1,600 matches
-
Că mâncarea-i fudulia celor cu apa, numai vinul sărăcuțul hrănind însetarea bieților pământeni. Încăperea nu e arătoasă, dar simți în străfundul ei beciul cu strășnicia butoaielor, ca un glas de bas în barba încâlcită a unui călugăr”. Auzi dumneata: „Crâșmă cu zid adânc”! Adică ce vrei să spui cu asta? Păi mă gândeam și eu așa ca omul... Uite-te, domnule, cum mă trage la adânc? Tu când spui că te gândești la ceva, he-hei! Ești departe cu cine știe ce poveste
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
om pierde împreună. Adică vom sta în fața „unui cofăel de vin vorbit” - vorba „boltagiilor”. Aha! Ți-a și zburat gândul la Bolta Rece. Mai bine ascultă câteva vorbe care ne vor lămuri cum arăta Bolta Rece în vremea Junimii... În fundul crâșmei se afla așa numitul „bârlog al junimiștilor”, cu „două mese lungi făcute dintr-un stejar bătrân, crescut în vestita cetate a Neamțului, lucrate de Torcălău, un prieten de copilărie al lui Creangă. Scaunele erau făcute dintr-un nuc dăruit de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a băgat de seamă că lângă mănăstire „adecă în margine satului, de la vale, lîngă drum, de pe care loc, neavînd mănăstirea nici un folos sau venit, l-am cerut eu de la sfințiia sa de mi l-au dat ca să-mi fac... o crîșmă și cu pivnița ei și cu tocmală ca să plătesc... pe fieștecare an... bezmăn... Și... plătind eu bezmănul... să am a-mi face acolo... aleșverișul și neguțiia me în veci, atît eu cît și fii mei”. Iar Martha stareța scrie: „Noi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
originale. Mai zilele trecute am citit „Diata Mariei Palade”, întocmită la 12 aprilie 1791. Apoi am dat peste numele unui loc pe care îl știam din documentele descoperite prin anul 2001 la Constantin Calistru, nepot al lui Gheorghe Calistru, stăpânul Crâșmei „La Doi Peri”. Din acele acte am aflat că această crâșmă se găsea în satul Nebuna, de pe moșia cu același nume. Astăzi, satul Hlincea. Unul din documente vorbește de punerea în posesie în anul 1841 a Mariei, văduva lui Harabagibașa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
12 aprilie 1791. Apoi am dat peste numele unui loc pe care îl știam din documentele descoperite prin anul 2001 la Constantin Calistru, nepot al lui Gheorghe Calistru, stăpânul Crâșmei „La Doi Peri”. Din acele acte am aflat că această crâșmă se găsea în satul Nebuna, de pe moșia cu același nume. Astăzi, satul Hlincea. Unul din documente vorbește de punerea în posesie în anul 1841 a Mariei, văduva lui Harabagibașa, pe o vie din satul Nebuna, aflată pe moșia mănăstirii Cetățuia
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
te oprește, dragule? Tu! Tu îmi pui bețe-n roate. Uite că asta n-o prea înțeleg. De unde până unde îți stau eu în cale? Păi când mă gândesc la documentele descoperite de tine aici, pe moșia „Nebunei” ,apoi la Crâșma „La Doi Peri”, unde cred că musai și-au făcut cale și știi tu cine... Cine? Păi cine alții dacă nu neobosiții hoinari Creangă și Eminescu? Apoi acolo era loc unde să pârpălească și o halcă de pastramă pe un
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
La 3 octombrie 1700 (7209), Matei Sturza, unul din ctitorii mănăstirii Bărboi, dăruiește acesteia “cîte pogoane s-or afla, ce sîntu la Vlădiceni”. Și care-i baiul? Ce, nu au mai fost ctitori care au dăruit moșii, sate, case, dughene, crâșme, și cine mai știe câte altele? Au mai fost, dar aici binefăcătorul o scaldă: Ba spune că “ Aceste vii cu pomăt și cu loc cu tot le-am dat... sfintei mănăstiri de la Bărboi”, ba că “iar și mai multe am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bate vorba ei și a plecat în lungul drumului spre Bucium. Nu a trebuit să mergă prea mulă cale, fiindcă aproape de Plopii fără soț a găsit o casă încăpătoare numai bună pentru planurile lui. În scurtă vreme a deschis o crâșmă, căreia i-a zis: “La Doi Castani”. Și i-a mers bine... Cei doi castani și casa se află încă și astăzi la locul lor... M-ai dumirit, dragă ieșene, și mâine dimineță te voi aștepta “La Doi Castani” negreșit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
