35,688 matches
-
au bucurat părinții mei, dar am urmat facultatea de arte plastice, și anume pictura. Pe când eram student am cunoscut-o pe soția mea, Clarissa, pictor și ea (ea încă pictează), m-am îndrăgostit și am trăit o profundă revelație religioasă, creștină. M-am căsătorit și m-am botezat (prin scufundare totală) în același an. Acesta e momentul când l-am descoperit pe Blake. îmi plăcea deja Chagall în tablourile de tinerețe (accentuez că e vorba de opera lui de tinerețe, fiindcă
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
degrabă către spectaculos. Din cadavre se rostogoleau diamante, și cam așa. Poemele de dragoste (pe care le-am scris de la bun început) erau, probabil, extrem de senzuale, dar, conform remarcii tale, și foarte tandre. Nu era vorba chiar de convenția poeziei creștine din literatura engleză, iar celelalte nișe unde s-ar fi putut refugia - tradiția lui Eric Gill ori David Jones, de pildă - nu prea-mi inspirau încredere. N-am făcut din câte știu vreun efort anume să fiu vizual la acea
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
logice. Căci numai după ce vei fi regîndit toată această istorie pînă la concluziile ei logice, numai atunci o să capitulezi". Nu există în lume - continua anchetatorul - decît două concepții asupra moralei umane și ele se află la poli opuși. Una este creștină și umanitară, ea afirmă că individul este sacru și că regulile de aritmetică nu trebuie aplicate unităților umane. Cealaltă concepție pornește de la principiul fundamental că un scop colectiv justifică toate mijloacele (sublinierea mea) și nu numai că permite dar pretinde
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
un argument apologetic (un argument că Iisus Christos este Dumnezeu), pe care nu poate să-l doboare nici o putere și nici o iscusință a liberei cugetări. Mintea omenească, rămasă la propriile ei puteri, nu poate să explice de ce s-a făcut creștin și apostol Sf. Pavel. Convertirea lui întrece puterea de pricepere și de judecată a cugetării necreștine; și această cugetare e constrînsă să vadă în convertire cel puțin o taină nepătrunsă, dacă nu sincer și de-a dreptul o manifestare clară
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
nouă, cu totul personală, modalității cum s-a produs vestita convertire, care, pe alocuri, cam contrazicea textele canonice ale Bibliei, el, traducătorul ei. Îl chinuiau nespus concluziile la care ajunsese și, cu siguranță, contradicția în care se instala față de dogmatica creștină tradițională și tradiționalistă. Rămîne, totuși, o enigmă și un paradox aproape ridicol textul profund pe care îl redactează și îl trimite, la 14 iulie 1953, nimănui altcuiva decît lui Traian Săvulescu, președintele Academiei R.P.R., om fără convingeri și preocupări religioase
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
Constantin Țoiu Adagiul dreptului roman Nimeni nu este judecător în propria-i cauză, valabil din punctul de vedere juridic, în cazul unui proces concret între două sau mai multe părți, intră în contradicție cu morala, creștină în primul rând, care dimpotrivă îi lasă omului dreptul, (celălalt) de a se judeca pe sine, fiind vorba tocmai de propria sa existență, în raport, nu cu un sistem de legi, în raport cu însăși Divinitatea. Două lucruri complet deosebite, teoretic. Între
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
trup de care nu s-a despărțit niciodată, astfel Încât ea a purtat și a născut cu adevărat pe Fiul lui Dumnezeu, după natura omenească, unită ipostatic cu natura dumnezeiască dim clipa zămislirii. 3. Maica Domnului — preacurată Încă din primele secole creștine, evlavia credincioșilor a Înconjurat persoana Sfintei Fecioare Maria cu o cinstire care a Întrecut cinstirea celorlalte persoane sfinte, fiind mai presus decât toți sfinții, deoarece ea este mai apropiată de Iisus Hristos „prin unitatea teandrică dintre Maică și Fiu”<footnote
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
prin naștere legăturile fecioriei mai mult decât firea”<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Tâlcuire la Tatăl nostrum, În Filocalia rom., vol. II, p. 86 footnote>. Fecioară să nască și după naștere să rămână iarăși fecioară, este o altă antinomie a credinței creștine. Rațional, este un nonsens, dar privit cu ochii credinței, nimic nu se arată mai adevărat decât fecioară să nască pe Dumnezeu sub umbrirea Sfântului Duh, iar după naștere să rămână iarăși fecioară. Cu toate că fecioara rămâne neatinsă În integritate, ea totuși
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
fotbal. Nu știu dacă din pasiune sau pentru că lingușindu-se pe lângă generalii de armată și securitate ce patronau acest sport prindeau și ei o deplasare, mai ciuguleau o diurnă, mai aduceau pe șest în țară o casetă video (porno sau creștină - doar istoria ne va lămuri!) în orice caz, contactul cu acea lume - coruptă până-n măduva oaselor - i-a inspirat pe "marii patrioți de azi" sau, dimpotrivă, erau atrași ca un magnet de ea pentru că erau alcătuiți din aceeași materie primă
