "contradicția" nu este o simplă formalitate. Iar această dedublare a personalității sale
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
cîtorva planete unde flăcările sînt reci și umede aidoma ciupercilor iar densitățile oarbe cum liliecii obrajii ți se revoltă se colorează de-un trecut netrăit cum viitorul. Era o dimineață umedă Era o dimineață umedă ca o gură de femeie contrariile se zbenguiau - peștișori în bazin - se statornicise un echilibru rezonabil între ceea ce există și ceea ce nu există visătoare îți atingeai rîul încremenit pe obraz. Moartea intră și iese "Moartea intră și iese din cîrciumă" (F. Garcia Lorca) uneori intră și
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14973_a_16298]
-
Abandonul metanarațiunilor că și grile restrictive de lectură eliminatorie a fenomenelor artistice determina un aflux inimaginabil de extins și consistent de conținuturi și idei marginalizate și chiar ignorate, transformând câmpul activităților artistice dintr-un tribunal inchizitorial și confruntare obligatorie a contrariilor dialectice într-un banchet rabelaisian cu intrare liberă. În același sens, a adoptării unui punct „optic” modernist, putem interpreta și problema „impurității” de care dă dovadă câmpul activităților muzicale postmoderne în opinia lui Guy Scarpetta în cartea intitulată L’Impureté
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de diferite pe care le invocă și prin încărcătura atît de specială pe care o poartă, nu reprezintă o simplă acțiune conjugală, așa cum s-ar putea crede cu multă comoditate, ci un mariaj al principiilor și o perfectă sinteză a contrariilor. Polii se unesc aici în mod profund, iar adversitățile aparente au o singură funcție: aceea de a asigura echilibrul și de a realiza comuniunea. Adică de a conferi întregu-lui expresia lui deplină.
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
spre orizont se tot sparg și tot curg, odată cu noi, ca și noi...Și în sfârșit, întrebarea fatală, nespusă, doar sugerată. Poetul nici nu vrea să o pună. Ar risca să facă o eroare sau să repete tezele atât de contrarii ale filozofilor lumii, de zece mii de ani încoace. Dincolo de amurgul spre care vârtejurile târâsc totul nu se află nici sfârșitul, nici alt început, ci doar o lecție de astronomie. Iar pe Ostrov, în urmă, a fost doar un vis: „Numai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
toamnă sau de iarnă. Simboluri lirice ca-n poezia clasică sau modernă, cu semnificații deosebite întâlnim în textele cărții: apa lichidul vital apre aproape sub diferite forme: picături, ploaie, chiciură, promoroacă, spuma, valuri; muntele marea, dealul ilustrând unitatea armonioasă a contrariilor princpiu estetic prezent în haiku; Din când în când umanul animă spațiul edenic într-o simbioză unică (Femeie privind; cules de melci). Micro și macrocosmosul se află într-o îngemănare armonioasă: buburuză, melci, pisoi, buhă, guguștiuci, ciori, gândac, crăițe, crizanteme
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
viața reală? — Martin Luther King. Al tău? — Papa Ioan Paul II. Eroina ta din istorie? — Maria Antoaneta. — Ai ales niște personalități cu totul opuse, am comen tat, uimită de opțiunea Ioanei. — Așa e, aprobă ea, dar omul este făcut din contrarii. Martin Luther King ne propunea să vedem lumea fără egoism, fără vanitate, eliberată de egoul criminal din noi, pe când Maria Antoaneta se purta ca un copil, se juca ase meni unui mânz năzdrăvan, era poate prea tânără, prea frumoasă pentru
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
radio sau un bancher gata de mecenat? Mă ucide un film, mă scandalizează o polemică sau vreau să veștejesc o mentalitate? Voi scrie aici. Realitatea socio-culturală filtrată săptămânal prin firea, așteptările, prejudecățile, opțiunile, refuzurile și revelațiile unui maniac al coincidenței contrariilor: cioranian noicist, caragialoeminescian, sceptic euforic, naționalist eurocentric, sangvino-melancolic. Pe scurt: sănătoși să fim! * Acesta era textul de deschidere a rubricii „Ce mi se-ntâmplă“ din Dilema veche, 8 aprilie 2010. O boierească găzduire pentru care îi rămân dator (o dată mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
liniștea dăruirii de sine ca împlinire. Firește că am poposit apoi la muzeul „Van Gogh“, Tania cultivând încă adolescente fervori în domeniu, iar eu torcând încer cănat, tot cu gândul la Athos, fuiorul grupului „Prolog“, cu multiple, misterios-paradoxale îngemănări de contrarii (Teofan Cretanul și Klee, Rubliov și Mondrian, Fra Angelico, Van Gogh, Monet și Kandinsky...). Am umblat pe urmele lui Vermeer prin Delft (oraș care m-a vrăjit aproape cât Siena), după Anne Frank în Amsterdam și Hans Memling prin Bruges
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]