107,738 matches
-
cunosc. Dar scena Naționalului din Iași, pe care și-a făcut un nume, pare să nu mai fie, în ultima vreme, destul de largă ca să-l încapă și pe el. S-a resemnat într-un fel trăgându-se în învățământ, ca să crească actori pentru mâine. Nu știu cât de mare-i va fi fiind talentul de dascăl. Se prea poate să fie și un pedagog deosebit, precum am auzit că este. Dar oricât de reală i-ar fi această vocație, ea nu poate fi
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
repetă cu altfel de sunet însă de teamă că va fi recunoscută și primită ca un oaspete înalt cînd ea nu e decît un martor umil pregătit mereu să-și suflece mînecile iar la colțul străzii simți cum timpului îi crește o altă falangă fața și mîinile ți-s scăldate în lumina electrică strălucirea ferestrelor ți-a înfipt în carne mii de ace de gheață și gheața înaintează prin fiecare țesut corpul descrește și în tot acest timp lași lumina să
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
acest timp, vecinii se apropie și formează un cerc în jurul lor. Două femei aduc horincă și pahare, sticlele trec din mână în mână, apar alte scaune, copiii se rotesc prin jur ridicându-și căpșoarele, oamenii se strâng laolaltă, coeziunea grupului crește. Un bărbat de vârstă mijlocie, mai puțin cherchelit decât ceilalți, își începe danțul lui pe jos, pe care îl horește în forță și cu toată convingerea. Văsîi accelerează tempoul. Un alt bărbat, mai tânăr, în ținută de jogging ";Adidas" (o
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
faci?, de ce stai degeaba?, fă bani, bani, bani, bani! Este nespus de greu să trebuiască să explici celor mai dragi, mai apropiați, că, și nu mi-e rușine s-o spun, din adolescență, visul meu împodobit, lucrat seară de seară, crescut în taină, visul meu trecut prin acea perioadă cruntă de la nouăsprezece ani cînd, bolnav de tuberculoză, făceam așa-numita "cură cadaverică" (trebuia să stau absolut nemișcat), visul meu de tînăr doctor de țară, iremediabil înfundat în singurătatea unui sat necunoscut
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
în cutia patefonului vechi! - zac sub perfuzii de cîntec: un fel de chițăit vesel prins într-o cursă de șoareci - o rouă sticloasă, nu scîrbă, nu limba băloasă a vreunei pohte bătrîne. (realizezi că între viața ta și a lor cresc buruieni și resturile unui menaj sanguin devorîndu-ți strigătul, văzul/ că limbă de șmirghel au avut toate iubirile tale, piele cu solzi și parfum de anghinare uscată la soare.) doar Dumnezeu știe măsura cămășii de forță căreia ei îi spun suflet
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
pentru ajutorarea celor fără locuință. Am ieșit repede în grădina din apropierea serei, de teamă să nu leșin de atâta miros de pământ negru de flori. L-am zărit pe Zoltan stând pe vine cu privirea ațintită la tufele unor ghiocei crescuți în libertate. Pământul era negru și lucios și petalele florilor formând clopoței aveau aerul fragil al porțelanului chinezesc cu pete verzi, umbre în care se desfășura poate adevărata viață a primelor flori ale anului. Nu era nici o floare care să
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
ca pe un ciorap murdar de lână ce camuflează în talpă frigurosul ecuator al vieții dar eram prea aproape de mine șI mestecam în fiecare zi lujerul de cucută al sinelui iresponsibil înghițindu-mi memoria picătură cu picătură până ce mi-a crescut pe cerul gurii un sfârc ce-mi hrănea agonia cu spurcata licoare a interogației retorice și Dumnezeu a creat apoi suprarealul lăsându-mă liberă în acest pampas edenizator, liberă să încerc, liberă să zbor, liberă să fug, liberă să urlu
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
luciul, Spirala, punct cu punct imaginând somnul, Veșnicul somn al materiei, golul... Se sfarmă în cioburi ultima noastră lumină, Întunericul curge, se revarsă în lume; Seară de porțelan Rămasă pe buze, Răsfrântă-n ape de cenușă - Clipe sălbatice, clipe pustii Cresc din tăcere, se-ncolăcesc, se-adună În mii de galaxii Și eu am viețuit Și eu am viețuit la rădăcina caisului, Am supt apa, am supt lumina, Am fost mâncată de viermi și de clipe, Am așteptat secole să vină
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
