15,728 matches
-
m-am dus cândva Într-un sat din Sulawesi. Aveam o bursă, iar asta făcea parte dintre așa-zisele teme de cercetare, ha, ha! În sfârșit, cu o generație Înainte, peste satul ăla trecuse un război sângeros Între musulmani și creștini, dar acum fiii și fiicele celor care se măcelăriseră Între ei trăiau din nou În bună vecinătate. Singura cale de a ajunge la asta a fost să-și Îngroape durerea. Dar, așteaptă, acum urmează partea stranie a istoriei. În tot
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fapt. A văzut ce fel de daruri se făceau, lucruri frumoase puse de părinți În cutii și Împachetate frumos, cum fusese tricicleta pe care o căpătase cândva Bob. Mami zicea Întotdeauna: De ce să nu sărbătorim și noi, chiar dacă nu suntem creștini? Crăciunul le aparține tuturor! Iar tati venea acasă de la club Într-o excelentă stare de spirit, cântând Am visat c-a nins de Crăciun imitându-l pe Bing Crosby, iar mama râdea și zicea: Dragule, sper că n-ai băut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe nimica. În șilingi, ar fi fost cu totul altceva. Sau măcar În forinți. Și moartea are alt preț atunci. Altfel treci dincolo cu o bancnotă străină Între dinți... Se consola cu gândul că oricum va muri de mâna unui creștin. Că o fi român, ungur, polonez ori slovac Îi era egal. Sunt totuna: aceleași gusturi, aceleași rețete. Trăiesc la fel, mor la fel: infarct, avc, gută, diabet, ateroscleroză. Se chiar mira cum de nu vorbesc aceeași limbă din moment ce mănâncă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vacanțele de la Mănăstirea Neamț, îi imita pe cei doi motani ai bucătăresei, sumbri și vărgați, Avacuc și Avacum; părea că are pîntecul cu greutate și barba părintelui stareț, chemîndu-l pe tata de peste gard. Haideți domnu' profesăr, la un rachiu de creștin". De izmă, adică. Brăduț putea imita orice. De la vechiul Buik al unchiului Iordan la nu'ș ce vietate. Pe crabul scos de sub pietrele cascadei de pe rîul Nil l-a imitat cu cascadă cu tot. Și-a dorit să facă actorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu poate fi acuzat de absolut nimic. Că mi-a luat sticla de vodcă? Doar i-am oferit-o eu! Totuși... Nu găsesc nici un argument. Fănică continuă pe un ton monoton, resemnat. Noi, cei de pe navă, sîntem de toate națiile. Creștini, păgîni, musulmani, budiști și de toate religiile din lume. Ne temem unii de alții. Și eu l-am făcut pe un angolez. L-ai omorît? întreb îngrozit. Nu chiar. Adică nu știu. Nava aștepta să fie primită în port și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
O fi bețivan, dar este un om totuși... De ăștia n-am milă. Îmi este silă de ei... Tinerii trec pe celălalt trotuar și grăbesc pasul, neîncetînd să privească înspre "bețiv". Își dau seama că nu procedează ca niște adevărați creștini, și-și motivează aitudinea prin argumente ipotetice. Dacă te apropii de ăștia, te poți trezi cu un cuțit în burtă. Mai bine este să eviți buclucul. Te pot acuza că le-ai furat portofelul. Noaptea era răcoroasă și tînărul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-i vorba, da? Sigur că știu. A plecat gesticulînd și conversînd, probabil cu Dobrilă. Medicul curant mă informează pe larg. Cafeaua rămîne nebăută și plec tăcut, respirînd aerul amar al aleii pe care l-am întîlnit pe inginerul Talabă. Adevărații creștini Un vînt rece din vest a adus o ploaie de primăvară, deasă și insistentă, obligînd muncitorii care lucrau la un drum să se adăpostească în baracă. Într-un spațiu insalubru și insuficient aerat, dormeau 12 oameni, lipsiți de cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a vindecat greu și de Paști, deh, numai Paști n-a fost acela, cu țevuști în nas și alte țevuști cu ace la mîini. L-a bătut Dumnezeu, au concluzionat colegii de muncă, fericiți că au postit frumos, ca niște creștini ce sînt. Datini de Crăciun și de Anul Nou Cu cîteva zile înaintea Crăciunului, Vasile Cireș a început să mediteze ceva mai profund decît de obicei. Stătea lungit în pat, cu ochii în tavanul nenorocit al unei cămăruțe atașată unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Liana și iresponsabilii 166 Concurență aviatică 169 Neamuri proaste 172 Ucigașul... banditului 175 Și al ei are un pic de aură 178 Judecătorul lui Bostan 181 Fîntîna cu ghinion 184 Șmecherul 187 Între confrați 189 Un inginer nefericit 192 Adevărații creștini 195 Datini de Crăciun și de Anul Nou 198 Destinul lui Laurențiu Spînu 201 Un vameș distrus 204 Cleptomanul păcătos 207 Șmanglitorul 209 Un ziarist pocăit 212 Cu ce ți-am greșit, Doamne? 215 Ce, mă crezi proastă? 