2,909 matches
-
Cosmin prefera s-o ia ca atare, bazându-se pe faptul că nicăieri în fragmentele de jurnal ale lui Leo, din orice sursă i-ar fi parvenit, nu se făcea mențiune la acele mici dezamăgiri casnice, care intervin odată cu asumarea conviețuirii. Nicăieri nu se spunea, de exemplu, că el ar fi fost dezamăgit de înfățișarea și mirosurile Sabinei dimineața, la trezire, când chiar și cea mai fatală femeie e amenințată să fie la fel de puțin atractivă ca un bărbat. Probabil că Leo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au căutat să-și contureze o viziune proprie asupra lumii. Astfel, putem afirma că originea artei e sacră, exprimarea sentimentului religios păstrându-se până în secolul XVII. Un exemplu convingător în acest sens îl putem observa în piramide, unde putem releva conviețuirea simultană a formelor de artă, respectiv texte, sculptură si pictură. Piramida este adevărul întreg al artei, obținându-se un mesaj estetic de ansamblu. Intrăm chiar în inima artei. Suntem misterul cosmic, ordinea secretă a universului. Din punct de vedere estetic
Literatura si arta. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Marcuta Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2368]
-
rînd cu lumea”, dar și „de parade” etc., sau le înglobează, le rezumă, într-un fel, pe toate. S-ar părea că există o poetică socială țărănească, diferită de estetica noastră dezincarnată, în care „frumosul” chiar este o normă de conviețuire. Dar ce fel de normă ? Pornind de la „camera frumoasă” sau „bună”, pe care o găsim (cînd o mai găsim...) în toate satele României, pe care am regăsit-o chiar și în unele blocuri din capitală pînă nu demult, s-ar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unde e cel mai frumos !...»”, i-a povestit Anei Iuga o țărancă din Maramureș. Frumosul apare astfel ca înfățișare a rostului, ca fața vizibilă - și care trebuie să fie văzută - a acestuia. Astfel conceput, el chiar devine o normă de conviețuire pentru oricine vrea să rămînă „în rînd cu lumea” și să-și împlinească rostul în această lume. Și cine nu vrea ? Există astfel o surprinzătoare continuitate acolo unde cu toții vedem, de cele mai multe ori, o derutantă - și chiar alarmantă - ruptură. De la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o țigancă. Xenofobie, venerație ? întrebarea este fără rost. Străinul era prezent sub cele mai diferite înfățișări pretutindeni în afara - și chiar în interiorul - comunităților „tradiționale”, iar ospitalitatea era diplomația curentă de raportare la acesta, care putea duce, după caz, la asimilare, la conviețuire pașnică sau la ostilitatea războiului ori a îndepărtării. Referința de bază rămînea totdeauna ontologia proprie ; iar în cazul nostru aceasta era aceea de țăran, adică de om al pămîntului. Semnificativ în toată această poveste rămîne faptul că ceva din această
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un sens căruia nu-i este străin riscul calculat, asumarea provocării, responsabilitatea conștientă și incomodă. Firește, nu pot fi enunțate norme univoce în acest domeniu, compromiterea putând fi de fapt acceptată și ca o alegere utilitaristă sau ca o simplă conviețuire. Sub acest profil discursul nu se schimbă prea mult dacă în locul principelui, monarh sau tiran, punem principele ca partid, tendențial și efectiv, hegemon. Un caz limită este cel ilustrat de Sartre în Mâinile murdare: intelectualul care găsește în partid, sau
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
să aprindă o materie sufletească deja predispusă unei dezlănțuiri incendiare. În singurătatea ce-o învăluie din nou, conștiința abandonată de un celălalt pe care l-a crezut compatibil nelimitat cu sine are viziunea propriei neputințe și finalități deplorabile. În magia conviețuirii cu un altul atașat afectivității proprii, sufletul, abandonat acum, își proiecta pulsația ființării într-o iluzie atemporală, într-un crepuscul de basm ce, în mod firesc, nu putea estompa fluxul temporal dar îl neglija total neraportându-se la el. A
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
imanentului ca un dat împrejmuitor și metafizic plafonant pătrundea și domina dimensiunea interiorității ce poartă individualitatea umană. Survenirea suferinței trupești întrerupe brutal ancorarea spiritului în solul unei narcoze colective ce induce o iluzorie stare de siguranță comună și echilibru de conviețuire fericită. Această punctare ce secționează aici afilierea individualității la marșul anonim comun se manifestă ca o ruinare a temeliilor conexiunii sociale dintre eul ce își începe suferința și reperele ontice care îi încadrau prezența până în acest moment radical. Se petrece
