1,165 matches
-
de acest lucru: cortexul cerebral și sistemul limbic. Cortexul cerebral este implicat în funcționarea proceselor cognitive complexe necesare învățării, emiterii de judecăți și luării deciziilor. Sistemul limbic înserează un ansamblu de structuri nervoase care controlează emoțiile și nevoile (motivaționale) fundamentale. * Cortexul cerebral Zonele corticale ale creierului sunt implicate în învățarea socială, anticiparea evenimentelor și selectarea răspunsurilor (Weiger și Bear, 1988). Neocortexul frontal este partea creierului direct responsabilă de receptarea și interpretarea informațiilor senzoriale externe. Conectat cu sistemul limbic, cortexul transmite o
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
motivaționale) fundamentale. * Cortexul cerebral Zonele corticale ale creierului sunt implicate în învățarea socială, anticiparea evenimentelor și selectarea răspunsurilor (Weiger și Bear, 1988). Neocortexul frontal este partea creierului direct responsabilă de receptarea și interpretarea informațiilor senzoriale externe. Conectat cu sistemul limbic, cortexul transmite o cantitate uriașă de informații vizând funcționarea altor sisteme cerebrale. O leziune la nivelul cortexului cerebral îi potențează individului o sensibilitate extremă la caracteristicile temporare ale mediului. Stimuli mai puțin semnificativi ar putea astfel să declanșeze o serie de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
selectarea răspunsurilor (Weiger și Bear, 1988). Neocortexul frontal este partea creierului direct responsabilă de receptarea și interpretarea informațiilor senzoriale externe. Conectat cu sistemul limbic, cortexul transmite o cantitate uriașă de informații vizând funcționarea altor sisteme cerebrale. O leziune la nivelul cortexului cerebral îi potențează individului o sensibilitate extremă la caracteristicile temporare ale mediului. Stimuli mai puțin semnificativi ar putea astfel să declanșeze o serie de reacții agresive, care în mod normal ar fi fost precedate de un lung proces de reflecție
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
că această disfuncționalitate este responsabilă de gestionarea defectuoasă a comportamentelor agresive. Manifestări în acest sens s-au semnalat la deținuții cu leziuni cerebrale. Spellacy (1977) a efectuat două studii ale căror rezultate surprind o corelație între violența impulsivă și funcționarea cortexului. Astfel evaluarea capacităților cognitive, motrice și perceptive permite o mai bună prezicere a violenței decât testele de personalitate. * Sistemul limbic Sistemul limbic face legătura dintre stimulii senzoriali ce provin din mediul înconjurător și reacțiile emoționale. Marea majoritate a emoțiilor presupun
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
ameliorare n-ar fi foarte însemnată și că nu există încă o bază teoretică clară pentru efectuarea unor astfel de intervenții. Celelalte cercetări au studiat rolul neuro-transmițătorilor asupra comportamentului agresiv în calitatea lor de elemente responsabile pentru transmiterea informațiilor de la cortex către diferitele structuri ale sistemului limbic. De exemplu, în cazul în care se remarcă o insuficiență a neuro-transmițătorilor asociați cu inhibarea agresivității, informațiile nu ajung la cortex, iar probabilitatea manifestării agresivității crește, individul devenind mai vulnerabil la stimuli "ostili" și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
asupra comportamentului agresiv în calitatea lor de elemente responsabile pentru transmiterea informațiilor de la cortex către diferitele structuri ale sistemului limbic. De exemplu, în cazul în care se remarcă o insuficiență a neuro-transmițătorilor asociați cu inhibarea agresivității, informațiile nu ajung la cortex, iar probabilitatea manifestării agresivității crește, individul devenind mai vulnerabil la stimuli "ostili" și reacționând mai violent. Prin urmare, cortexul prefrontal joacă un rol important în declanșarea și controlul agresivității. * Sistemul nervos și mediul înconjurător Cortexul frontal permite stabilirea de strategii