cu fibră. Ploile mi-au întins sforile, Umbrele mi-au ținut scara; Azi florile mele răsar în grădină, Răsar alb, răsar roz, răsar negru, Mănâncă aerul, rod întunericul - Ușoare ca timpul, flămânde ca lumina, Carnivore ca moartea. pustiu pustiul a crescut din flori a crescut din păsări a crescut din noroi s-a așternut fierbinte pe perne picură-n carne se scurge în somn se-aude umblând prin odaie îmi caută vorbele risipite în ploaie dar dacă dar dacă în cădere
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
au întins sforile, Umbrele mi-au ținut scara; Azi florile mele răsar în grădină, Răsar alb, răsar roz, răsar negru, Mănâncă aerul, rod întunericul - Ușoare ca timpul, flămânde ca lumina, Carnivore ca moartea. pustiu pustiul a crescut din flori a crescut din păsări a crescut din noroi s-a așternut fierbinte pe perne picură-n carne se scurge în somn se-aude umblând prin odaie îmi caută vorbele risipite în ploaie dar dacă dar dacă în cădere mărul se prinde în
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
mi-au ținut scara; Azi florile mele răsar în grădină, Răsar alb, răsar roz, răsar negru, Mănâncă aerul, rod întunericul - Ușoare ca timpul, flămânde ca lumina, Carnivore ca moartea. pustiu pustiul a crescut din flori a crescut din păsări a crescut din noroi s-a așternut fierbinte pe perne picură-n carne se scurge în somn se-aude umblând prin odaie îmi caută vorbele risipite în ploaie dar dacă dar dacă în cădere mărul se prinde în plasa acestui cuvânt și
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
buze sângerând al cui va fi păcatul? Avem nopți și avem zile Avem nopți și avem zile, Împărțim pâinea în clipe, Îndoim apa cu sânge, Numărăm morții, măsurăm viii, Ne pipăim în oglindă pleoapele Cu pete mici de lumină. Ne creștem copiii. Visăm. Înviem. De pe pernă dimineața Ne culegem spinii. Credem în soare, credem în ploi. Ne spălăm vorbele cu sudoare. O singură zi Ai cusut, Doamne, veac de veac, Cer de cer, om de om și-ai făcut o zi
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
lui e bătaia de inimă a unei fîntîni adînci. Transformă pămîntul într-un yo-yo infantil care se îndepărtează și se apropie elastic fără oprire, iar eu mă îndepărtez și mă apropii de mine însămi fără oprire. Rotund. înghețat. Fierbinte. Nu cresc și nu scad, ci doar ies din creierul meu și intru în creierul meu în cercuri care se sting și renasc. Amețesc. Pendula vecinilor de sus își face neclintită datoria, tranșînd timpul ca o gospodină hălcile de carne pe o
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
mincinoase, trăgând pe turta proprie spuza unor merite pe care niciodată nu le-au avut. Și, totuși, își zicea el nădejdea mântuirii rămâne. Ea, doar nădejdea era singura ce-i mai rămăsese, deoarece boala avansa: tusea se întețea, febra îi creștea, forțele, puținele sale forțe se diminuau, încât simțea că se înăbușă, dominat de durere și deznădejde. În zilele de 24 și 25 noiembrie, la Palermo s-au înregistrat ploi și vânturi violente, ceea ce ar fi putut grăbi sfârșitul său. Hotelierul
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
povestești mie niciodată nimic, rosti Natalia printre lacrimi și sughițuri. Era ca un arc care cedase la prea marea încordare, pierzându-și elasticitatea. Mirel arăta complet schimbat față de momentul când plecase de acasă. Tras la față, palid, cu barba neagră crescută peste noapte și ochii exoftalmici, se plimba prin cameră, pradă unei stări de maximă agitație. Se oprea din când în când din mers scoțând câte o exclamație înăbușită: "Oh, Dumnezeule, Dumnezeule mare!" Și Natalia nu înțelegea dacă figura lui care
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
Întârzierea, viața mea pierdută, Grăi pe-aproape glasul nentrupării: 'Împodobită-mi ești de deznădezde: Lumină fie-ți sfâșierea' . O cale Mergeam printre coloanele de arbori, Sub bolta roșie a amiezii, Coroanele ardeau ca în vitralii. Părea că eram singur dar crescuse În jur o flacără de chipuri, Și deslușeam sub pași o broderie Ce-nlănțuise mii de urme. Iar înăuntrul meu se desfăcuse, Ca poama de pe ram, o cale Care cânta sub aurul vechimii. Har În înserare, din icoană Ieși un
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
și virgulă, fă terci din mine, mă bucură infinit! Eu, pe cît mi-e posibil m-am obișnuit să nu izbesc la cap, să nu pocnesc la plex, la complex(ul) de inferioritate etc. etc. Și-așa plouă, pică frunza, cresc prețurile, ne turtește...
