1,205 matches
-
gazeta de seară. Adormi târziu visând că e soțul Melaniei Lupu și că n-a cunoscut-o în viața lui pe Florence. * Maiorul Cristescu înghiți două pastile de cyclobarbital și nu mai știu nimic. * La 7 dimineața, după un dejun copios servit de doamna Azimioară, în capot de zanana și cu bigudiurile ascunse sub un tulpan subțire, locotenentul se drese cu trei gogoși în piața Sf. Gheorghe apoi, curmând o scurtă ezitare, luă un cârnăcior fierbinte cu muștar, la dugheana alăturată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o pastilă de Remeron Înainte de culcare. Este cel mai puternic antidepresiv de pe piață. O pastilă te adoarme buștean pentru douăsprezece ore. —Atavan te face să te simți ca și cum ai fi Învelită bine cu o pătură de iubire, declară Marci, râzând copios după ce a spus aceste cuvinte, cu ochii sclipindu-i. „Oare chiar toată lumea din New York lua pastile“, m-am Întrebat eu cu groază. „Oare de-aia arăta Phoebe Întotdeauna atât de țanțoșă? Cum altfel să reușești să te descurci cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
par calmă. Sophia stătea lângă șemineu În celălalt capăt al Încăperii, cu un braț sprijinit de polița de deasupra șemineului. Era Îmbrăcată din cap până În picioare În cașmir alb și cu o vestă crem din blană. Părea să se amuze copios cu... Salome, cu care râdea isteric. Ce punea la cale Salome? Puțin mai Încolo, Valerie și Alixe sporovăiau Împreună. Ce se petrecea? Și unde era Lauren? Nu trebuia să fie și ea aici? M-am Îndreptat către Alixe și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zilei și acum tremurau de spaimă. Copăcelul a început să suspine. Știa că dacă această omidă va gusta frunzele, vor veni și suratele ei și viața i se va scurge prin rădăcinile care de-abia prinseseră putere. Ah! Ce masă copioasă! gândea omida. Se ruga să nu afle nimeni de locul găsit de ea, ca să se poată ospăta în voie, câteva zile bune. Ea știa că frunzele mature nu aveau aceeași sevă ca cele tinere. Iar de frunzele de nuc, nici
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Frica de naufragii a zămislit religii. Burțile preoților de la sate sunt adevărate cimitire de găini. Religiile hrănesc și la propriu câteva procente din populația planetei. Prea altruiști nu suntem nici când e vorba de formularea rugăciunilor. Ateii se amuză probabil copios când văd cum se bumbăcesc credincioșii prin toate cotloanele istoriei. Religiile - aceste antene de decodare a sensului metafizic al existenței noastre. Moartea tuturor religiilor va coincide cu reîntoarcerea omului în copaci. Evreii rămân cei mai mari creatori și demolatori de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aspirat marile achiziții filozofice ale lumii. Când unei religii încep să i se vadă ațele cusăturii, trebuie să cedeze locul alteia. Așa cum au procedat zeii. Prea altruiști nu suntem nici când e vorba de formularea rugăciunilor. Ateii se amuză probabil copios când văd cum se bumbăcesc credincioșii prin cotloanele istoriei. Religiile - aceste antene de decodare a fiorului metafizic al existenței noastre. Unele popoare își reazemă orgoliul național pe metafizică. Nici credincioșii nu mai sunt convinși de virtuțile sărăciei. Mântuirea poate fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
moartea la ordinea cosmică. Setea de absolut este o nobilă angajare într-o încleștare febrilă pe care știi dinainte că o vei pierde. Orice scriitor își dorește o Rosinantă care să-l ducă spre nemurire. Râvnim eternitatea, dar ne ospătăm copios din bucatele efemerului. Eternitatea este curtată insistent și de conchistadorii clipei. Dinamica spiritului vascularizează apetitul gloriei. Intră în eternitate îndeosebi viețile cu justificare estetică. Groaza de efemer impulsionează creația. Geniile au îngemănat amurgurile cu zorii. Geniul se luptă cu morile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ci numai în mintea lui dusă cu sorcova. Mai mult decât atât, el susține cu tărie că până mai ieri au existat zeci de mii de specii de animale pe care le întâlnea la tot pasul, din care se înfruptau copios milioane de oameni, mai ales în zilele de sărbătoare, dar care în prezent au dispărut fără urmă și despre care nu se știe nimic; nici în universități, nici în secțiile de specialitate ale celor mai prestigioase academii din lume. Îndrăznește
