3,263 matches
-
pleoape nici testamentul nu l-aș fi putut scrie pe irisul tău. LA CAPĂTUL GÂNDULUI Sunt un ogor ce-așteaptă semănat Și mi-au crescut liane peste pleoape, Iar talpa mea, de-atâta neumblat, A început să doară și să crape... Peste oceanul inimii de foc, Înspre prăpăstii arse, clipe pier; Acolo unde îngerii n-au loc M-aș duce, răstigniri să cer. Îngenuncheată-n rugă zi de zi, La căpătâiul gândurilor sparte, Am scris în palma arsă: nu veni Să
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
aș duce, răstigniri să cer. Îngenuncheată-n rugă zi de zi, La căpătâiul gândurilor sparte, Am scris în palma arsă: nu veni Să împărțim la doi aceeași moarte. S-a tulburat o lume între noi Altare de lumină stau să crape, Iubirea crește nufăr din noroi Și rătăcești ca ceața peste ape... MĂRGĂRITAR DE DOR Noi suntem două păsări călătoare, Dar am uitat demult ce-nseamnă zborul Și ne-am trezit că aripa ne doare, Când sărutam pământul cu piciorul. Se
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
Smochinul poartă rodul și rodia sămânța, S-a îngustat cărarea, iar cerul nu-i rotund, Nu ne-nțelegem viața, nu ne-cunoaștem ființa, Căci visele sunt fade și gândul nu-i profund. Privim cum ceru-n patru începe să se crape Și-n urna amintirii păstrăm aceleași mere, Când stele-nsingurate plutesc tăcut pe ape Începe să te cheme, Edenul, să te spere. UN MÂINE PENTRU VEȘNICIE Să nu mă chemi să vin în drumul tău, Ne vom găsi în alte lumi
O LUME DEGHIZATĂ (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353107_a_354436]
-
pe hol, aleargă și se bulucesc în ușa clasei. - Mai ușor, vă rog ! Spargeți zidurile cu gălăgia asta! strigă din ușa cancelarie directorul și se retrage zâmbind tot atât repede înăuntru, precum a ieșit. - Vasilicăăăăăăăăăăă, deșteptaaaaaaaaaaaarea!... Hai că s-a crăpat de ziuă! Ce-ai visat, frate? Trezit din somn, băiatul se uită nedumerit în stănga, în dreapta, se freacă la ochi și tace. Pune iarăși capul pe bancă, dar Măriuța îi pune mâna în părul creț și negru ca tăciune și
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
auzit vorbind, doar trapul calului marca sonor trecerea... La oblâncul șeii vedeam năpârca, spaima tuturor, un bici lung de câțiva metri, din fâșii de piele argăsită de bou, gros cât mâna la mâner și cu venin și flăcări în vărf, crăpa cămașa ca hârtia și sărea sângele în mărgele roșii când erai atins de năpârcă! Femeile se opreau prin curți când trecea Urâtu, parcă le era teamă să respire, bărbații se opreau din trebăluit și îl urmăreau cu privirea, strângând pumnii
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
o vreme ne-mpăcată. Mă uit după o secundă dintr-o clipă, se suprapun,doar o adiere de aripă rămâne în afara a cea fost, cealaltă a luato spre nemurire, destinație pentru destinele din fire, levitând între noi fără rost. Legendă Se crapă ca o ușă ziua de mâine Un pescăruș a încercat să trecă prin ea Și-a frânt zborul în două ca o pâine, O parte a căzut pe pământ,cealaltă pe o stea. În locul unde-a căzut pe pământ Legenda
LEVITAŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354211_a_355540]
-
și i-a luat medicamente! Pe urmă, l-a luat la înjurături: '' Fir-ar capul și inima ta a dracuilui Dănuțe! Puteam să fiu scăpat acu' neică dacă nu te băgai tu să faci pe Dumnezeul! Scăpam! Scăpam măăăă! Pricepi? Crăpam și gata! Eram la Dumnezeu meu acu' măăă!'' El, Dănuț i-a răspus că-l lua dracu dacă nu-i lua doctorii... Nicușor i-a zis una de la trăznit: '' Păi ăla-i Dumnezeul meu măăă!'' Dănuț e credincios și ce
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CARTEA INEPUIZABILĂ A CERULUI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 863 din 12 mai 2013 Toate Articolele Autorului Tatăl meu în ultimele clipe de viață Căuta cu înfrigurare cerul Crăpat de greutatea incomensurabilă a cernelii Mai scrii Doamne Mai scrii Costel Zăgan, Ode gingașe Referință Bibliografică: CARTEA INEPUIZABILĂ A CERULUI / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 863, Anul III, 12 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel
CARTEA INEPUIZABILĂ A CERULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354729_a_356058]
-
adevărat pe cineva, pe absolut oricine, de dragul iubirii doar. Și nu mai pot nici măcar atât. Poate că și sufletul meu a murit subit. S-a scurs pe parchet ca apa aceea rece și dulce din ulciorul fisurat. Carcasa lui a crăpat, s-a spart. Vreau să iubesc ceva și nu găsesc. Nimic nu mă mai atrage. Nu pot să văd dincolo de negrul din fața ochilor. Draperii negre mi-am pus la geam. Să nu mai văd cum vin să-mi ceară ce