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
limbic. De exemplu, în cazul în care se remarcă o insuficiență a neuro-transmițătorilor asociați cu inhibarea agresivității, informațiile nu ajung la cortex, iar probabilitatea manifestării agresivității crește, individul devenind mai vulnerabil la stimuli "ostili" și reacționând mai violent. Prin urmare, cortexul prefrontal joacă un rol important în declanșarea și controlul agresivității. * Sistemul nervos și mediul înconjurător Cortexul frontal permite stabilirea de strategii comportamentale minuțios elaborate, inhibă agresivitatea și împiedică reacțiile agresive sistematice. Atunci când la acest nivel se remarcă o leziune, este
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
agresivității, informațiile nu ajung la cortex, iar probabilitatea manifestării agresivității crește, individul devenind mai vulnerabil la stimuli "ostili" și reacționând mai violent. Prin urmare, cortexul prefrontal joacă un rol important în declanșarea și controlul agresivității. * Sistemul nervos și mediul înconjurător Cortexul frontal permite stabilirea de strategii comportamentale minuțios elaborate, inhibă agresivitatea și împiedică reacțiile agresive sistematice. Atunci când la acest nivel se remarcă o leziune, este posibil ca mecanismele de control sau de manifestare a agresivității să nu mai funcționeze. Mark și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
remarcă o leziune, este posibil ca mecanismele de control sau de manifestare a agresivității să nu mai funcționeze. Mark și Ervin (1970) explică absența controlului fie prin existența unei leziuni la nivelul sistemului limbic, fie prin întreruperea comenzilor provenind de la cortex. În opinia autorilor, comenzile sunt rezultatul unui proces de învățare, proces care intervine în organizarea microstructurilor creierului după naștere, în funcție de informațiile obținute în urma experiențelor personale (comportamentale, culturale și familiale). Cercetătorii emit ipoteza conform căreia procesul de învățare creează în anumite
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
73, 84, 97, 156 Atribuire 84, 137 cauzală 23 Auto-descriere 25 Autoevaluare 155 Automatism motor 120 Autoreglare 29, 150, 182 Autoritate 61 B Bandă 79-81 BDHI 28, 175 C Capacitate cognitiv-afectivă 10 Catharsis 123, 126, 185, 222-224 Centru nervos 11 cortex 107 neocortex 107 Chestionar multidimensional 100 Cromozom XXX 103 XYY 102 XO 103 Cod etic și deontologic 163 Cogniție agresivă 96 Competență relațională 75 socială 130, 213, 216 socio-afectivă 19 sociocognitivă 19 Competiție 52, 59 Complice 40, 43, 49-50, 60
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Centrii nervoși cu rol în reglarea balanței energetice au fost descriși inițial numai la nivelul hipotalamusului (centrul sațietății și centrul foamei, nucleii din regiunea ventro-mediană și respectiv, nucleii din regiunea laterală), însă ei se întâlnesc de la nivelul trunchiului cerebral până la cortex (ex. nucleul paraventricular, arcuat, amigdala, unele arii ale sistemului limbic) (66). Acești centri primesc informații de la nivelul aparatului digestiv și de la depozitele energetice ale organismului prin intermediul unor neurotransmițători specifici și nespecifici. 6.1.1. Neurotransmițătorii A. Neuropeptidele Neuropeptidul Y (NPY-
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
a intensificat în sec. XIX și unii dintre cei mai mari neurologi își continuă activitatea în sec. XX. Așa sunt: Jean Marie Charcot (1867 - 1936) elevul neuropatologului Duchenne de Boulogne și cel care aprofundează localizările medulare, scleroza în plăci, afecțiunile cortexului, ale trunchiului cerebral, nervilor, mușchilor periferici, isteriei dar și crizele hepatice, reumatismele cronice (poliartrite, artroze degenerative etc.) devenind una din personalitățile complexe ale medicinei franceze și creierul școlii de la Salpétrière; Pierre Janet (1859 - 1947), fondator al psihologiei clinice care, înainte de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nervoase, numărul și varietatea acestora este un domeniu vast de cercetare. Reflexele condiționate pavloviste ca și studiile secenoviste (I. M. Secenov : Reflexele creierului, 1866) au facilitat discriminarea dintre normal și patologic, neurofiziologia câștigând teren și prin descoperirea activității electrice a cortexului, subcortexului ca și a neuronilor de distanță (izolați) care concură la actul condiționării etc. I. P. Pavlov, autorul teoriei reflexelor condiționate, după 30 de ani de experiențe, dă o nouă interpretare funcțiilor cerebrale, introducând noțiunea de conexiune temporară, capabilă să ofere