tremura pe creasta dealului. Înfășurat în răcoarea dimineții, mergeam cu spor. Priveam cu băgare de seamă la tot ce se arăta pe marginea stângă a drumului... Și... iată o căsoaie lungă, străjuită de doi castani bătrâni. “Deci asta-i renumita crâșmă despre care mi-a vorbit ieșeanul” - am gândit eu. Furat de grijă ca nu cumva să trec de locul pe care-l căutam, n-am băgat de seamă că pe dreapta drumului mă aștepta ieșeanul. Da’ bine, vere, nu mai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să trec de locul pe care-l căutam, n-am băgat de seamă că pe dreapta drumului mă aștepta ieșeanul. Da’ bine, vere, nu mai vezi lumea? Ba o văd și încă foarte bine, dar priveam cu atenție la fosta crâșmă a bietului Costache... De ce “bietuluii Costache”, fiindcă, din câte știu, cu toată concurența Hanului Trei Sarmale, i-a mers destul de bine. Îl căinam doar pentru faptul că a fost nevoit să plece din locul unde a crescut. Apoi dacă am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vezi, vere, ce spune el despre vinul de Crăcană? Apoi Păstorel a găsit catrenul potrivit și pentru acest soi: „Când femeia e vădană Cu pleoape vinete Dă-i întâi să bea Crăcană, După aia, ține-te!” -Mi-am adus aminte de crâșmele de altă dată ale Iașilor, scoase la lumină de Godel: „Acei ieșeni care nu obișnuiau să zăbovească lângă poalele nevestelor lor probabil își amintesc de puzderia de locuri vesele pe care le-am înșirat fără nici o discriminare, în fuga condeiului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
onoare, de-aceea tonul de demnitate cu care reapar. În genere orice cap omenesc samănă c-o odaie, numai e-ntrebarea ce fel de odaie, ce aer și ce lumină e în ea și ce societate găsești. Una e o crâșmă iluminată de-o luminare sumbră de seu, societatea e urâtă și cinică, alta e-o odaie curată și orânduită a unei babe, găsești că lucrurile mici sunt puse și tratate cu multă îngrijire, în cutioare, besectele ș. a., - pentru // lucruri mari
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Trudesc, fără prea mult spor, Pe un petic de ogor. Spre biserica din vale Coboară bătrâni, agale, Pregătind, prin rugăciune, Drumul către altă lume. Școala, care stă să cadă, A rămas fără ogradă, Iar de la un an la altul, Cu crâșme s-a umplut satul. Tinerii nu prea lucrează, La emigrare visează, Și așteaptă de la Stat Venit minim garantat. Milostenii După subvenția pentru încălzire și venit minim garantat, Un corn și un pahar cu lapte pentru școlari s-a aprobat. Dar
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
fi mai bine să mergem la Piasa. Femeia se lovi ușor cu palma peste frunte. Cum de uitase, crâșmărița era meșteră la oase, tot satul o știa, iar ea întristată de durerea băiatului, își pierduse capul. Ajunseră toți trei la crâșma evreicii. Acolo, lume multă, fiindcă după încă o zi grea de muncă, pentru o jumătate de oră, poate chiar pentru o oră întreagă (mai mult nu-și puteau permite, îi aștepta mulsul vitelor și pregătirile pentru înnoptat), oamenii se întâlneau
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
și mai rău. A doua zi oamenii din sat găsiră, împrăștiate prin iarbă, bucăți din corpul musafirului meu, din corpurile cailor și din căruță, toate sfărâmate de stânci. De atunci eu nu mai beau vin, vezi că sunt singurul din crâșmă care beau apă gazoasă. - Uite-o pe Piasa! O femeie voinică, cu părul prins sub baticul galben, având șorțul pătat, zâmbitoare și sprintenă, în ciuda staturii care-o făcea să pară greoaie, se strecura printre mese, neașteptat de iute, de la
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mizerabile. Totuși, dacă bagă În el suficient din cutia aia de bere veche și mov, n-o să mai simtă frigul cum Îl omoară puțin câte puțin. Mă Îndrept spre South Side și mă gândesc să dau o raită pe la vechea crâșmă a lui Alan Anderson din Infirmary Street. Mă Întreb ce face Alan acum. Unul dintre jucătorii spectaculos de mediocri ai anilor șaptezeci. Era o fabrică care-i tot scotea În lume. Prin Bridges e chiar plin de șmecherași care cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