217 Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Principele a făcut din Machiavelli un nemuritor, răsplătindu-l pentru ideea de a fi dat cea mai concentrată și realistă carte de antropologie politică. Pretutindeni unde a domnit libertatea de spirit, el a fost citit și comentat, cu luciditate, de creștini, evrei, musulmani, deși a fost acuzat de ateism. Nu slujește ateismul acela care a înțeles că puterea religiei intră în religia puterii. Elvira SOROHAN Niccolò Machiavelli PRINCIPELE cu adnotările Reginei CHRISTINA Traducere de Nina FAÇON Lui Francesco Vettori, prea ilustru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în Franța într-o cușcă de fier, prinții de York și de Lancaster distrugîndu-se rînd pe rînd, împărații Greciei, asasinați unii de către alții, pînă ce, în fine, turcii profitară de crimele lor și exterminară slaba lor putere. Dacă astăzi, printre creștini, sînt mai puține revoluții, este pentru că principiile moralei sfinte încep să fie mai răspîndite, oamenii și-au cultivat mai mult spiritul, sînt mai puțin feroce și poate avem și o obligație față de oamenii de litere, care au civilizat Europa. Maxima
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
glasul acela de femeie. Ieși din nou În grădină... Îl auzea cu adevărat. Îl auzeau și alții, zărise lămpi aprinse la două case de pe Ulița Mare și poate că și de cealaltă parte a bisericii s-or fi trezit alți creștini la Înălțimea glasului. Să se ducă pînă acolo? La gîndul de a trece la acel ceas prin fața ușii bisericii, Îl luă cu fiori. Dădu să Înjure, dar se opri În ultima clipă. Nu lătra nici un cîine. Norii lunecau spre sud
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de atîtea ori s-a oprit motorul. De cum Îl coborau, ăla pornea. Îl suiau la loc, motorul tușea din nou și se bloca. Lăsați-mă, feciori, făcea bătrînul, că iaca, am ajuns pricină de stricăciune, mă fac de rușine Înaintea creștinilor. Am, bag samă, păcate multe, nici io nu le știu, Îndură-te, Măicuță Sfîntă, și de unul ca mine!... Minunea a slăbit În intensitate abia cînd sătenii au Început să-i alunge chiar ei pe cei veniți din afară, fiindcă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Zahar, auzindu-l că vorbește graiul hanților, Îl bănui că nu ar fi ceea ce se dă că este, că ar veni nu dinspre apus, ci din miazănoapte, că e neam cu păstorii de reni și-i adus de stăpînire printre creștinii din sat ca să-i tragă de limbă și să-i prindă cu vreo vorbă proastă despre țar și Împărăție. Bănuiala s-a răspîndit și rușii nu s-au mai arătat la fel de prietenoși cu dînsul. Îi puneau Întrebări ciudate despre zăpadă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
e o femeie mitomană și fantezistă? Reacția violentă a istoricului agnostic ne pune dintr-odată în fața imensei responsabilități pe care o poartă umerii firavi ai acestei „mironosițe”: ea a fost martorul privilegiat al învierii, temelia pe care stă Credo-ul creștin. Căci, așa cum va spune apostolul Pavel în Prima Epistolă către corinteni, dacă Isus n-a înviat, zadarnică este credința noastră. Învierea trimite așadar în mod obligatoriu la figura Mariei Magdalena. Diferența dintre ea și ceilalți apostoli este că numai ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
arată după ce urcă la Tatăl. Nerăbdarea de a-și întâlni Părintele ceresc este reprimată preț de câteva momente pentru o conversație en tête à tête cu ucenica Sa preacredincioasă. Scena ioaneică, unde rolul ucenicei este covârșitor, explică interesul arătat de creștinii generațiilor următoare pentru construirea unei biografii cât mai complete a personajului, plecând, așa cum vom vedea îndată, de la alte episoade evanghelice 7. Amalgamarea personajelor Pasajele de mai sus vorbesc precis despre Maria Magdalena. Am văzut că ele nu conțin două elemente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să dea un chip (veut donner un visage) Bisericii din vremea sa. Să ne reașezăm în context: la sfârșitul secolului al VI-lea, invaziile se cam potolesc, iar barbarii sunt instalați cam pretutindeni în vechiul Imperiu Roman. Nu sunt toți creștini, nici nu mai încape vorbă. Se cuvine așadar ca Biserica să declanșeze o vastă operațiune de evanghelizare. Grigore alege un crainic (héraut) pentru această întreprindere: Maria Magdalena. Ea va avea chipul Bisericii pe care-l visează Grigore: o Biserică pașnică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pusă cu franchețe o întrebare conexă: ce rol a jucat Isus în decizia lui Iuda? Fără consimțământul Său divin, nici predarea, nici procesul, nici condamnarea, nici răstignirea n-ar fi avut loc. Dacă istoria lumii are un anumit sens pentru creștini, acesta nu poate fi decât unul teologic - mai precis, cristologic. Viața lui Isus pe pământ este viața Fiului pe pământ. Toate evenimentele cuprinse în desfășurarea ei sunt penetrate de o intenție divină, atotcuprinzătoare, inclusiv trădarea lui Iuda. Ajungem, cu aceasta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
