4,884 matches
-
trebuie analizate doar din perspectiva numărului efectiv al forței de muncă, ci și din punctul de vedere al calității, al pregătirii ei, al costurilor pe care le solicită.<footnote C-tin Ciupagea, Amalia Fugaru, „Integrarea României în Uniunea Europeană. Competitivitate și convergență” în Romanian Journal of European Affairs, vol. 1, no. 1, 2001, p. 58. footnote> De asemenea, resursele naturale sunt definite prin abundență, dar și prin calitate, accesibilitate și costuri de exploatare, iar capitalul, prin volum, disponibilitate și formă. Condițiile cererii
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
-se ca premisă a realizării unei infrastructuri viabile, dar și a revigorării anumitor domenii prin retehnologizare, investiții de mediu etc. Pe de altă parte, motivația alegerii investițiilor străine directe, ca promotor al competitivității, ține de capacitatea acestora de a influența convergența veniturilor, a productivității și, în cele din urmă, a competitivității economice la nivel național. În acest sens, se pot constata următoarele aspecte referitoare la investițiile străine directe: au capacitatea de a crește stocul de capital al economiei, productivitatea și veniturile
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
București Chiciundean, I., Țoneș, V., 2002, Gestionarea crizelor de imagine, Editura Comunicare.ro, București Chirouze, Y., 1993, Le marketing, les etudes prealables a la prise de decision, Ellipses Ciupagea, C., Fugaru, A., 2001, „Integrarea României în Uniunea Europeană. Competitivitate și convergență” Romanian Journal of European Affairs, vol. 1, no. 1, p. 58 Coates, C., 1997, Managerul total, Editura Teora, București Cojanu, V., Bîrsan, M., Unguru, M., 2007, Competitivitatea economiei românești: ajustări necesare atingerii obiectivelor Agendei Lisabona, Institutul European din România, București
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
nicăieri, încheindu-se un proces istoric relativ lung, început în agricultură, continuat în industrie și finalizat în servicii, unde, deocamdată, sunt concentrate efectivele eliberate din industrie și din sporul demografic.<footnote Gheorghe Răboacă, „Criza muncii și a pieței muncii”, în Convergențe economice, Editura Economică, București, 2003, p. 394. footnote> Numeroase lucrări care se ocupă de economia serviciilor sugerează confruntarea tot mai vizibilă a sistemului economic prezent cu bunurile și valorile imateriale. Această abordare implică observația că economia serviciilor este mai puțin
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
În baza distincției epistemologice între contextul descoperirii și contextul justificării, Louth denunță criza metodologică din interiorul științelor umaniste. El recurge la hermeneutica lui Hans-Georg Gadamer, dublată de comentariile epistemologului american Michael Polanyi. Rezultanta acestor doi vectori, care vădesc o nebănuită convergență hermeneutică, este o pledoarie inteligentă și persuasivă pentru întoarcerea la surse. Obsesia rădăcinilor atestă radicalitatea Ortodoxiei. Fără ancorarea dialogului cu lumea în sânul marii tradiții dogmatice a Bisericii, fără restaurarea demnității alegoriei în lectura Scripturilor sfinte și, mai ales, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
metoda experimentală a lui Galilei, despre cea care acordă un primat intuiției (Descartes) sau, dimpotrivă, empiricului (F. Bacon). Conflictul dintre diverșii reprezentanți ai unor curente metodologice, cum ar fi Descartes (1596-1650) versus Bacon (1561-1626), devine secundar atunci când confruntăm punctele de convergență ale acestor moderni. „Posedarea naturii” este deja un imperativ comun care oferă științelor naturii un statut secular. Louth este interesat de presupozițiile metafizice ale metodologismului, lato sensu, criticând cel mai mult fenomenul de contaminare interdisciplinară pe care îl probează secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
putea fi aplicată celebrelor Apophthegmata Patrum (popular denumite Patericul), redactate la mijlocul secolului al V-lea1. „Zicerile Părinților deșertului” ilustrează cu asupra de măsură flexibilitatea conceptului de „nevoință” în creștinismul antic 2. Modele de comportament aparent contradictorii (în sfera vizibilului) își probau convergența spirituală și teologică (în sfera invizibilului). La fel, rațiunile teologice oferite în apărarea practicilor ascetice nu au coincis întotdeauna. Într-un studiu recent, John Behr a arătat diferența majoră între protologia și eshatologia care justifică sau chiar impun recursul la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o poziție care dizolvă „gnostic” tensiunea așteptării liturgice a vieții eshatologice 1. Hegel nu fixează ierarhii stricte ale moralei (cum este cazul lui Aristotel), ci postulează - într-un fel apropiat de filozofii politici scoțieni din secolul al XVIII-lea - o convergență transversală a multitudinii de scopuri specifice umanității. Caracterul arbitrar al acestor proiecte individuale este unificat într-o traiectorie benignă, guvernată de marea Idee a istoriei universale. (Este ceea ce fundamentează viziunea organicistă despre statul modern, pentru a cărui unitate ideală merită
