1,970 matches
-
-n Vestul sălbatic În urmă cu cinci ani, ascunzându-ne câteodată toată ziua, fără să mai intrăm În clasă pentru lecții. Orice colțișor, orice ungher, cât de misterios ar fi fost, fusese explorat minuțios de către noi; nu exista piatră sau crăpătură din gard, să nu fi fost pipăită și probată. Am trăit o senzație de timorare, ca un personaj de roman care știe că e personaj și trebuie să-și controleze gesturile și ținuta În fața cititorilor, pentru a ieși Înaintea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pereche de mănuși uitate. Privea peretele văruit de deasupra priciului fiului ei, de parcă ar fi urmărit un film invizibil proiectat pe un ecran. Jim se temea că doamna Vincent petrecea prea mult timp urmărind aceste filme. Uitîndu-se la ea prin crăpăturile despărțiturii sale, Încercă să ghicească ce anume vedea - poate un film făcut acasă, În Anglia, Înainte de căsătorie, șezînd pe una dintre pajiștile acelea luminate de soare, care păreau să acopere Întrega țară. Jim presupunea că tocmai acele pajiști asiguraseră terenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fazani de dincolo de sîrma ghimpată, ci și să se pună la curent cu orice nouă activitate de pe aerodromul Lunghua. Scara ce ducea la balcoane era parțial blocată de bucățile de tencuială căzute din acoperiș, dar Jim se strecură printr-o crăpătură Îngustă, bătătorită de copiii din lagăr. Urcă scara și se așeză pe treapta de ciment care forma primul rînd de balcoane. Cu manualul sprijinit pe genunchi, savură pe Îndelete cel de-al doilea cartof. Sub el, arcada avanscenei fusese bombardată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nimeni și le este rușine să sune, și altădată sună, și ei deschid și spun că nu este nimic la televizor În seara asta și, după ce scapă de musafirii nepoftiți, deschid televizorul și Îl dau Încet, iar el vede prin crăpătura șifonierului lumina albastră care pâlpâie sacadat În Întuneric și Înțelege că stă pe capul oamenilor și strânge din mânuțele mici și plânge. Televizorul este marca Temp. „Lasă, mă copile, nu fi supărat, lasă că asculți tu teatru la microfon”. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
guma în gură și am mestecat cu putere. Am scăpat cheia din mână, m-am aplecat să o caut. Țăcănitul încetase, înăbușit de pământ. Am găsit cheia, am împins cu putere degetul mare și am reușit să o lipesc în crăpătura dintre cărămizi. Am ajuns jos, în iarbă, și m-am ascuns în spatele zidului casei, lângă caroseria mașinii arse. Ea apăru aproape imediat. Două picioare negre, fără grabă, obișnuite cu întunericul. Și între ele nelipsitul sac. Părea obosită, avea spatele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am gândit că vroiam să o las. Micul trup al amantei mele stătea aplecat peste tăblia patului, priveam punctul în care spatele slab se lărgea spre șolduri. O linsesem, limba mea călătorise de la rădăcina părului până la picioare, intrase în fiecare crăpătură, între un deget și altul. Ea simțise plăcerea și frigul, în același timp, pielea i se zbârlise la trecerea mea. Simțeam că vreau s-o iubesc așa, bucățică cu bucățică, în nemișcare, în tăcere. Nu mai era cum fusese, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Pentru o clipă, chipul lui mi-a apărut acolo sus. Nu era frumos, avea o mutrișoară plăpândă și aspră ca a mamei sale. Ticălosul acela mic venise s-o ia. Și acolo unde fusese chipul lui, pe tavan, rămânea o crăpătură în tencuială, împreună cu o pată de umezeală care îi semăna mult. M-am ghemuit lângă ceea ce îmi lăsase, trupul acela nemișcat și călduț încă, i-am luat mâna și am așezat-o pe mine. Bine, du-te, Buruiană, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
maroniu, care zăcea veșnic sub grămada dezordonată de ziare și reviste vechi, la picioarele patului. Își luase obiceiul să noteze În el tot ce văzuse peste noapte, stând Încă În pat, În timp ce primele raze de lumină ale zorilor răzbăteau prin crăpăturile obloanelor. Chiar dacă nu văzuse nimic sau uitase ce văzuse, aprindea totuși veioza, mijea ochii, se ridica În capul oaselor, așeza pe genunchii ridicați o revistă mai groasă, ca săi slujească drept masă de scris, apoi nota ceva În genul: „Douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e intangibil, voia să se distanțeze cât mai mult de micile minciuni care Îi umpleau viața zilnică asemenea unui praf fin, ce pătrundea până În cele mai