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suferință nu poate fi stinsă trăiesc printre ceilalți semeni purtând însemnul apartenenței la o solitudine circumscrisă și delimitată în interiorul mundaneității cotidiene și de către aceasta. Ei sunt damnați la o singurătate în mijlocul lumii sociale și nu în afara freamătului de cetate al conviețuirilor umane. Daca pentru cei a căror suferință s-a stins metamorfozele interioare remise de aceasta se păstrează în efectele lor, pentru cei constant îndurerați efervescența prefacerilor interioare este și ea neîntrerupt activă. Aici profunzimea, deschiderea spre transcendența întemeietoare nu este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care violează normele scrise sau nesrise ale societății sau ale unui grup particular. Definit că un tip de comportament ce se opune celui convențional, devianta cuprinde nu numai încălcările legii (infracțiunile și delictele), ci orice "deviere" (abatere) de la regulile de conviețuire și imperativele de ordine ale unei forme de viață colectivă (societate, grup, organizație, instituție, cultura, subcultura). În acest sens, devianta include o gamă largă de acte sau conduite de la cele "excentrice" sau "bizare" (de exemplu adoptarea unei șinte "insolite", a
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
Pedeapsă este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoană condamnatului"19 * Închisoarea ca loc de executare a pedepsei este în același timp și loc de observare a indivizilor pedepsiți, în două sensuri: de supraveghere dar
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
vârsta a treia sunt următoarele: 1. Căminul de Pensionari "Sf. Cuv. Parascheva" Iași este subordonat directorului executiv al Direcției de Asistență Comunitară Iași. Căminul de Pensionari "Sf. Cuv. Parascheva" Iași este o instituție de protecție socială în care se promovează conviețuirea persoanelor de vârsta a III a și are un nr. de 220 de locuri. 2. Căminul de Bătrâni "Sfinții Împărați Constantin și Elenă" Iași este subordonat directorului executiv al Direcției de Asistență Comunitară. Căminul de Bătrâni "Sfinții Împărați Constantin și
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
de Pearl. După ce îi promisese solemn lui John Robert că se va întoarce, alergase la Papuc, unde constatase că Pearl plecase. Revenise cu fața scăldată în lacrimi. John Robert o măsurase în tăcere, cu ochii lui teribili. Încă de pe acum, conviețuirea în casa aceasta micuță, urcatul și coborâtul scărilor, mâncatul și băutul împreună, mersul la toaletă, așezatul pe scaune și ridicatul în picioare, deveniseră o rutină de coșmar, ca aceea a pușcăriașilor. Din când în când, ca s-o scutească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
servi favorizării competențelor în materie de comunicare, de cooperare, de identitate individuală și socială și de responsabilitate civică. Muzeele clasice rămîn însă "un simbol arhetipal al pasivității"16. Muzeele în aer liber sînt spații ale comunicării afective între indivizi, ale conviețuirii, ale plăcerii de a veni în grup. Acestea devin pentru vizitatori un teritoriu al "descoperirii împreună cu alții", al comunicării instantanee a unor emoții suscitate de un anumit obiect. Marea majoritate a cercetărilor privind interacțiunea socială în spațiile muzeale au avut
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
și Școala sa. Astăzi, spiritul lui Gusti este prezent prin muzeu și prin activitățile acestuia ca: o modalitate reușită de inserție a socialului în mediul citadin; un dialog cu elementele de cultură și civilizație românești și universale; "un eșantion" de conviețuire pașnică interetnică; un spațiu de refugiu din calea sufocantei metropole; o atitudine pozitivă față de un anumit mod de viață; o prezență autentică, armonioasă a elementelor de urbanism, inginerie, tehnică, arhitectură și artă. TEORII ASUPRA CONSTITUIRII MUZEULUI SOCIAL Cu ocazia organizării
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
în maniera caracteristică, vizibilă frecvent aici, apelând la epitetul multiplu sau la un potop de apelative, îl invocă: Absurdule, neisprăvitule, nesfârșitule... Așadar, după un periplu existențial, ale cărui atribute sunt amplificate de prezența artei în peste treizeci de ani de conviețuire creatoare, Calistrat Costin poate să-și continue menirea de a a-și decela angoasele și împlinirile, cu garanția că vocea sa exprimă relieful sufletesc al omului în general. Ștefan Doru Dăncuș: Scrum Absența titlurilor poemelor din volumul bilingv al lui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