News. Te-am urmărit. Te-ai descurcat foarte bine, D. S. Robertson. Cum te-ai simțit când n-a reușit să supraviețuiască? Îi Întorc spatele bulangiului și Îmi croiesc drum prin mulțime. Cobor pe Infirmary Street și intru orbește În vechea crâșmă a lui Alan Anderson. Băiatul ar fi trebuit să rămână În viață. Femeia aia, Îl iubea. Tremur. Era frig acolo afară. Un whisky dublu mă ajută să mă apăr de frig. Totuși trec după aia pe vodcă. Puțoii n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Învelesc cu ea pe canapea, apoi ațipesc urmărindu-l pe Stephen Hendry cum căsăpește pe cineva la snooker. Bine că măcar un retardat pârlit de fan Hearts poasă pună laba pe niște argintărie, chiar dacă doar la un lăudat joc de crâșmă Între amatori și nu la un sport ca lumea. 000000000000000000000 000000000000000000000000 00000mănâncă000000 Mă trezesc mort de foa000mănâncă pentru mine000u Pot Noodles cu cartofii copți la cuptor ai lui McCain 0000000mănâncă0000000000ticle de cidru din frigider. 000000000mulțumesc0000000 Îl sun pe Bladesey p00000000000000000000000tă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
centru mă opresc la bibliotecă. Iau o carte de medicină și citesc despre viermi. Mă sperie ca curu. Au scos unu care avea un metru douăzeci din curu unui băiat. Presupun că merit să beau ceva după ce am citit asta. Crâșmele sunt moarte ca dracu. Un bar de pe Victoria Street e ca o morgă. Era o prăvălie populară, simplă ca curu, așa că au dat o avere s-o modernizeze. Și nici un puțoi n-a mai intrat, așa că au mai cheltuit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
s-o modernizeze. Și nici un puțoi n-a mai intrat, așa că au mai cheltuit o grămadă s-o facă la loc, doar că i-au făcut un design măreț despre cum s-au gândit că ar trebui să arate o crâșmă tradițională și nu cum arăta inițial. Așa că tot nu intră nici un puțoi. Mă gândesc la Amsterdam, apoi mă apucă un acces de inspirație și Îl sun pe Marele Maestru Frank Crozier la Lojă și Îi spun să-i pună cuțitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mai are și nesimțirea să mă dea afară În zăpadă, căci pleacă la casa părintească să-și petreacă acolo Crăciunul. Futul n cur: oricum tresămi fac cumpărăturile de Crăciun. Astă-seară e deschis până târziu. Îmi iau o bere În vechea crâșmă a lui Alan Anderson, apoi mă duc la budă, unde Îmi modelez o linie mare pe rezervorul de apă și o trag pe nas. Am nevoie de ea ca să Înfrunt iadul ăsta al cumpărăturilor. Cobor până la Centrul St James. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
chestia tare cu puțoii ca Gus, nui numa un simplu job pentru iei. E un tip bisericos și urăște sincer infracțiunile și Încălcările legii. Totuși, problema lui e că poate manifesta uneori puțin prea multă compasiune creștinească. Ajungem la o crâșmă janghinoasă, un loc pe care-l știm lângă docuri. Și aici e mereu deschis, chit că e Crăciunul. Slavă pulii că există dracu locuri din astea. Ce zici de faptul că Ray Lennox s-a Înscris pe lista de candidați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
doare prea tare să mai ținem volanul. Apoi ne dăm jos și intrăm În cârciumă. O mână de șrapnel: abia ajunge pentru o halbă de bere. Mă simt ca un vagabond de rahat când merg prin bomba asta micuță de crâșmă. E un salonaș separat alături, despărțit printr-o placă din lemn și niște sticlă opacă. Din spatele lui pot auzi hohotele de râs măgărești ale unei ștoarfe de patru ture, iar eu nici măcar n-aș putea să i-o trag o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Cotnari, zice cumătrul. Un fum înecăcios plutea deasupra meselor, ciocniri de pahare, vorbe mai slabe sau mai accentuate în funcție de timpul petrecut în restaurant. Afară vântul suflă mereu. Fulgi mari și denși, coboară dansând, apoi se lovesc de geamurile mari ale crâșmei. O parte dintre cheflii, obosiți, părăsesc restaurantul, clătinându-se. Am umplut paharele, am ciocnit cu vecinii de la masă, apoi ne-am aprins câte o țigară Carpați. Timpul trece, din priviri observăm că cei doi sunt cam abătuți și tăcuți
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
odăi și tindă, cu patru ferestre în față și ușă la mijloc - frumoase și curate, ivindu-se ca niște pete albe prin verdeața copacilor deși. Femeile sunt frumoase și bune gospodine, nu se pomenește a se duce și ele la crâșmă, să bea de-a valma cu bărbații ca în alte sate. Ehei, măi Fanachi, de atunci au trecut atâția ani. Trăiau alte vremuri părinții noștri. Dacă te-ai întreba; e mai bine acum ca în vremea veche?! un răspuns lămurit
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]