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
8 aminoacizi (CCK8). Toate aceste forme prezintă aceeași 5 aminoacizi la capătul C-terminal. Inafara celulelor endocrine de la nivelul intestinului subțire, CCK se mai găsește în structurile nervoase de nivelul ileonului distal și a colonului. De asemenea, neuronii de la nivelul cortexului cerebral secretă CCK. CCK secretată la nivelul duodenului și jejunului este CCK8 și CCK12; CCK58 și CCK8 se găsesc la nivelul creierului. Rolurile CCK: determină contracția veziculei biliare și secreția de suc pancreatic bogat în conținut enzimatic; amplifică stimularea secreției
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
în esență pe automatismul centrului inspirator bulbar. Acesta este permanent controlat de alți nuclei respiratori bulbopontini și influențat de diverse structuri nervoase corticale și subcorticale, care permit integrarea vegetativ-emoțională. Controlul voluntar al inspirului și expirului se bazează pe comenzi de la cortexul cerebral transmise motoneuronilor alfa ce inervează mușchii respiratori, în paralel cu comenzile adecvate către centrii respiratori bulbo-pontini. Centrii respiratori din trunchiul cerebral Periodicitatea inspirului și expirului este controlată de neuroni localizați în punte și bulb; aceștia constituie centrii respiratori, ce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
are rolul de a termina sau de a inhiba inspirul și astfel reglează volumul inspirator și secundar frecvența respiratorie. Rolul acestui centru este doar de regla fin ritmul respirator, deoarece un ritm normal poate exista și în absența acestui centru. Cortexul și alte zone ale creierului Respirația este sub control voluntar; cortexul poate controla activitatea centrilor respiratori din trunchiul cerebral între anumite limite. Prin hiperventilație voluntară pCO2 în sângele arterial poate fi redusă la jumătate, dar alcaloza consecutivă poate produce tetanie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
astfel reglează volumul inspirator și secundar frecvența respiratorie. Rolul acestui centru este doar de regla fin ritmul respirator, deoarece un ritm normal poate exista și în absența acestui centru. Cortexul și alte zone ale creierului Respirația este sub control voluntar; cortexul poate controla activitatea centrilor respiratori din trunchiul cerebral între anumite limite. Prin hiperventilație voluntară pCO2 în sângele arterial poate fi redusă la jumătate, dar alcaloza consecutivă poate produce tetanie cu contracția mușchilor de la mâni și picioare (spasm carpopedal). Hipoventilația voluntară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
care nivelul mediu rămâne neschimbat. Aceste fluctuații sunt produse de natura periodică a ventilației și cresc dacă volumul curent crește, ca în cursul efortului. Creșterea temperaturii corpului în efort stimulează ventilația. In ultimă instanță “bombardarea” centrilor respiratori cu impulsuri de la cortexul motor sau de la hipotalamus este responsabilă de corelarea ventilației cu activitatea musculară în efortul fizic. Reflexe respiratorii de apărare. Reflexele respiratorii de apărare reprezintă modalități de eliminare a unor agenți străini pătrunși în arborele bronșic. Ele sunt declanșate prin stimularea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
