1,606 matches
-
interioară a crâșmei, căută un colț mai ferit, se așeză la o masă de bârne, scoase de sub suman o pană, o călimară, o pungă cu nisip dunărean, și-un petic de hârtie. Uitându-se din când în când spre ușa crâșmei, începu să scrie mărunt, dar citeț: „I pak dau de știre domniei voastre za starea mè. întâmplatu’s’a de v’am vădzut și mare sminteală iaște vederea voao. Că unde sunt zilele cele calde și frumoase? Iată s’au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stima ce mi-o purta, sultanul a fost nevoit să mă dea afară din toate haremurile, nu înainte de a-mi șopti: „Vezi, Cosette, nici eu n-am atâta putere pe cât se crede...” Așa am ajuns să slujesc pe viață în crâșma lui Kir Haciaturian. Broanteș ridică uimit ochii. — Da, da, nu te mira - spuse Cosette - sunt pedepsită pe viață. Turcii, care au atât de dezvoltat simțul eternității, nu dau pedepse decât pe viață, ori pe moarte. De aceea - șopti Cosette aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de cornul școlii, gospodăria lui Moș Andrei. Simion Cristea aleargă de colo-colo, prin ogradă, mai Împiedecându-se de un copil (are, are!), mai poticnindu-se În vreo unealtă uitată - și tot Împunge cerul cu o butelcă de vin. Răcnește ca la crâșmă (n-avem așa ceva În Mana, dar dacă am avea, așa ar; am auzit eu): - Da viniț’ s’ cinstim, măi!! Mai repede, mai repede - să cinstim venirea. A ieșit la vedere, la ei și Moș Andrei. În izmene. Cu mâna streașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de o asistentă medicală, cred că Aristița, luam parte la efectuarea vaccinărilor obligatorii pentru copii... Intram din casă în casă, mai toate femeile aveau copii mici, turnați cu duiumul... presupun că era singura lor distracție... omul venea cam cherchelit de la crâșmă și mai „făcea“ un copil, indiferent de mizeria în care trăia... De unde și expresia: „Dăm din craci ca cei săraci!“... Nu scriu un roman, e adevărat, doar schițez... Mă pierdeam în pădurea aceea imensă, lăsam pe Lișca la pas, ajungeam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
acest început, atunci imaginați-vă un copil, născut la 11 martie 1968, care, duminică de duminică, merge cu Mama lui la biserică, într-o Basarabie sovietizată crunt, cu multe biserici dărâmate sau transformate în magazii de cereale, grajduri, magazine mixte, crâșme. Un copil excepțional, care termină patru clase în doi ani. Mai târziu, va picta Mama (ca prezență sacră), un tablou admirat în aproape toată Europa. O eminență cenușie, impresionând puternic colegii și profesorii de la Școala de pictură pentru copii, de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
întîlnire cu Cocoș, o întîlnire "aranjată", ci, uite așa, se întîmplase ca să dea peste el banda, în vreme ce se afla în interesul slujbei prin cine știe ce sat prăfos de pe lîngă Peștera, ori Negru Vodă, ori Mahmudia, ori chiar în Brăila pe lîngă crîșma unuia ce părea să-i fie cumnat lui Cocoș. Cu pălăria lui pleoștită, cu costumul de gata luat de la Lafayette, cu ochelarii de sîrmă cocoțați pe vîrful nasului era convins că va lăsa impresia unui fraier care cască gura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tablă smălțuită șampanie Mott, clănțănind cu dinții pe buza cănii, simțind băutura cum îl înțeapă ușurel în cerul gurii și pe gingii. Zghihară nu băuse pînă atunci niciodată și nici cu Radul Popianu nu mai băuse în acea odaie. La crîșmă, în Cramă chiar, acasă la Hariton, chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în cămăruța lui, pe pereții căreia lipise afișele publicitare ale firmei, nu pentru că ținea la ele, ci pentru că așa pereții arătau, mai puțin dezolant, în fundătura asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lume unde este mai mult vin decît apă, dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu bea singur." Atunci i s-a părut ciudat, cel puțin ciudat, ca lîngă niște sfaturi-porunci, cum erau acelea privind interdicția de a plăti cuiva partea la crîșmă, asta dă de bănuit, ori de a folosi telefonul postului de jandarmi, ori de a trimite altcuiva decît domnului Witt rapoartele din Vladia, în care cele ce priveau subiectul, adică pe alteța sa prințul Pangratty, trebuiau să fie incluse începînd de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