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
zeci de mii de specii de animale marine și nu numai care, după părerea lor, ar fi dispărut foarte recent, chiar în zilele noastre și de sub ochii noștri, animale pe care le întâlneau la tot pasul, din care se înfruptau copios milioane de oameni, mai ales în zilele de sărbătoare. În realitate s-au făcut de râs. Dacă ei ar fi avut cât de cât dreptate, înseamnă că noi toți ceilalți suntem anormali, nu știm nici ce se întâmplă în jurul nostru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o nouă fulguială, ca să se învioreze. În lumina sugrumată a amurgului, cu cer muiat în sânge, umbrele nămeților începuseră să mânjească pe alocuri, trotuarul. O boare rece de vânt îl izbi brusc, drept în față. Aerul sănătos ca o mâncare copioasă...-murmură ca o placă de pick up zgâriată, Epa. Cine mai spunea și asta? Când? Unde? Nici măcar nu se chinuia să răspundă la astfel de întrebări. Îi venea să creadă că în dosul lui, cineva nevăzut îi șoptea ce să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aceea a abecedarului. Pruncii de clasa I se adunau în cerc, prin pauze, în jurul meu, și mă arătau, hlizindu-se, cu degetul, ca pe o stafie, strigând în cor: "Z! Z! Z! Z!" Nu cred că se amuzau așa de copios nici la circ. În asemenea momente îmi era însă clar că trebuia să scap de acest prenume, să-l ucid, dar moartea cuiva era pentru mine o adevărată dramă. Prima oară când am avut un cadavru în familie atunci când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o lună de zile n-a văzut în preajma mea un "bărbat pentru sex" și, poate că nu știu asta, dar sunt în ochii caymanilor o femeie foarte curioasă, pentru că, "la noi, în Cayman, lucrurile stau cu totul altfel"... Am râs copios și i-am prezentat teoria lui Freud, mecanismele de apărare prin care Eul se protejează împotriva presiunilor exercitate de Sine și Supraeu, așezând accentul pe sublimare. "Știi, Antu, sublimarea este o formă de apărare prin care un impuls reprimat este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu s-ar fi deranjat În veci să se Întoarcă. Probabil că scăpase și el trenul, se gândi ea, și va trebui să ne petrecem noaptea Împreună, la Belgrad, poate chiar două nopți. Începu să viseze la hoteluri elegante, cine copioase și la el care-i punea mâna pe braț... Dr. Czinner se Întoarse iar spre fereastră. — Ne este foarte sete, spuse el. Nu ai puțin vin? Ninici clătină din cap. — Nu. Adăugă cu o ezitare: — Lukici are peste drum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iar tu, Vahíne Tipanié. Eu binecuvântez numele voastre, fiicele mele, și mă rog că Taaroa, Creatorul tuturor lucrurilor frumoase, să vă binecuvânteze și el. A doua zi fu rezervată pentru odihnă, meditații și despărțiri, iar frumoasă Maiana pregăti o cină copioasa pe plajă, exact în locul în care obișnuia să-și conducă nenumărații amanți, deși, de această dată, singurii invitați erau cei trei băieți cărora le promisese mâna ei. După cină, pentru care făcuse mari eforturi împreună cu mama ei și cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
miezul nopții următoare se risipiră și ultimii nori, odată cu ceață groasă care limitase vizibilitatea, si o lună timidă, în primul pătrar, isi făcu apariția pe un cer limpede și plin de stele strălucitoare. Petrecură cu cântece și dansuri, se ospătară copios la lumină unor focuri a caror strălucire nu se putea distinge din larg și, pentru prima oară de mult timp încoace, bărbații și femeile din Bora Bora nutriră speranța că zeii erau dispuși să-i ajute să se întoarcă acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unison dorința celor prezenți. Dă-l în mă-sa pe Parpanghel al vostru, strigă singurul opozant, cel care mai avea bere în halbă. Lui nu-i dați nimic, strigă majoritatea. Să-i dea dracu' cu tămîie pe la nas. Se rîde copios, dar pîntecosul nu se lasă și strigă: Caa, caa! Huci, cioara dracului! Timpul trece greu și, între timp, alți oameni vin la bodegă. Încă nu...? Nu. Stau ca proștii, rîde pîntecosul. Cînd noaptea se lasă pe deplin, o furgonetă oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-se, avariată - În orice caz, chelnerița spunea că flăcăruia din sobă n-ajungea nici pentru a fierbe un ceai sau a prăji pîine. Îi aduse, Însă, o cană cu lapte, marmeladă și cîteva felii de pîine uscată. După acest dejun copios, Rowe făcu o plimbare În Hyde Park, sub razele Încă reci ale soarelui. Privind peste umăr, se Încredință că nu era urmărit: pe aleile lungi ale parcului nu se vedea nimeni. Se trezi fluierînd singura melodie pe care-o cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce făcuse ca să obțină catedra de muzică la școala din centru. La nuntă, profesorul și-a distrat mireasa ieșind cu lanțul de gît, în patru labe, din cușca cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o șapcă model Șoptelea. Perorînd despre deviatoriștii care nu țin sama de viața politică
