1,180 matches
-
partid după ce îți demonstrai valoarea. Acest principiu i-a ajutat pe liderii comuniști să-și mențină controlul asupra partidului și să evite conflictele în interiorul acestuia. În același timp, alte partide occidentale, în special partidele conservatoare și liberale, dar și cele creștine, au continuat să aibă un număr mic sau oricum limitat de membri. Aceasta nu le-a diminuat realizările electorale. De fapt, ele păreau în ton cu sentimentele generale, din moment ce considerau că funcția alegerilor era de a opta între candidați. Cetățenii
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai puțin dependente de partid. * Îîn același timp, asociațiile dependente pot fi create de un partid care dorește să se elibereze de grupul comunitar larg din care a apărut; acest lucru s-a întâmplat de exemplu în partidele socialiste și creștine occidentale. Există așadar o dublă legătură, între grupul comunitar și partid (legătură care este în declin) și între partid și asociațiile dependente (relație care poate fi puternică cel puțin pentru o perioadă de timp). Această încrucișare de asocieri și tipare
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
231 supremație a, 227-228 și amendamente, 229-231 și federalism, 236, 244 și norme, 227-228 și organizarea guvernamentală, 234-235 și reprezentare, 236, 257 și schimbare, 229-231 Coreea de Sud, 95, 182, 216 Costa Rica, 148, 158, 182, 183, 263, 266, 301 crearea regulilor, 33 creștine, partide, 67, 141, 145, 154, 156 Crewe, I., 178, 188 Cronin, T.E., 294 Crowther-Hunt, Lord, 293, 316, 321, 372 Crozier, M., 316, 327, 370 Cuba, 51, 96, 148, 166, 168, 185, 212 cultură, 100, 104 civică, 102 și personalitate, 100
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
admirabil exercițiu al cifrării și în egală măsură al descifrării metareferențialului, șanselor culturalului de a-și resuscita cele mai puternice, din punct de vedere atât estetic, cât și existențial, resurse. Între ele, desigur, mitologia, mai ales cea greacă și cea creștină, ambele, în viziunea autoarei, depozitare perfecte ale spiritualității lumii, pe care (mai ales) poetul postmodern este liber să le resusciteze. Fără grija de a-și pune astfel în pericol propria identitate lirică, ci cu certitudinea că prin acest recurs poate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de sfinți. Ceea ce conta era faptul că existau și că oamenii credeau în ele. De aceea, este imposibil astăzi să discuți despre culturile tradiționale fără a face referire la figurile mitice care le populau universul. Pentru aceste populații precreștine și creștine timpurii, lupta dintre bine și rău era echivalentă cu bătălia dintre eroi mitici și demoni sau dragoni. Lupta imaginară era narată din generație în generație de barzi, care, ocazional, adăugau sau omiteau părți narative potrivit imaginației sau memoriei, precum și în funcție de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
-ncețoșa și-ntuneca și moartea va ajunge, războinice drag, cu ea să te ia". Deși atitudinea lui Beowulf la început indica un comportament mai degrabă precreștin, în finalul poemului ultimele cuvinte ale eroului demonstrează o atitudine ponderată, plină de înțelepciune, creștină în esență: "Domnului Cel făr-de-moarte, Regelui Gloriei eterne îi mulțumesc că țin acum în mâini această comoară, că îngăduitu-mi-a să-mi las poporul înzestrat în ziua-mi de pe urmă. Acum, când ultima suflare-mi dau Să țin în
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
regele Arthur, care luptă pentru păstrarea libertății legendarei cetăți Camelot, și practicile, încă și mai vechi, de magie "albă". Sir Gawain este o figură compozită, după cum am arătat, o combinație de elemente culturale preme-dievale și medievale, de credințe păgâne și creștine populare în lumea medievală țărănească și aristocrată, în care sărbătorile păgâne primiseră un substrat creștin în scopul de a ține populația unită în jurul Bisericii Catolice. Un exemplu semnificativ ar fi referirea în text la sărbătoarea "All-Hallows' Day" (Sir Gawain, I.