EXTEMPORAL LA SINCERITATE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347220_a_348549]
-
chiar dacă nu găsești nimic; poate vei fi găsit ... Nu te juca cu focul; este suficient să îl aprinzi în locul nepotrivit ... Nu este nevoie să faci focul ca să iasă fum; este destul să bați covoarele ... La omul sărac, chiar dacă trag boii, crapă oiștea carului. Nevoia îl învăța pe om. Dar ce anume îl învăța, alege omul ... Toată viața lui, coșmarul lui Petru era să audă cântând un cocos ... La câștigarea alegerilor, a intrat în partid întreg poporul. La sfârșitul mandatului, au mai
BERE LA CUTIE CU FLOARE DE LILIAC, ŞI CORNULEŢ CU PUNGĂ DE PUFULEŢI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357122_a_358451]
-
chiar dacă nu găsești nimic; poate vei fi găsit ... Nu te juca cu focul; este suficient să îl aprinzi în locul nepotrivit ... Nu este nevoie să faci focul ca să iasă fum; este destul să bați covoarele ... La omul sărac, chiar dacă trag boii, crapă oiștea carului. Nevoia îl învăța pe om. Dar ce anume îl învăța, alege omul ... Toată viața lui, coșmarul lui Petru era să audă cântând un cocos ... La câștigarea alegerilor, a intrat în partid întreg poporul. La sfârșitul mandatului, au mai
BERE LA CUTIE CU FLOARE DE LILIAC, ŞI CORNULEŢ CU PUNGĂ DE PUFULEŢI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357122_a_358451]
-
Acasă > Cultural > Artistic > CEASUL Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 312 din 08 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Povestire onirica de Al.Florin ȚENE CEASUL Dimineață se crăpase că o piersica coapta. Zeama ei de lumină se prelingea peste față și mâinile neacoperite. Plapuma căzuse de pe mine în momentul când întindeam brațul să opresc soneria ceasului care sfâșia, cu sunetul lui, liniștea. Însă ceasul nu era nicăieri. „Probabil
CEASUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357183_a_358512]
-
sfâșia, cu sunetul lui, liniștea. Însă ceasul nu era nicăieri. „Probabil rămăsese în urmă” - mi-am zis. Somnoros, cum eram, m-am speriat de trosnetele ce se auzeau venind deafară. Am sărit din pat și am privit pe fereastră. „Se crapă de ziua”, am conchis și, după ce mi-am făcut toaletă, m-am îmbrăcat precipitat să nu întârzii de la serviciu. Am ieșit în vestibul și, încercând să-mi pun pălăria, mirat, am constatat că nu mai îmi încăpea pe cap. Stând
CEASUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357183_a_358512]
-
Acasa > Cultural > Artistic > SCHIȚ Autor: Janet Nică Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Schiț Era într-o seară, când se crăpa de ziuă, pe la sfârșitul lui aprilie și începutul lui august, într-o joi spre duminică. Mă duceam la un prieten, la un potârc. Stătea la trei platirade de platirada mea. N-a fost nevoie să iau tilincul, voiam să merg
SCHIŢ de JANET NICĂ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357230_a_358559]
-
și ei co¬piii, atât în spiritul credinței, cât și în alte profesii. Uitați-vă, de exemplu, am un preot care are trei copii și toți trei sunt la Me¬dicină. Dacă ați vedea mâi¬ni¬¬le tatălui lor, sunt crăpate de mun¬¬că, însă muncă cinstită. Slu¬¬¬jește la altarul lui, peste săp¬¬¬tămână muncește în gospo¬d㬬rie și, iată, are trei copii la Me¬¬dicină. Și mai sunt și alții. Mai am o altă familie care, tot așa
„BUCURIA SLUJIRII ESTE CEA CARE NE MENŢINE AICI, CĂCI M-A TRIMIS DUMNEZEU SĂ CAUT OAIA CEA PIERDUTĂ” – DIALOG CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE IOAN [Corola-blog/BlogPost/357211_a_358540]
-
-așa, o lume sacră,Ce-nvinse timpu oroziv,Traduse zeii-n zeamă acră,Din nu se știe ce otiv.... XXXIII. SCHIȚ, de Janet Nică , publicat în Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011. Schiț Era într-o seară, când se crăpa de ziuă, pe la sfârșitul lui aprilie și începutul lui august, într-o joi spre duminică. Mă duceam la un prieten, la un potârc. Stătea la trei platirade de platirada mea. N-a fost nevoie să iau tilincul, voiam să merg
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
galuci plini de corcoghei, la umbra cărora șezum cam o oră. Mistangirăm vrute și nevrute până ce întunericul se polindri peste oraș. Mâncai câteva pirigușe dintr-un piriguș copt și mă simții cam rău. Citește mai mult SchițEra într-o seară, când se crăpa de ziuă, pe la sfârșitul lui aprilieși începutul lui august, într-o joispre duminică. Mă duceam la un prieten, la un potârc. Stătea la trei platiradede platirada mea. N-a fost nevoie să iau tilincul, voiam să merg peclapexinele mele și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