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Oricum e prea laș. Așa că mama, fără să fie protejată de copii, se grăbește la bucătărie - așa plină de vânătăi și părăduită, cum este - ca să prepare un mic dejun de duminică, din cale‑afară de hrănitor. Astăzi Anni vrea să exerseze copios la pian, iar apoi să facă o plimbare cu Hans; Rainer, în schimb, trebuie să‑l ducă pe tata la Zwettl, unde acesta are mare chef să meargă, fiindcă vrea să‑și potolească poftele trupești. O să încerce să‑și înșele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
facă orice mașină bună. Dar, după o clipă de Încremenire, reintrară În acțiune mînate de biciul unui polițist voinic, care stătea În mijlocul străzii și-și mișca brațul lui puternic Înainte și Înapoi, ca pe un gîrbaci, umplînd aerul cu Înjurături copioase, bolborosite pe sub buza lui groasă, ca de maimuță. Așa Încît lumina verde se aprinse din nou, larma străzii se redeșteptă, escadroanele Încinse de mașini porniră să se tîrască În sus și-n jos pe stradă: o armată de licurici uriași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și jale mare a fost pe pământul rusesc! Aceasta, (adică baba cu pricina), cică a fost resuscitată din uitarea relativă în care o aruncase poporul ei, care în privința recunoștinței naționale nu se deosebește prea mult de poporul român, și citată copios anul trecut, cu privire la data de 11 noiembrie, zi în care ar fi trebuit să se declanșeze după profeția ei, cel de-al treilea război mondial. Acum după atâta timp, știm precis că ziua a trecut liniștită și nimic spectaculos nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
să mistuie pietre ca singură sursă de hrană. Și se pare, că rezultatele pozitive nu au întârziat să apară. O știre demnă de a fi pusă în ramă, vine hăt, de la mare depărtare și ca să fie mai credibilă este și copios asezonată pe deasupra cu un oarecare iz de aventură. Hai să nu vă fierb la foc mic și să vă spun dintr-o răsuflare despre ce este vorba. Știrea șoc pentru alții, nu pentru noi, e că, șase români au rezistat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la ea. Stă într-un bloc, la etajul șapte, doar cu soțul ei. Copiii le sunt de mult plecați în Canada. Ne pun o cameră la dispoziție. Până ne schimbăm și ne îmbăiem, în sufragerie ne așteaptă deja o masă copioasă, împodobită ca la un restaurant de cinci stele. Mâncăm, povestim, ni se arată poze și facem poze. Toți ne străduim să-i lăsăm o impresie excelentă Maikăi. Se pare că am reușit - schițează un zâmbet timid. A doua zi, soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
el: - Ai răbdare, în seara asta vom bea și vom mânca pentru o lună! Oricum, alți bani nu voi mai vedea, dar am cartelă și știi bine că nu mă interesează arhivarea lor. Mă calmă astfel, cu promisiunea unei cine copioase. Am trecut pe la poștă să scoatem banii și ne-am continuat drumul. Îmi era simpatic acest băiat, nu că ar fi fost tot constănțean, ci fiindcă semăna cu mine... nu ca înfățișare, el fiind brun-negru, iar eu spălăcit, dar aveam
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
relațiile din Parlament ale vărului ei Henry (în ambele tabere ale Camerei), a devenit curând o experimentată furnizoare de vinuri și mâncăruri alese pentru cele mai influente persoane din Ministerul Finanțelor și al Agriculturii. În restaurante exclusiviste și la dineuri copioase, încerca să-i convingă pe funcționarii superiori și pe parlamentari de necesitatea acordării unor subvenții și mai extravagante fermierilor care doreau să se convertească la noile metode ale agriculturii intensive: datorită eforturilor ei (și ale altora ca ea), guvernul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]