rapidă în hematii datorită prezenței la acest nivel a unei enzime (anhidraza carbonică). Anhidraza carbonică este o Zn proteină prezentă în concentrații mari în hematii dar nu și în plasmă. Se găsește și în alte țesuturi: mucoasa gastrică și intestinală, cortexul renal și mușchi. Ionizarea acidului carbonic din hematii are loc rapid și nu necesită prezența vreunei enzime. Când concentrația hidrogenului și a ionilor bicarbonat din celulă crește, ionul bicarbonat difuzează rapid afară, dar H+ nu se mișcă afară atât de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
Depozitul total este de 1500 ml de oxigen, suficient pentru menținerea în viață ~ 6 minute dacă este distribuit corespunzător. Tesuturile diferă considerabil unele față de altele prin capacitatea lor de a supraviețui la privarea de oxigen în funcție de ușurința utilizării glicolizei anaerobe. Cortexul cerebral și miocardul sunt cele mai vulnerabile la anoxie; la om întreruperea debitului sanguin cerebral determină alterări funcționale în 4-6 secunde, cu pierderea conștienței după 10-20 secunde și modificări ireversibile în 3 - 5 minute. Noi născuții sunt mult mai vulnerabili
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
și conține glomerulii renali, tubii contorți și ducturile colectoare corticale. Zona internă (medulară) este deschisă la culoare, cu aspect striat, datorat anselor Henle paralele, ducturile colectoare și vasele medulare. Zona medulară poate fi împărțită în porțiune externă, mai apropiată de cortex și porțiune internă. Rinichiul uman este organizat în lobi, de obicei 8-10. Fiecare lob este alcătuit dintr-o piramidă de țesut medular și din corticala de la bază. Intre piramide se descriu coloanele renale. Vârful unei piramide formează o papilă renală
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
însă, aranjamentul vaselor de sânge are o semnificație funcțională aparte, de aceea trebuie prezentată într-un grad mai mare de detaliu (fig. 92). Artera renală se divide în mai multe artere interlobare, ce urcă printre lobi de la nivelul bazinetului către cortex, trecând prin zona medulară. Vasele interlobare emit arterele arcuate, care au o traiectorie curbă la limita dintre zona medulară și zona corticală, dar nu se extind către zona corticală. Perpendicular pe arterele arcuate ies arterele interlobulare, ce intră în zona
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
bazinet)) și căi urinare extrarenale (uretere, vezica urinară, uretra). Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde va fi preluată de uretere și condusă la vezică. Tuburile drepte sau colectoare apar în zona radiată a cortexului renal, de unde primesc capetele tubilor contorți distali ai nefronilor. La intervale scurte se unesc între ele, crescând și în calibru, în așa fel încât vor forma piramidele renale. In zona medulară tubii fiecărei piramide converg pentru a se uni într
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
60% din molecula de eritropoetină este proteină și restul este carbohidrat. Fiecare dintre grupurile hidrocarbonice este alcătuit din câteva catene ramificate de zaharuri, unele dintre ele terminându-se în acid sialic. Eritropoetina este produsă mai ales de către fibroblastele peritubulare din cortexul renal, și o foarte mică cantitate mai este produsă și în ficat. Reglarea secreției sale este probabil dependentă de un mecanism de feedback condiționat de oxigenarea sanguină. Fibroblastele peritubulare secretă niște factori de transcripție pentru eritopoetină, numiți factori induși de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
de mecanisme: neuroendocrine, metabolice, fizice , imunologice. Mecanismele neuroendocrine sunt reprezentate de hormonii care participă activ la declanșarea parturiției: progesteron, estrogenii, prostaglandina F2α , ocitocina și relaxina, (fig. 5). Progesteronul este secretat de placentă (în a doua parte a gestației) și de cortexul suprarenalei. S-a constatat că la vaca gestantă în ultimele 10 zile antepartum, concentrația de progesteron plasmatic scade în mod continuu. Această scădere a valorilor progesteronului plasmatic devine accentuată cu 1-2 zile antepartum, fiind bruscă în momentul parturiției, favorizată de
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]