visam adevărat.Am învățat să-nnot prin apele sărate,... IV. EVADARE DIN VIS, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 318 din 14 noiembrie 2011. Din brațe visul m-a scăpat În clipa când am auzit Cum ceața, zorii i-au crăpat Și firul ierbii-a umezit. Mi-am ridicat ochii spre cer, Rugându-mă la o zi nouă, Cearceaful, vechiul grănicer, L-am ambalat, afară plouă. Privesc prin pânza ploii, deasă, Căutând soarele absent, O liniște dulce m-apasă, Din nou
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
moment, pe 27 ianuarie, oriunde vă veți afla! Copiii, vitraliile umanității și interpreta Maria Șalaru, artista noastră numai duh și dor, vă iubesc și vor așterne în oda lor lirică pe care o meritați, splendoarea urărilor, când gerul iernii va crăpa stânca, dar căldura iubirii va învălui cedrul scenei, care sunteți! La mulți ani, Medeea Marinescu, de aici, de pe elitrele cuvântului, care e înstelat de iubire atunci când vă oglindește! Scena e aliatul cuvântului acesta, iar spectatorii de oricând și de oriunde
MEDEEA MARINESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357471_a_358800]
-
noțiunii de infinit, care nu are nici un sens pentru pici), în maximum patru luni, planeta va fi acoperită de pungi, soarele va dispărea, se vor topi ghețarii, valuri de un kilometru înălțime vor mătura totul în cale, scoarța terestră se crapă, erup toți vulcanii, iar mai spre seară vine și un asteroid uriaș care pune cireașa pe tort. La sfârșitul prezentării, pe muzică de Chopin imaginea unui pământ pustiu peste care se rostogolesc pungi de plastic de diferite culori și mărimi
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
în acest an fatidic. Poemul se numește „Pierdută pentru mine, zâmbind prin lume treci ! „Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o Și totuși când pe dânsa cu țărână-a coperit-o Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă Și aș fi vrut cu dânsa ca să mă puie-n groapă... Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă Și rătăcit la minte strigam : unde ești, mamă ? Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
părea să ia ceva din suplețea zidurilor înalte ale bisericii ale cărei trepte le cobora; înalt, slab, te întâmpină cu niște vii, pătrunzători. Chilia Părintelui se găsește în aripa veche a mănăstirii, lângă minunea isihastă numită Biserica Bolniței. Zidurile vechi, crăpate pe alocuri, din afara noii incinte a mănăstirii par a-i asigura Părintelui Veniamin Micle liniștea dorită. Din vechea clădire, Părintele ocupă aproape un etaj, chiar dacă chilia propiu-zisă este una strâmtă, călugărească. Restul camerelor sunt ocupate de... cărți. Multe dintre ele
PĂRINTELE ARHIMANDRIT VENIAMIN MICLE – DUHOVNICUL MĂNĂSTIRII BISTRIŢA OLTEANĂ – OM DE RAFINATĂ ŞI ELEVATĂ CULTURĂ; CĂRTURAR DISTIN AL MONAHISMULUI ORTODOX ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1 [Corola-blog/BlogPost/357708_a_359037]
-
și rugăciunile pe care sătenii le adresează lui Dumnezeu în fiecare zi, cu speranță, sacramental, pentru ploaie, pentru sănătate, pentru binecuvântarea familiilor, a lanurilor și necuvântătoarelor, totdeauna cu privirea la icoane, spre biserică sau la crucea fântânilor cu lemnul cumpenei crăpat de vipia verii și de înghețurile iernii, asemenea palmelor lor trudnice. Dintre salcâmii și carubii parfumați și albi ca norii a văzut țiclălul Istriței, ce i s-a părut Olimpul cel purtător de mistere și de legende, fascinându-l cea
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]
-
modeste, totul strălucește de curățenie, covoare, televizor, antenă cablu, combină muzicală, frigider, cuptor cu microunde, telefoane mobile, aragaz, pompă electrică la fântână. L-a chemat și pe preot pentru sfințirea casei. Discutăm de toate, puțin vin, prăjituri. Îmi arată palmele crăpate de la cărămizi și mortar, dar toți sunt optimiști și fac proiecte de viitor. - V-a costat o groază de bani, s-o stăpâniți sănătoși! - Mulțumim, dar ne-am băgat pielea la saramură pentru câțiva ani fiindcă nu ne-au ajuns
ARME NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358216_a_359545]
-
am vândut, Iisuse, Iuda suntem toți! Am privit cu sete Crucea cum duceai Și zideai credință pe drumul spre Rai, A cântat cocoșul și ne-am lepădat, Tu ne-ai luat în brațe și Viață ne-ai dat. S-a crăpat pământul și tot n-am crezut Iar în palma sfântă cuie Ți-am bătut; Ne priveai cu milă și strigai prin veac: Iartă-i pe ei, Doamne, că nu știu ce fac! Noi ți-am întins mâna cu oțet și fiere, Tu
NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358473_a_359802]