convenea aranjamentul pe camere, pe neveste și copii, poziția sudului ca sud...în sfârșit, apelând prin sondaj la alți decani, rectori și prorectori, i-am găsit în aceeași unanimă preocupare pentru dilatarea spațiului din cămine, spațiu atât de necesar bunei conviețuiri a tineretului, această superbă șansă, etc, șamd. Eram gata să renunț la fixul cu cristalul de cuarț când, întâmplător, m-am rătăcit într-o sală imensă, plină cu persoane deosebit de sobre și pedante, în sine, cum aveam să aflu mai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Clisu, în Canada, să-și dea și el cu părerea câtă dreptate am să nu am. (Jurnal tardiv... vol I, Editura PIM Iași, 2006) Iată textul: DRAGĂ CLISULE, Mă adresez așa, fiindcă Tăcu îmi spune mie Hușanule, în virtutea unei îndelungate conviețuiri spirituale. M-am grăbit să-ți trimit opera lui, dar între timp am mai ajustat-o grafic, tehnic, i-am mai adăugat niște semne pentru a deosebi o „înțelepciune criptografica” (iată că m-am molipsit și eu de la limbajul lui
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
aceea se născu în mine gândul despărțirii. Era absurd un astfel de gând, dacă nu chiar monstruos. Să te desparți așa pe nepusă masă, de o fată cucerită atât de greu, care ți-a jertfit fecioria și a cărei densă conviețuire ți-a lăsat în suflet urme adânci ca pașii uriașilor pe zăpada pură și proaspătă. De ce mă frământa acest gînd? De ce părăsisem atât de crud, fără certarea conștiinței, pe celelalte iubite ale mele, care, la fel, îmi dăduseră totul? Unde
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
încă o dată, hotărârea coaptă și mă conduse la un compromis. Judecam astfel: ― De ce să mă însor de pe acum cu Mihaela? Cine mă zorește? Voi continua să trăiesc cu ea un an, doi, trei, până ce ne vom acorda reciproc însușirile: Dacă conviețuirea noastră înfrunta mai departe vremea, era indiciul cel mai sigur că ne-am căsătorit. Trecerea pe la ofițerul stării civile nu mai însemna în cazul acesta decât o simplă formalitate, pentru că principalul se făcuse deja. Se părea că ajunsesem la soluția
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dreptul să zdrobești o viață pentru aceste ambiții. ― Mă rog, cum vedeți ieșirea din impas? ― Nu-i decât o singură soluție: să te căsătorești cu Mihaela, pentru a da o legitimare copilului. După asta, ești liber să divorțezi, pentru că o conviețuire împotriva sentimentelor dumitale nu-ți impune nimeni. Așadar, e vorba de o căsătorie de conveniență. N-ai dreptul să i-o refuzi. Ce-mi răspunzi? ― Primesc! Alexa se ridică și-mi întinse mâna. ― Ești mai corect decât m-așteptam. ― Domnișoară
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Revine cu tâlc în carte una dintre cele mai profunde și perene efigii ale rânduielii familial-culinare: cuptorul bunicilor. O „instituție“ vitală, aproape complet dispărută, dar care asigura cândva fermecător continuitatea, densitatea originară, puritatea tradiției, acea tărie firesc-pilduitoare ce susține temelia conviețuirii rodnice. Grete Tartler și Andrei Pleșu subliniază natura de Athanor alchimic a vetrei, a cuptorului, cu acea „știință a focului“ care fraternizează bucătăria cu atelierele artiștilor plastici. Fie că te oprești la fascinația clătitelor din copilăria lui Mircea Cărtărescu sau
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
suprarealist pentru mulți dintre noi - trăiau adevărați oameni ai lui Dumnezeu, demni, simpli, inteligenți și de o dăruire cum numai în Viețile Sfinților o mai poți întâlni. Mulți dintre ei erau ucrainieni, ruși, lipoveni, găgăuzi sau bulgari. Nu conta. Pariul conviețuirii interetnice a fost aici de mult timp câștigat. Într-un asemenea colaj interetnic, patrona saturată de respect figura distinctă a învățătorului. Un adevărat apostol al neamului, umilit în permanență de salariul mizer și de inegalabilul talent al instituțiilor statului român
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
între cățelul Garçon și pisica Manuche, relațiile au evoluat în așa măsură încât simpla conviețuire sub acoperișul și în grija stăpânilor a ajuns să nu mai satisfacă o existență dornică de diversificare și prosperitate. Asemenea societății omenești, pe care ființele necuvântătoare par a fi dispuse să o copie, cel puțin în părțile ei esențiale. Cum
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
și umană a Moldovei lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Și încă o ultimă observație: în cuprinsul întregului volum autorul subliniază accentuat o însușire fundamentală a poporului român în general și a moldovenilor în special - TOLERANȚA, care a făcut posibilă conviețuirea exemplară multietnică - în special evrei și armeni - expulzați din Rusia și Austria și care au avut un rol deosebit de important în progresul material și spiritual al Moldovei. După aceste considerente, îndemn stăruitor pe viitorii cititori să urmărească cu atenție întreg
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]