următoarele concluzii" ori "datorită M.I.P. s-a ajuns la rezultatul neașteptat". Întîi a aplicat-o în cercetarea cîtorva delicte minore de pe ulița negustorilor, niște reclamații spuse, mai bine zis destăinuite, cu jumătate de gură la un pahar de vin în crîșmă, cu privire la calitatea îndoielnică a pînzeturilor cumpărate de la Strudel și Iacobovici. Nimeni n-a venit la el cu așa ceva, cu o bucată de pînză ori cu o hîrtie scrisă, dar n-avea încotro auzise, aflase. Și a aplicat metoda la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acum cinci ani, păreau a fi la fel de adevărate pe cît de adevărată era Vladia însăși. Așa după cum promisese, niciodată nu a contrazis, nu a dezmințit, nici măcar nu a comentat orice s-ar fi spus despre domnișoara K.F. în cele trei crîșme din tîrg ori la cîte o tacla pe băncile de la stradă ale negustorimii. Tăcerea lui era luată drept încuviințare. Iar dacă adjutantul Popianu confirma ceva, acel fapt rămînea ca un fapt ce trebuie să intre în ordinea normală a așezării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nasul borcănat și roșu ca un gogoșar de Comana, gata oricînd să dea o mînă de ajutor cui avea sau cui nu avea nevoie, mărturisitor săptămînal în fața unui țoi cu tescovină pe care Popianu îl oferea în văzul lumii la crîșma lui Bercu. Popianu a pufnit auzindu-l pe Schintee cum se străduia să-l imite pe colonelul Stoicescu, bățos, dînd din mîini și ridicînd, așa cum fac oamenii aflați în alunecare către margini, cînd vor să-și dea importanță și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din război, cu cheful de viață, cu băutul ca să uiți e o poveste cam lungă. Lungă-lunguță. Uite, domnule dragă, fiindcă tot îl avem ca oaspete pe marele Balbo, am să-ți zic o vorbă italienească, am auzit-o într-o crîșmă de-a lor cine bea ca să uite este rugat să plătească înainte! E mai bine pentru toată lumea, dacă plătești după ce-ai băut nu mai ești în stare să ții numărătoarea și-ți vîră cîrciumarul mîna-n teșcherea. Nu-i așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
într-un fel surprinzător. Printr-un plan imaginar, Vladia fusese împărțită la nivelul etajului în care se aciuase K.F. Tot ce se întîmpla jos, pe pămînt, printre garduri, cotețe, case, prin grădini, pe ulițe, chiar în odăile caselor pitice, la crîșmă, în Cramă, tot ce se așeza pe țarină era lumea sa, a adjutantului Popianu. Iar restul, imaginația, visele, speranța, poveștile, halucinațiile, părerile, gîndurile, dorințele, intra în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
descurcaseră. Atunci i-a invitat la un pahar, îl și vedea pe zgîrie-brînză ăla de Bercu moșmondindu-se pînă va scoate ceva mai ca lumea, Radul Popianu și invitații săi n-au plătit și nici nu vor plăti vreodată în crâșma lui Bercu, ținea de bună-cuviință și de bune relații. Dar nici Radul Popianu nu abuza, o făcea din cînd în cînd, pentru că ăsta era obiceiul pământului, să mai dai cîte o raită pe la crâșmă, să te știe lumea la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nici nu vor plăti vreodată în crâșma lui Bercu, ținea de bună-cuviință și de bune relații. Dar nici Radul Popianu nu abuza, o făcea din cînd în cînd, pentru că ăsta era obiceiul pământului, să mai dai cîte o raită pe la crâșmă, să te știe lumea la față, să vadă că n-ai murit. Nu apucară cei doi să refuze că Popianu i-a prins de umeri și aproape cu de-a sila i-a băgat în odaia mirosind a gaz lampant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bucurii ale vieții fără chiar să-și dea seama ce face. S-au așezat in mijlocul sălii, de afară venea o pală de aer proaspăt care îi făcea să simtă în continuare mirosul de sărăcie și zgârcenie care stăpânea în crâșma lui Sandu Bercu. Cîrciumarul, cu ochii aproape lipiți de somn și de o blefarită imposibil de tratat în Vladia din cauza alcoolului, a vinului care ținea loc de apă și a polenului de la vița de vie care se așeza peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o sfîrșesc în accidente, se plictisește Cel de Sus să le tot trimită semne și ei să nu le ia în seamă și atunci pune la cale cîte un accident, bună, nu?" Și rîse de unul singur, destul de caraghios în crîșma goală și întunecoasă. Bercu se apucase de șters pahare cu șervetul cu care alunga muștele. "Bună, sigur că-i bună. Și o să stați mult la noi, vreau să zic, o să rămîneți și peste an în Vladia? Scuzați-mă pentru întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