peste capul lui Isus”, maculându-l. Prin maculare, Isus își pierde puterile dumnezeiești și cade la pământ. Avem de-a face cu scenariul luptei dintre Petru și Simon Magul, descrisă în Faptele apocrife ale lui Petru, dar cu sens inversat: aici, creștinul e biruit de iudeu. Povestea continuă. Isus se retrage cu apostolii, dar Iuda, camuflat într-o tunică asemănătoare cu a lor, îi urmărește, îi deconspiră pe toți (apostolii se ascundeau!), apoi Îl prinde pe Isus și-L duce în fața Sinedriului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
montată de savanți, nu de ziariști de scandal, pare bine fondată: Evanghelia lui Iuda răstoarnă rolurile în mod radical, protagonistul apărând într-o lumină mai mult decât favorabilă. Departe de a fi trădătorul cunoscut de tradiție, el ar fi singurul creștin autentic din preajma lui Isus, singurul capabil să înțeleagă mesajul Acestuia și să-l împlinească. Înainte de a intra în contraargumentație, trebuie să spunem că nici un fragment din Evanghelia lui Iuda, citit corect din punct de vedere filologic, teologic și istoric, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
serios în chiar mitologia sethiană (Evanghelia lui Iuda fiind un „produs” sethian). Conform acestei mitologii, lumea inferioară, sublunară numără treisprezece eoni, cel de-al treisprezecelea fiind stăpânul, guvernatorul Arhontelui. Conform Apocalipsei lui Adam, altă scriere sethiană, al treisprezecelea eon corespunde creștinilor „psihici”, creștinilor „de mâna a doua”, intermediari, aflați între „spirituali” și „hylici”. Așadar Iuda joacă rol de căpetenie, îi depășește pe ceilalți apostoli, dar într-o lume inferioară, sublunară, care nu este „lumea sfinților”. Al treilea contraargument major se leagă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
chiar mitologia sethiană (Evanghelia lui Iuda fiind un „produs” sethian). Conform acestei mitologii, lumea inferioară, sublunară numără treisprezece eoni, cel de-al treisprezecelea fiind stăpânul, guvernatorul Arhontelui. Conform Apocalipsei lui Adam, altă scriere sethiană, al treisprezecelea eon corespunde creștinilor „psihici”, creștinilor „de mâna a doua”, intermediari, aflați între „spirituali” și „hylici”. Așadar Iuda joacă rol de căpetenie, îi depășește pe ceilalți apostoli, dar într-o lume inferioară, sublunară, care nu este „lumea sfinților”. Al treilea contraargument major se leagă tocmai de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
entitățile universului, atât ființele animate, cât și inanimatele, atât pe cele raționale, cât și pe cele iraționale (alogoi). Puterea (dynamis) Fiului, în schimb, nu atinge decât ființele raționale, catehumeni și păgâni, fără discriminare. Iar Duhul Sfânt nu se împărtășește decât creștinilor, adică acelor ființe raționale care s-au „înfruptat” din taina botezului. Așadar, după teoria misterică a lui Origen, atunci când păcătuiesc, catehumenii și păgânii păcătuiesc împotriva Fiului: se subînțelege că ei pot fi oricând regenerați prin botezul Duhului Sfânt. Lucru de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ființe raționale care s-au „înfruptat” din taina botezului. Așadar, după teoria misterică a lui Origen, atunci când păcătuiesc, catehumenii și păgânii păcătuiesc împotriva Fiului: se subînțelege că ei pot fi oricând regenerați prin botezul Duhului Sfânt. Lucru de neconceput pentru creștini, adică pentru cei care au dus inițierea până la capăt, întrucât aceștia păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt. În viziunea lui Origen, există așadar o gradație în comiterea păcatelor, ce reflectă o anumită organizare ierarhică a lumii cerești și pământești. Păcatul este cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu poate păcătui împotriva Fiului sau a Duhului, postura ei ontologică fiind foarte modestă în raport cu ființa umană. La fel, păgânul netrecut prin taina majoră a botezului nu are capacitatea „gnostică” necesară pentru a-și asuma păcatul comis față de Fiul. Numai creștinul, adică ființa umană completă, realizată spiritual, posedă conștiința și discernământul necesare perceperii păcatului său. Prin urmare, numai el, păcătuind, o face pe deplin conștient, împotriva Duhului din care s-a împărtășit, umbrind pe veci lumina primită la botez. Pentru Origen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]