tainice spărturi. Luni, dis-de-dimineață, când niște licăriri tulburi, portocalii Începură să se strecoare printre crăpăturile jaluzelelor, se ridică În capul oaselor și notă: „O femeie, mai curând atrăgătoare decât frumoasă, s-a apropiat de mine; nu a venit la biroul de recepție, ci a apărut de undeva din spatele meu, fără să dea atenție anunțului NUMAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fără Încetare acest ya-ba-bam caracteristic. Fima se Întreba uneori dacă nu făcea asta și În somn: de parcă melodia ar fi urcat dintr-un izvor fierbinte, nevăzut, care se revărsa din trupul Împuținat al tatălui său sau se scurgea prin micile crăpături făcute de bătrânețe. Încă de pe scări avu senzația că simte mirosul tatălui său, miros pe care și-l amintea Încă din pruncie, pe care putea să-l recunoască chiar și Într-o Încăpere plină cu străini: miros de cameră neaerisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
doctor se Înroși, chipul său de bețivan Începu să tremure, vasele de sânge păreau că stau gata să plesnească și răcni politicos: —Gata! Ajunge cu cotcodăceala! Marș la lucru cu toții! Aici la mine nu e parlament! Aproape fără să deschidă crăpătura buzelor, Gad Eitan sâsâi pe sub mustața sa blondă: —Ba exact asta este. Un parlament senil. Alfred, vino În biroul meu. Și am nevoie și de tine pentru o clipă, regină a frumuseții În călduri, să-mi aduci fișa doamnei Bergman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
iar în albumul amintirilor mele am și păstrat imaginea unui exemplar: o adâncitură cam cât buricul unui deget, pe care o descoperise mama în lemnul polisat, înnegrit, al comodei Biedermeier, încercuită de o fină linie fisurată. Își trecu mâna peste crăpătura aceea. Fața ei exprima supărare și vină. În capul ei propozițiile începeau atât de des cu: „hai să ne închipuim“ - și asta trebuia să facem, tata, fratele meu și cu mine zile în șir, având în vedere bufnetul. Cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu mai erau pur și simplu doar ciuperci pe care le căutai în pădure, unde creșteau pe sub stratul de frunze, din mirosul de mucegai, devenind dolofane și cărnoase. Ciupercile se transformaseră acum în turnuri de nori, izbucnind în sus din crăpături. Pentru prima oară în istorie, după cum se relata în ziar, proiectilul distrugător care țâșnise în văzduh cuprinzând tot cerul într-un clocot infernal fusese transmis de un „televizor“, ceea ce nu ni se părea cu nimic mai puțin fantastic decât imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cărei fresce de pe cei patru pereți povesteau despre viața de odinioară: despre zăpada înaltă de câțiva metri și despre plimbatul cu sania în spatele crupelor vălurite ale cailor de-a lungul caselor și pe aleile ale căror copaci parcă erau niște crăpături în aerul sticlos; despre plimbările cu trăsura la Șosea până la grădinile de vară, unde soarele se spărgea ca un glob printre copaci și cădea în cioburi luminoase peste întinderile de iarbă și pe drumuri; despre buchetele de primăvară care, înghesuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
picioarele pe sub masă. Pietrișul din grădina hotelului, peste care cădea la prânz umbra pinilor, era alb - și după vizita la carierele de piatră din Carrara îmi dădeam seama că era format din bucăți de marmură fărâmată, colțuroasă și cu unele crăpături sclipitoare. Pietrișul nu păstra nici o umbră dacă cineva călca pe el, doar adâncituri plate, „călcături“ - și, datorită vizitei la carierele de marmură, datorită mamei care percepea Roma ca pe un oraș înrudit și datorită figurii aceleia gigantice, romanii se apropiaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Părea să fi fost distrasă de drama din spatele nostru și m-am folosit de ocazie să-i vorbesc din nou. Ce o să-i spui lui Kieran? am întrebat curioasă. S-ar putea să greșesc, dar cred că am remarcat o crăpătură în machiajul ei. E mai mult vorba de „când“ îi voi spune, nu „ce“ îi voi spune, spuse ea cu tristețe. Ce zici, Jenny, să fac asta înainte sau după ce îi spun că sunt gravidă? O, nu, nu din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se întâmpla nimic. Deci avea o căsnicie similară cu a mea. Doi oameni care pretind că totul e în regulă și nu au curaj să-și recunoască problemele, să le înfrunte și să le rezolve. În timp ce eu și Mark acopeream crăpăturile cu activități neîntrerupte și strictul necesar de discuții, Phil se