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
metafizica clasică și de dogmatica creștină, supraconștientul este, conform lui Paul Diel, realitatea "care creează imaginile metafizice ale miturilor, dintre care cea mai importantă este simbolul "divinității"3. 2. Simbolistica testamentară a divinității în variantă psihologică Divinitatea, nu neapărat cea creștină, a constituit subiectul unor analize speciale din partea filosofilor religiilor, a psihologilor, sociologilor și istoricilor interesați de simboluri, mituri și mistere 4. La rîndul său, Paul Diel explorează simbolismul și mitologia create în jurul lui Dumnezeu cu ajutorul instrumentelor psihologiei. Teza sa este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
elementele sale importante. 17.6. Vitalitatea iudaismului mijlociu În timpul ultimelor secole din mileniul I î.C. și la începutul primului secol d.C. constatăm existența în Israel a unor grupuri diferite, fiecare cu doctrinele, etica și practicile sale. Deseori, în bisericile creștine întâlnim prejudecata că iudaismul mijlociu ar fi fost o mișcare fosilizată în doctrină, încremenită în practici reci și legaliste, orientată total spre observarea literei moarte a preceptelor antice, fără să fie preocupată deloc de realitatea care o înconjura, ajunsă la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
anul 95 cînd s-au declanșat persecuțiile împotriva lor. După Dio Casius, motivele pentru care aceste persoane au căzut în dizgrație au fost ,,ateismul și obiceiurile mozaice”. Istoricul roman este foarte clar cu privire la realitățile acelor vremuri, ,,obiceiuri mozaice” și nu creștine așa cum o tot țin plăsmuitorii și scornitorii de istorii iudeo-cretine. Acest episcop al Romei a făcut puterii romane ceva neliniști cu privire la scopurile activității lui fiind mazîlit în anul 97 la Cherson în nordul Mării Negre unde găsește alți două mii de iubitori
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Efes’’. Cam jalnic arăta frăția lui Saul după o muncă turbată de peste 30 de ani. Conținutul scrierilor lui au însă o importanță deosebită pentru că ele împre- ună cu cele ale lui Marcu și Luca sînt fundamentele scrierilor iudeo-creștine. Atît de creștine sînt că oricine poate vedea în ele o continuare directă și recunoscută chiar de către părinții iudeo-creștinismului, a ereziei fariseilor. Saul se joacă cu cuvintele și cîntă fiecăruia ce vrea să asculte, iar posterității a lăsat niște ticluiri care te năucesc
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
F. Aderca (în viziunea căruia sensul poeziei este metamorfoza suprarealistă), Ion Călugăru ș.a. Opinii de substanță vor fi, de asemenea, exprimate în răspunsurile la ancheta cu tema „Noua spiritualitate” (2/1928). Dau curs întrebărilor N. Iorga (noua spiritualitate este una creștină, „divină”), Octavian Goga (de pe pozițiile unui naționalism ortodoxist), E. Lovinescu („noua spiritualitate” o constituie un „conformism etic” grefat pe mistică și ortodoxie), Lucian Blaga (optează pentru mit, transfigurarea realității și metafizică), Nichifor Crainic (afirmă o poziție tradiționalistă extremă, definită ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290192_a_291521]
-
sinoade ecumenice până în secolul al IX-lea, care aveau să combată ereziile cunoscute sub numele de Monofisiți, Monoteliți, Iconoclaști, Milenari, Nestorieni etc. Între acestea Arianismul punea la îndoială chiar divinitatea fiului, iar Albigenii considerau că doctrina iudaică era preferabilă celei creștine. Toate acestea aveau să culmineze cu schisma lui Foție și Cerularie, care a produs ruptura definitivă a bisericii creștine în cele două mari biserici: cea de răsărit (ortodoxă sau bizantină) și biserica apuseană (romano-catolică). Sinodul al IX-lea și al
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și cel mai adesea prost înțeleasă, secularizarea galopantă a tot ceea ce constituie valoare, îndeosebi morală, au făcut ca multe dintre cutumele vieții sociale aparținând moralei să fie aruncate în derizoriu sau chiar persiflate. Dincolo de aceste vicisitudini ale momentului, principiul carității creștine ca parte integrantă a moralei creștine, rămâne valabil ca punct de plecare, element de referință și spri jin pentru cel ce îngrijește omul în suferință. Pentru că doctorul tratează, dar numai Dumnezeu vindecă, de aici și înalta demnitate a profesiei medicale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
absența identității naționale la țăranii români: "Românii pe care dacă-i întrebăm ce sunt, ne răspund scărpinându-se în cap: apoi de! ce să fiu! Uite sunt și eu creștin ca toți creștinii" (p. 11). Aceleași lamentații împotriva primatului identității creștine au fost exprimate și de G. Ionescu-Gion în 1899: "Dacă din vorbă în vorbă întrebai pe țăran: "dar tu ce ești, mă vere?", el răspundea, când scărpinându-se în cap, când surâzând cu supunere: "păi deh! Domnule, ce să fiu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
turcii, luminează ca o măreață faptă de istorie universală, trecutul nostru și răsbună cele zece veacuri de suferință mută: Mircea, Corvin și Ștefan cel Mare au fost brațul armat, care a ținut pe loc năprasnicul val al Islamismului, salvând Europa creștină - în clipa când ea lucra de zor la plămădirea civilizației moderne" (Constantinescu, 1928, p. 120). Contribuția românilor la războiul sfânt împotriva islamului nu s-a rezumat doar la o postură defensivă. Campioni ai cauzei creștinătății, atleți ai lui Crist, românii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