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Structura cunoașterii teologice depinde în mod acut de această prezență iconică a simbolurilor care nu definesc, ci semnifică. Lumea contemplației teologice este plină de vestigii și reflexe, iar frumusețea omului este „inelul” prin care reflexele de transcendență ale creației primesc convergență 2. Cu alte cuvinte, contrastul maniheic între frumusețea lumii și frumusețea divină reprezintă o deformare a Ortodoxiei, al cărei etos promovează „în tot locul și tot ceasul” bucuria revederii 3. Revelația dumnezeiească nu strivește cantitativ printr-o greutate amorfă, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
istorie de durată, devenind, în prezent, o alternativă în teoria relațiilor internaționale. Baza comună a constructivismului construcția socială a cunoașterii și construcția realității sociale suprasaturată de diferite dezbateri teoretice, poate fi articulată mai explicit, atât prin dialog, cât și prin convergență în diferite contexte instituționale și academice. 1.2. Rolul epistemologiei constructiviste în analiza problemelor de securitate și apărare comună europeană În subcapitolele anterioare s-au expus idei despre epistemologie și constructivism, în general. Dar scopul acestei cărți este de a
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
lumea contemporană și definirea rolului comunității europene în politica internațională. Noțiunea de europenizare desemnează ansamblul mecanismelor prin care instituțiile, politicile publice și responsabilii politici europeni sunt implicați în procesul construcției europene. Această formulă acoperă domenii mult mai largi decât simpla convergență a politicilor publice, fiind vorba de a le studia din perspectiva politicilor europene și impactul lor asupra politicilor naționale în materie de concurență, politică monetară, politicile de transport; dar nu oricum, ci de a analiza modul cum politicile europene sunt
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
educație, management etc. Tratatul de la Lisabona, în termenii art. 24 alin. 2, arată faptul că P.E.S.C. se fundamentează: "pe dezvoltarea solidarității politice reciproce a statelor membre, pe identificarea chestiunilor de interes general și pe realizarea unui grad din ce în ce mai mare de convergență a acțiunilor statelor membre." Același articol, alineatul 3, adaugă ideea potrivit căreia "Statele membre sprijină activ și fără rezerve politica externă și de securitate a Uniunii, în spiritul loialității și solidarității reciproce și respectă acțiunea Uniunii în acest domeniu. Statele
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
unei abordări comune. Înainte de a întreprinde orice acțiune pe scena internațională sau de a-și asuma orice angajament care ar putea leza interesele Uniunii, fiecare stat membru consultă celelalte state în cadrul Consiliului European sau al Consiliului. Statele membre asigură, prin convergența acțiunilor lor, că Uniunea își poate promova interesele și valorile pe scena internațională. Statele membre sunt solidare între ele. În cazul în care Consiliul European sau Consiliul a definit o abordare comună a Uniunii în înțelesul primului paragraf, Înaltul Reprezentant
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
membre au consolidat sistematic cooperarea, informarea reciprocă și consultarea în cadrul Consiliului cu privire la orice chestiune de politică externă și de securitate de interes general, în scopul de a se asigura că influența Uniunii se exercită de o manieră mai eficientă prin convergența acțiunilor lor. În aceeași ordine de idei, art. 35 Tratatul de la Lisabona arată: "Misiunile diplomatice și consulare ale statelor membre și delegațiile Uniunii în țările terțe și la conferințele internaționale, precum și reprezentanții acestora pe lângă organizațiile internaționale, cooperează pentru a asigura
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
omului) și cu implicare în domeniile fundamentale ale relațiilor internaționale. Politica de Securitate și Apărare Comună (P.S.A.C.) face parte integrantă din Politica Externă și de Securitate comună (P.E.S.C.)., o politică bazată pe realizarea unui grad tot mai ridicat de convergență a acțiunilor statelor membre. În acest sens, pentru punerea în aplicare a P.S.A.C, statele membre sunt obligate să pună la dispoziția Uniunii capacități civile și militare, precum și forțe multinaționale pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor asumate de către Consiliul Uniunii
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
și cea de securitate între O.N.U. și Comisia Europeană a fost benefică pentru ambele instituții. Prevenirea conflictelor și managementul crizelor se situează la intersecția agendelor de dezvoltare și de securitate ale comunității internaționale. Acestea sunt domenii care, prin convergența obiectivelor și activităților U.E. și ale O.N.U., dau întreaga lor justificare multilateralismului și cooperării internaționale. De fapt, securitizarea problemelor de dezvoltare și umanitare a avut repercusiuni asupra naturii cooperării între între Comisia Europeană și O.N.U. Relația
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
au agende similare în acest domeniu, articulate în jurul difuzării de norme, activități de poliție, promovarea statului de drept, susținerea instituțiilor, protecție civilă, dezvoltare și asistență umanitară. Dar în studierea acesei relații, problema care se pune este de a ști dacă convergența mandatelor este de natură a facilita cooperarea interinstituțională sau, dimpotrivă, de a o jena. În primul rând, cooperarea este facilitată de convergența mandatelor care reprezintă o sursă de sinergie între cele două organizații. Aceste două organizații sunt active pe același