îngropa în muncă și Tally își umplea zilele goale cu alți bărbați. Până când am deschis eu gura în vinerea aceea și l-am obligat să înfrunte adevărul. Mă bântuie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mi-am oprit doar o scrofiță, de prăsilă”. Johann Tzindl morfolește capătul ciubucului și face mare haz că scroafa repezindu-se după cumpărătorul purceilor, și-a spart atât de rău râtul de poarta închisă, că i-a sărit belciugul din crăpătura însângerată. Tzindl i l-a băgat însă mai înspre cerul gurii. Din pricina asta, scroafa nu mai poate măcina porumbul. Privesc pe rând ambele animale. Scroafa grohăie mânjită de sânge până la ochi, în timp ce Johann Tzindl trage din pipa stinsă, scuipă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acela blestemat care mă izbea în dimineața aceea cenușie!... Din cauza sensibilității mele bolnăvicioase, primeam sunetele dure, în creier și în inimă. Trompetul mă auzi vorbind. Povesteam ulanilor nefericitul său destin. El îmi strecură o hârtie albastră de doi lei, prin crăpătura de jos a ușii. Mă ruga cu vorba lui cuminte să duc banii la biserică pentru acatist. Spunea că lasă pantalonii în cameră ca să le dau de pomană unui om nevoiaș, împreună cu cele câteva albituri. În dimineața aceea clopotul sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Își dea cu părerea. Dar, două zile mai târziu, Îl copleși panica la gândul că În timpul acesta ar putea-o pierde și Îi telegrafie lui Warren, Înștiințându-l că se duce singur. 6 Soarele Îl trezi devreme, luminând printr-o crăpătură a draperiei. Se Înălța pe deasupra bisericii și, În diminețile senine, avea Întotdeanuna un moment când arunca o rază drept În jos, pe West Street, În Dormitorul Regal și chiar pe pernă, dacă neglijase să tragă draperia complet la culcare. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Bărbia proeminentă, la fel și buza de jos. Cu nasul care începe deja să se cocoșeze. Băiatul acela încă se mai strâmbă, și numai când citește. Strat după strat se așterne timpul. Ceea ce acoperă se mai poate recunoaște eventual prin crăpături. Și, printr-o astfel de fisură în timp, care poate fi lărgită cu oarecari eforturi, mă văd pe mine și totodată pe el. Eu, deja acoperit de ani; el, nerușinat de tânăr; el citește, spre a ajunge viitorul din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ori, într-o melancolică schimbare de dispoziție, ne lăsase în voia soartei. Pe barajul anti-tanc, construit din trunchiuri de pini proaspăt tăiați, vrăbiile făceau gimnastică. Soarele dogorea. Mai că-ți venea să cânți. Pe lângă o latură a barajului, printr-o crăpătură, privirea ajungea pe câmpurile pe care se apropia, grupat în șiruri de trăgători, dușmanul, infanteria rusă. De departe, totul părea inofensiv: personaje mici ca niște jucării. La distanță de tragere, m-am întâlnit de multe ori cu armata sovietică. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceeași culoare cu pereții; materialul - lemn; forma - cubică. Pe fiecare cub - unul mai mic, cu grătar, și, sub acesta - fanta unei cutii poștale. Dacă priveai grătarul cu mare atenție, observai alarmat că din interior te privea ceva ca niște ochi. Crăpăturile emiteau, la intervale neregulate, un cor de suspine sau glăscioare, de nici Dumnezeu nu pricepea ce spuneau. Erau distribuite astfel, Încât fiecare stătea În fața celuilalt și câte două pe fiecare parte, formând un cenaclu. Nu știu câte minute au trecut. Atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ți Îngheață sângele În Gaumont. Azi-dimineață lunecam plin dă fumuri pă colidoru cu covor roș care să varsă În lift. Când să trec pân fața la debaraua lu Jacqueline, am bunghit că ușa principală iera pă juma dășchisă. Să văz crăpătura și să mă filtrez pân ea a fost unu ș-același șoz. În ogeac nu iera nimeni. P-o masă cu roate am dominat intact micu dejun. Și, să vezi și să nu crezi, s-au și auzitără pași dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
niște enoriași le podobise d-acu cu flori și câte un ex voto. I-am dat ocol după gură, da m-am Învârtit fără să găsesc nici a mai mică În care să Înfiltrez răvașe. Nici o soluție dă continuitate, nici o crăpătură la un celindru așa Împunător! Am ginit că paznicu mă viziona ș-am luat-o dân loc spre casă. Chiar după-amiaza aia, am dat raită pân mahala, da m-am păzit, aia da, să ies fără pachet aparent, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]