Fluturii au meserie (Scuză-mă, scuză-mă...) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14674_a_15999]
-
din gura sacră, decât cuvinte ce au devenit consacrate, tot astfel din gura magistrului meu nu puteau să iasă decât acele cuvinte ale sale, care nici nu mai erau ale sale, care aparțineau Operei, unei opere publicate, unei construcții ce creștea în triple etaje succesive, personal-impersonală, impunătoare clădire a primului, poate unicului sistem de filosofie românesc. Pe planul instrucției, al învățământului informativ, cursurile profesorului Blaga nu mi-au oferit nimic sau aproape nimic. Am primit de la el noi, cerchiștii, mult mai
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
urmă rostind cu o voioșie tandră. Aici, mai repetă odată. Aici la Cisnădie. Am izbucnit în rîs făcînd haz de descoperirea numelui modestei localități, căreia îi atribuia paternitatea mea. - Da, de aici vii dumneata, apăsă pe cuvinte. Mai trebuie să crești... să nu-ți fie teamă să pășești în posibile alunecări ale vieții. Rostind aceste cuvinte mi s-a părut că îmi dă o lecție de comportare. Am întrebuințat pavăza privirilor mele candide, sub care am ascuns avertismentul pe care m-
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
de adepți ai "noului Dumnezeu", invadează Teba, cetatea oamenilor cu sângele "subțire" și "puterile moleșite". Acestea trebuiau înviorate, împrospătate, aduse la starea de fierbere prin biciuirea instinctelor, ceea ce își propun să facă slujitorii noului cult, din ce în ce mai mulți. "Tulburarea din Teba" crește potopitor, oamenii ațâțați se dedau "desfrânărilor bestiale" cu o frenezie ce nu mai cunoștea "nici rușine, nici vină, nici păcat, nici pângărire". Adepții "noii secte" sunt de toate felurile, recrutându-se și dintre "capetele subțiri, cunoscători plictisiți de toate doctrinele
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
pesemne din cînd în cînd cu obrazul ei fără ochi și mă încuraja să rezist în picioarele ei saboții albaștri scînteiau de-a dreptul divin și pe trupul ei la distanțe egale de plexul solar sediul peștera străveche ale sufletului creșteau două ceasuri imense cu timpul sfîrîind cum fierul încins azvîrlit în delir peste trupul de carne * ea a venit plutind pe saboți de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de mare finețe ochii nu-i avea cu ea și nici
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
troglodit și barbar * să înghiți neant dintr-o sticlă de porțelan mai înaltă decît întunericul să te-mbeți criță și să strigi pînă-ți plesnesc creierii viața este o leprozerie cu ușile smulse de ce nimeni nu fuge din ea * un cucui crescut pe moțul poemului ca un ciorchine de excrescențe pe obrazul leprosului * de pămînt mă sprijin și lovesc în el ca-ntr-un sac de box și pămîntului îi curge beznă din nas și din ochi ca unui tîlhar împușcat cu
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
a altora. Și, poate, uneori din ghinion. Dar dacă de vină ar putea fi și peisajul? Șoseaua trece printre dealuri împânzite de vii și de acea vegetație scundă și încăpățânată, agățată de coaste pietroase, înăsprită de vânt și arșiță. Cimbrișorul crește alături de izmă, levănțică și alte mirodenii, într-o aromată devălmășie. Apoi vin pâlcurile de pini, de măslini, de chiparoși și, din loc în loc, un palmier, un smochin ori șiruri de migdali înfloriți. în ianuarie. Locuri în care se poate muri
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
mine de spaima că voi muri. vezi bine că ăla nu era-n târg în șomcuta, dar mi-au spus că s-a dus la baia mare, unde cartofii se vând mai bine, așa că am pornit spre baia mare. spaima crescuse pe mine cât casa. și dă-i prin baia mare și caută-l și până la urmă unul a zis că s-a dus la crâșmă să se-mbete și bate tu toate crâșmele și a treia zi, când l-au
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
noroc ar putea fi “2 + 2 fac bine, mulțumesc de întrebare, șefu’!”. Sfaturi pentru consumatorii de sâni În fine, pentru că, în timp ce scriam acest text, vara s-a instalat și mai confortabil, iar numărul de sâni dezgoliți din media a mai crescut un pic, e bine să facem și niște recomandări consumatorilor de fotografii și imagini cu sâni. Mai ales consumatorilor involuntari: - Nu consumați sâni dimineața, pe stomacul gol. Încercați să vă luați micul dejun înainte de a deschide internetul, televizorul sau vreun
Sânii noştri cei de toate verile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21190_a_22515]