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
de talentul comunicării, el știe să lucreze asupra psihicului, transmițând unei populații dezorientate convingerea că el e omul providențial. Din acest punct de vedere, mi-aș dori să ajungă la putere cât mai repede. Să vezi atunci ce de "cini creștine", ce de "ordine și autoritate" în țară! Nu cred că s-ar sfii să împuște - nu mulți, doar cât să-i sperie pe ceilalți - opozanți, mai ales că are și exemplul înaintașilor săi talibani: ca mare iubitor de fotbal, ei
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
cu zi, gînditorul, devenit de astă dată aproape un moralist, supune mitul iubirii-pasiune unei critici demistificatoare, pledează pentru raționalitate, pentru tihna iubirii casnice, care, chiar dacă poate trece drept plictisitoare, cel puțin nu are nimic irațional sau catastrofic, pentru modelul iubirii creștine în contrast cu erezia dualistă. Într-un cuvînt, ne aflăm, așa cum remarca Starobinski, în fața operei unui exorcist. Fascinația produsă de mitul lui Tristan asupra estetului este confruntată cu privirea rece, pragmatică, a moralistului, conștient că sensul real al pasiunii este atît de
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
nu știrbesc cîtuși de puțin adevărul acesta general". Apoi polemizează, cu argumente valabile, cu opiniile știute ale lui Werner Sombart despre evrei și spiritul lor comercial. După care se oprește analitic asupra ipostazei antisemitismului religios, stăruind asupra faptului că religia creștină s-a născut în spațiul iudaismului și că Apostolul Pavel, el însuși evreu, i-a conferit un caracter internațional. Respinge, totodată, acuzația de deicism adusă evreilor, relevînd că Iisus "a fost arestat de poliția romană, a fost judecat și condamnat
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
al unei grave anomalii economice". Și, evident, urmărește fenomenul în istoricitatea sa, din Evul Mediu (cu expulzările evreilor din țările europene). Un capitol special - al V-lea - este consacrat, de aceea, rolului istoric al cametei și interzicerea ei de către Biserica creștină, relevînd că, din cauza acestei interdicții, evreii au îndeplinit, în Evul Mediu european, funcția economic necesară de cămătari, adică de bancheri ai acelei epoci și de comercianți. Apoi se cercetează antisemitismul spaniol în veacul al XV-lea, cînd evreii sînt uneori
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
Pavel Șușară Dacă înainte de 1990 sărbătorile oficiale erau întîmpinate stereotip cu expoziții fotodocumentare și cu scheme grafice ale succeselor în producție din ultima perioadă, după 1990 exact același comportament a fost dirijat către marile sărbători creștine la care s-a primit, pe neașteptate, slobozenie. Dintre acestea, așa cum era și de așteptat, Crăciunul și Paștele ocupă un loc privilegiat și dezvoltă un ceremonial cu totul ieșit din comun. În mod reflex, în preajma lor se mobilizează o amplă
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
studiul împotriva școalei Barnuțiu scria: "Însă preoții români ar face mai bine să se gîndească mai de aproape la acea consecință a cărții lui Barnuțiu și să știe că din acelaș principiu din care Barnuțiu voia să gonească și religiunea creștină afară din România, fiindcă, după părerea d-sale, este religiune greco-jidovească, nepotrivită cu România." Nici că se putea altfel. Europenizantul T. Maiorescu era și un tolerant, astfel comportîndu-se, în parlamentul țării, cînd, din 1871, a devenit deputat și, apoi, senator
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
Mircea Mihăieș Neavând ce să pună de Paște pe masa amărășteanului, guvernul Năstase a pus un bilanț: un balon umflat cuprinzând imaginea surâzătoare a țărișoarei după trei luni de călărire pedeseristă. Doar influența benefică a misticii creștine și frumoasa simbolică a cifrei trei să-l fi inspirat pe șeful de cabinet, pentru că alte motive (constituționale ori tradiționale) de a se da în stambă n-a prea avut. Am impresia că dl. Năstase a dorit mai degrabă să
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
de aur, foarte prețios și așteaptă alături de ușa Sfântului Mormânt. Patriarhul se apleacă în genunchi, cu capul plecat pe Sfânta Piatră și face rugăciunea tainică. Totul este în tăcere. Toată suflarea este emoționată, așteptând Sfânta Lumină, marea Minune! Numai arabii creștini aleargă prin Biserică, bătând din palme și cu voci puternice roagă pe Dumnezeu, în limba lor, să trimită Lumina. Deodata, un vânt lin se simte pe deasupra pietrei Sfântului Mormânt. Vântul dispare și pe piatră încep să apară stropi. Se formează
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