practici religioase vor fi menținute în viață atât timp cât există oameni ale căror nevoi sufletești vor fi satisfăcute prin ele. Wittgenstein însuși a ajuns să înțeleagă mai bine creștinismul pe măsură ce a cunoscut experiența slăbiciunii morale, a mizeriei sufletești, a disperării. „Religia creștină - își nota el - e doar pentru acela care are nevoie de un ajutor nemărginit; adică numai pentru acela care simte o mizerie nesfârșită. [Ă] Credința creștină - așa cred eu - este refugiul în această supremă mizerie. [Ă] Cine-și deschide astfel
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
printre figuri geometrice sacre, se încheie triumfal cu simbolul noii ordini corintiene și cu baia rituală, simbol al unui nou început. Putem concluziona că Ludovic al XIV-lea era la curent cu simbolurile ezoterice, cu miturile păgâne și cu cele creștine. Dar se afla și în postura monarhului absolut, care trebuia să rămână dedicat ritualurilor creștinismului strict, catolic, riguros. Prin urmare, asemeni marilor inițiați alchimiști, alege calea artei pentru a arăta profanilor o frântură din marile secrete ale lumii, transmițând un
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
mai frumoase și mai înălțătoare ca la Sf. Botez. Toate au un tâlc și un rost curățitor, să lumineze și să-i dea celui ce primește botezul ca pe o naștere din nou, o naștere duhovnicească, sfântă și cu adevărat creștină. Cel botezat devine om nou, cu totul, față de cel „născut din trup, adică cel nebotezat”. Baia nașterii celei de a doua nu este altceva decât Botezul creștin. Această a doua naștere se înfăptuiește prin lucrarea Sf. Duh, care înnoiește pe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
binefacere. Ea integrează populațiile sosite cu marile valuri migratoare, legitimează puterea civilă reconstituită, asigură unitatea lumii pe care a format-o. Noțiunea de creștinism a echivalat mult timp cu cea de Europa. Este clar că astăzi Europa nu mai este creștină din punct de vedere instituțional (a demonstrat-o studiul cazului precedent) și că populația sa se împarte în jurul mai multor orientări filosofice. Dar un mare număr de valori ale creștinismului s-au amestecat în moștenirea europeană și au fost împărtășite
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
practici religioase vor fi menținute în viață atât timp cât există oameni ale căror nevoi sufletești vor fi satisfăcute prin ele. Wittgenstein însuși a ajuns să înțeleagă mai bine creștinismul pe măsură ce a cunoscut experiența slăbiciunii morale, a mizeriei sufletești, a disperării. „Religia creștină - își nota el - e doar pentru acela care are nevoie de un ajutor nemărginit; adică numai pentru acela care simte o mizerie nesfârșită. [Ă] Credința creștină - așa cred eu - este refugiul în această supremă mizerie. [Ă] Cine-și deschide astfel
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
aceste triburi devin stabile, se sedentarizează, afirmând pretenții de supremație. În acest sens se poate aminti "regatul" lui Ariovist, din tribul tribocilor, contemporan cu Burebista. În a sa Histoire de la Gaulle, Camille Jullian menționa că în anii '70 înainte de era creștină Europa Centrală era împărțită între doi mari conducători: Ariovist, regele suebilor, care domina vestul germano-iliric, și "reformatorul inspirat, organizatorul înțelept Burebista", regele dacilor 9. O ciocnire a celor două armate părea posibilă în părțile Bavariei de astăzi, dar cei doi
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Carol"). Această Europă este, mai întâi, o Europă francă, în care Roma nu mai joacă un rol major: când a fost uns împărat al Occidentului, la Roma, el a ales drept capitală a Imperiului localitatea Aix-la-Chapelle; totodată, este o Europă creștină: Carol se considera încoronat de Dumnezeu, iar faptul că încoronarea sa la Roma a avut loc la 25 decembrie are valoare simbolică; în sfârșit, este o Europă occidentală, proiectele de unire cu Imperiul de Răsărit, către anul 800, dovedindu-se
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Filosoful comparatist face o radiografie exactă și deloc optimistă a slăbiciunilor și exagerărilor pe care le provoacă globalismul și multiculturalismul, una succintă, dar care se impune a fi citată: "Globalismul umanist, atît în varianta sa iluministă, cît și în cea creștină, poate foarte bine să devină tiranic și asupritor - istoricește, a și devenit astfel de mai multe ori. Dorința omului de a impune binele, sau ceea ce crede că e bine, pare irezistibilă pentru toate creaturile pămîntene... Așa-numita Uniune Europeană a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dintre cele mai expresive descrieri ale acestei paradigme, care m-a intrigat și provocat tocmai pentru că venea de la un intelectual raționalist, este aceea a lui Adrian Marino, cel care vedea Europa ca fiind "elină în adâncime, romană în extensie și creștină în înălțime". În prag de sărbători pascale, poate nu ar strica să medităm puțin asupra sensului profund al acestei definiții. Datorăm antichității grecești nu numai întemeierea filosofică a gândirii occidentale, reflecția rațională, spiritul poetic sau vocabularul Fizicii și metaFizicii, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]