socoteai pe toți trei împreuna, ceva sînge mai era. Pînă la urmă a ieșit un chef serios, Sandu Bereu era disperat, nu atît că i-ar fi făcut pagubă, cît că din cauza lor nu i-a mai intrat nimeni în crîșmă în ziua aceea. Din vorbă, în vorbă, mai din firimituri, mai din picături, Radul Popianu și-a dat seama că relația lor cu Șerban Pangratty nu trecea dincolo de faptul că August Stoicescu fusese colonel în aviație și că fiul acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
postavuri și pînzeturi de la Buhuși și Sibiu, răcnind un cîntec nu prea bine învățat, ceva cu "tinerețe, tinerețe", n-ar fi fost urît dacă l-ar fi cîntat ca lumea, dar, tot ridicînd praful cu tălpile, vocile se dogeau. La crâșmă prețurile fuseseră urcate cu 10% fără nici o deosebire, banii încasați mergînd într-o cutie de fier ținută la vedere și pe ea fusese lipită o fîșie de hîrtie pe care fusese scris cu tuș negru "sprijiniți cauza", două cuvinte încadrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se strângeau oamenii după o zi de lucru. De câte ori cineva rostea înșelătoarele cuvinte „Ai chef de un păhărel înainte să mergem acasă?“, toată lumea se îndrepta negreșit spre bodega lui Cathy. Mai multe căsnicii fuseseră probabil pusese la încercare de această crâșmă decât de toate amantele din lume. Fran îi căută prin mulțime pe cei de la Citizen și îi zări din cele din urmă cuibăriți în colțul opus. Cele două mese în jurul cărora se strânseseră erau deja pline de pahare goale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
după 1928, când proza lui cultivă modelul și rescrie cărțile populare, de legende și înțelepciune orientală* - o concepție a literaturii modernă prin excelență -, originalitatea lui Sadoveanu este desăvârșită tocmai sub acest complex raport al evoluției ideilor și a artei: dacă „Crâșma lui moș Precu e o reuniune de țărani, târgoveți, notabilități, un roman al satului de la 1900, Hanu Ancuței e o reuniune de povestitori, al căror contract e imaginația. În schimbul băuturii, mâncării, mărgelelor și celorlalte se oferă povești: adevărat etalon, monedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boruri. —Stăi, Roibule, zise el blând calului, stăi o leacă și rabdă ce-i răbda, că îndată ți-oi da ovăs... și fân bun, Roibule, și te-oi adăpa... Zicând acestea, legă roibul de belciugul bătut în stâlpul gros din fața crâșmei, aduse mânile prin coama-i aspră și-i mângâie ochii deștepți. Calul necheză încet și-și întinse botul umed spre stăpân. —Iacă-ndată, Roibule, îndată. Străinul își dădu pălăria pe ceafă și trecu pragul rateșului. Înlăuntru, pătrunseseră umbrele înserării. Crâșmarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Zâmbetul larg al crâșmarului se șterse brusc și gura se strânse pungă, pe când ochii lui mici rămâneau țintiți de încremenire. Ieși repede de după tejghea, se plecă puțin asupra străinului, dar nu zise nimic; se învârti năuc de câteva ori prin crâșmă, apoi năvăli pe ușă. Popa Ștefan tocmai atunci voia să intre. —Părinte!... părinte!... gemu crâșmarul înspăimântat, înghițind greu ceva care parcă-i sta în gât; părinte!... vină degrabă! — Ce-i, Petrache? ce-i, omule? întrebă părintele Ștefan, oprindu-se mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așezându-și cu grijă cârja dinainte. —Părinte! degrabă, părinte! că moare... — Cine moare, omule? strigă părintele, răsuflând ușurat; vină-ți în fire, Petrache! unde? cine? —Vină degrabă, iacătă-l-ăi!... Petrache își șterse năucit sudoarea de pe frunte, se întoarse și năvăli în crâșmă. Părintele Ștefan se luă după el. Străinul sta întins, nemișcat, pe podele. Horcăia cu greu și o spumă ușoară ieșise la colțurile buzelor; ochii se mișcau crunți în orbitele învinețite. L-a pălit damblaua, zise părintele Ștefan, punându-și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i: să-i cetească părintele... Am adus cartea, părinte! strigă Petrache uluit, răzbătând printre oameni, spăriat și dând popii psaltirea. —Cetesc, cetesc... murmură popa, cumpănindu-se. Țăranii ieșiră unul câte unul. Ușa se închise în urma lor; dar, de dincolo, din crâșmă, tot răzbătu o bucată de vreme zgomotul nedeslușit al glasurilor. Popa începu să mormăiască și să răscolească filele unsuroase ale cărții. Deodată se întoarse cătră primar, care stătea pe scaun la căpătâiul călătorului: —Ai văzut calul? —L-am văzut. Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]