dată invitat la cei doi soți atît de primitori, care stîrnise rumoare printre invitați după ce le făcuse cîteva caricaturi. Și care, sectant cum era, citise mult. De pildă despre teoria fundamentului, a bazei civilizațiilor umane, de la asirieni pînă la monoteiști. Creștini, caldeeni, iudei și la politicile... Nu spusese totalitare. Spusese "cele mai moderne", și nu le numise, fascismul, comunismul... Lumea tăcea încremenită. Convinsă că tînărul venise acolo, anume, ca să-i provoace, să-i toarne. Cu toate că "turnătorul oficial", un avocat celebru, abea
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
mers al republicii - o republică în care lumea operelor lui Sade nu ar mai fi una a viciilor, ci una a virtuțiilor. Există însă un mare obstacol în calea acestei republici; de el se ocupă prima parte a pamfletului - religia creștină, a cărei "morală imposibilă" nu se potrivește cu noile moravuri republicane. "Încă un efort - le cere Sade francezilor; din moment ce vă străduiți să distrugeți toate prejudecățile, nu cruțați pe nici una, căci una singură este de ajuns să le readucă pe toate
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
din expozițiile anterioare, privește lumea elenistică, imaginea pompeiană, cu alte cuvinte acel repertoriu de semne - și artista merge uneori pînă la citat, la prelevare iconografică și simbolică explicită, - al unei clasicități în pragul disoluției, preluată din mers de o lume creștină aflată și ea tot într-un prag, însă în acela al nașterii. Această disponibilitate simultană pentru privirea directă și pentru memoria resuscitată, pentru lumea vizibilă și pentru aprofundarea analitică a structurilor limbajului și a codurilor de comunicare, face din pictura
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
țese prețioase considerațiuni demne de un mai înalt pretext. E o latură particulară a demersului său, o "slăbiciune", poate, din punctul de vedere al instanței critice, însă totodată un factor de arondare a personalității clădite pe generozitate transfiguratoare, pe umanitarismul creștin care a calificat-o la cotele unei superioare identificări. Aidoma marilor fantaști, N. Steinhardt dăruiește cu magnanimitate, în stînga și în dreapta, diamante: "Filosofia solomonică - ori să-i zicem lirica mult curgătoare? - a lui Horia Bădescu poate fi conspectată - nu mai
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
dumneavoastră, sursa acestei confuzii? Efectele ei în planul vieții social-culturale? România este, vrea nu vrea, o societate "multiculturală". Adică e numeric covârșitoare etnic-românească, dar conține substanțiale secțiuni din alte naționalități. E predominant ortodoxă, dar e totuși pluri-religioasă conținând grupuri religioase (creștine sau nu) în număr semnificativ. Asta este realitatea, greu, chiar imposibil de negat. Cu alte cuvinte, ar fi aici vorba mai ales de soluții practice, de moduri de a echilibra, de a doza, în chip judicios nevoile și dorințele diverselor
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
poezie. * O ipoteză: realul ca un echilibru între memorie și așteptare. Cumpănă ce neutralizează energiile regresive și progresive care ne agită ființa. * Oportunismul ucide literatura. Dar, vai, literatura nu ucide oportunismul. * "Singurul mod de a evita răzbunarea este justiția. Iertarea creștină e un pretext pentru delăsare" (Monica Lovinescu). * "Esența Adevărului este Libertatea" (Heidegger). * Nici o valoare morală nu e mai curată decît speranța neîmplinită. * A gîndi e, într-un fel, a lenevi. A gîndi substanțial: a lenevi în profunzime. * Frumusețea e o
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
așa cum se prefigurează, reflexele unui niciodată expiat comportament antisocial, cu nuanțe extremiste. Dacă dezvăluirile făcute de "Evenimentul zilei" se vor dovedi adevărate, înseamnă că ne aflăm în fața celui mai grav eveniment petrecut în ultima jumătate de secol în întreaga biserică creștină. Conform documentelor scoase din arhivele SRI (mai precis, dosarul nr. 7755, volumul 3, fila nr. 239, fond D, din 1949, de la "Culte"), Teoctist Arăpașu nu numai că a fost legionar, ci și profanator de lăcașuri de cult: "mitropolia Moldovei și
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
πατéρες = părinte, părinți)1 sunt persoane, care prin viața și activitatea lor au meritat și au primit de la Biserică titlul de Părinte al ei. Ei se numesc și Sfinții Părinți, Părinți ai Bisericii sau Părinți bisericești. Începând din primele secole creștine, denumirea de Părinți bisericești, Sfinții Părinți, Părinții Sfinți, Părinții Bisericii, Sfinții Părinți ai Bisericii sau Părinții dascăli și învățători exprima autoritatea supremă în materie de ortodoxie a credinței; ei, Părinții, mari dascăli și învățători, sunt considerați ca reprezentanții normativi ai
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]