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
dezvoltare și asistență umanitară. Dar în studierea acesei relații, problema care se pune este de a ști dacă convergența mandatelor este de natură a facilita cooperarea interinstituțională sau, dimpotrivă, de a o jena. În primul rând, cooperarea este facilitată de convergența mandatelor care reprezintă o sursă de sinergie între cele două organizații. Aceste două organizații sunt active pe același teren, comunică mai eficient, deoarece ele se exprimă unitar despre o anumită situație, au aceleași nevoi și sunt confruntate cu aceleași dificultăți
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
a continua transformarea forțelor lor armate către operații expediționare, prin exploatarea oportunităților în cadrul relației de "stabilire în comun și de partajare a capacităților" (pooling and sharing), nu este suficientă, ci este necesar să se dezvolte o consultare permanentă pentru o convergență militară eficientă. Alinierea sistematică a planificării apărării naționale, prin procesul permanent și structurat, la nivel strategic permite fiecărui stat membru să-și concentreze eforturile de apărare pe capacități reale, folosirea în comun a acestora, dar și o specializare care să
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
militare ale U.E., deciziile se iau ținându-se cont de interacțiunile dintre actorii implicați la nivel european și cel al statelor membre. În mod concret, aceste structuri sunt destinate pentru a asigura o funcționare eficientă a Uniunii Europene, pe baza convergenței pozițiior naționale și ameliorării coerenței acțiunilor europene. Când privim la instituțiile P.S.A.C. și dezvoltarea lor, accentul se pune pe modul de formulare a deciziilor politice în condițiile jocului de interese dintre Uniune și nivelele naționale ale guvernării. Din această
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
Expresia "management al crizelor" a apărut într-un context ideologic marcat de voința redefinirii amenințărilor și riscurilor față de reprezentările comune privind dezordinea mondială. Managementul crizelor apare ca o cerință mai mult tehnocratică decât politică, având scopul de a contribui la convergența intereselor statelor în rezolvarea situațiilor de crize internaționale. O înțelegere mai bună a funcționării mecanismelor managementului crizelor se poate realiza dacă se iau în considerare relațiile interdisciplinare între epistemologia constructivistă și alte discipline cum ar fi: dreptul internațional, psihologia, sociologia
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
diferite perspective, pentru a se sublinia contextele legale, politice și operaționale în care acesta se desfășoară. Organizațiile internaționale O.N.U., Uniunea Europeană, N.A.T.O., O.S.C.E., direct implicate în acest proces, dețin un rol esențial în managementul crizelor contemporane. O convergență constructivă între latura tehnocratică a managementului crizei și cea politică se impune cu necesitate pentru îndeplinirea cu succes a operațiilor de menținere a păcii în cadrul crizelor internaționale. 5.2.4. Concepția Uniunii Europene privind managementul crizelor Uniunea Europeană are o viziune
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
Organizației Națiunilor Unite. Drept urmare, activitățile de management al crizei desfășurate de Uniunea Europeană sunt direct determinate de constrângeri și factori externi și de luarea în considerare a faptului că ele intervin într-o configurație instituțională și geopolitică complexă, marcată de o convergență crescută în materie de management al crizelor, de raporturi de competiție și de concurență și care au un impact substanțial în definirea obiectivelor și eficacității misiunilor intreprinse. Pe lângă misiunile clasice de tip Petersberg (umanitare și de evacuare; de menținere a
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
redactează Documentul strategic de regiune (D.S.R.). Statele beneficiare și societatea civilă, precum și statele membre ale Uniunii Europene, sunt asociate acestui proiect. Complexitatea procedurii de redactare a documentelor strategice permite să se identifice prioritățile de intervenție, în scopul de a realiza convergența inițiativelor luate în domeniul cooperării. Potrivit orientărilor Comisiei în materie de prevenirea și gestionarea conflictelor, D.S.P. și D.S.R. integrează o analiză referitoare la stabilitatea politică, la eventualele cauze profunde ale conflictelor și a viabilității instituțiilor locale, în scopul ca programele
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
și participarea românească la dezvoltările lumii contemporane. 6.1.2. Dezvoltarea conceptuală românească exterioară În cadrul procesului de aderare a României la Uniunea Europeană, eforturile sale s-au concentrat pe traducerea în practică a politicii europene de securitate comună (P.E.S.C.) și realizarea convergenței și compatibilității politicii sale externe cu Politica de Securitate și Apărare Comună (P.S.A.C.) a Uniunii Europene. Astfel, România a devenit un participant activ la dialogul politic din cadrul Uniunii Europene și contribuie în mod constructiv la dezvoltarea P.E.S.C. și P.S.
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]