13,465 matches
-
în „mama grijulie” și o ființă cu drepturile cuvenite oricărei femei: dacă nu tandrețe, măcar puțină afecțiune și admirație pentru o „creatură a Domnului”, „o floare de mac răsărită în lanul de grâu al existenței obișnuite; un măr copt pe creanga stufoasă a pomului vieții; un tril de privighetoare în concertul amestecat al nopții de vară.” (Poetul P.H.L. nu se dezminte!) «Dar cine să fie persoana „normală” în stare să-i recunoască unicitatea, să o abstragă din valul banalității zilnice și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pudicul scriitoră P.H.L., astfel încât să nu o facă să roșească pe «duduca de la Vasluiă, cititoarea-martor invocată în cenaclul Junimea de la Iași (tocmai pe la 1870!) în momentul când se audia vreo pagină cu expresii ceva mai libere. Și citeau acolo Eminescu, Creangă, nume față de care P.H.L., ca toți românii basarabeni, are o adevărată venerație. Iată-l deci pe Domnul R. descheindu-i bluza femeii dragi, sărutându-i sânii, la început pasional, mai apoi cu un fel de religiozitate („din cupele astea au
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tuturor aparențelor, literatura pentru copii (sintagma e în multe feluri discutabilă, stupidă, desigur) a fost zona cea mai expusă (auto)cenzurii, pe de o parte, și teritoriul literar mereu marginalizat de însăși lumea literaturii, pe de altă parte. Alături de Ion Creangă, Emil Gîrleanu, Elena Farago, I. Al. Brătescu-Voinești, Otilia Cazimir, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Ion Agîrbiceanu, Gellu Naum, covîrșind, însă, numeric și preferați, adesea, pentru manuale școlare ori planuri editoriale, s-au instalat o puzderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută le arunca în haos..."), distilînd esențe din lecturile temeinice, mai ales din Ion Creangă și Mihail Sadoveanu, de la care "împrumută" dialogul permanent cu cititorul, creînd o acroșantă complicitate cu acesta ("Dar, de, vedeți voi?"; "Iată, așadar, că echipele au suferit modificări mari. Prima, deci, era formată din Ilinca și Tomiță. A doua din... credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de dulap, dar Bărzăunul nu era din ăia. Nici pe departe! Și, la drept vorbind, dacă n-ar fi și situații grele, n-am putea cunoaște întregul gust al binelui. Păi nu?"), întîrzierea narațiunii, cu stoparea fluxului evenimentelor, ca la Creangă ("Dar să terminăm cu chestiile astea, că mie nu mi-au plăcut niciodată cei care se pun mereu de-a hoarța numai și numai pentru a împiedica povestea noastră"), folosirea titlurilor ca o prolepsă, cu anticiparea intrigii, în chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
comori în marș neîntrerupt. Tomiță încă nu venise, așa că deocamdată nu erau decît Ilinca, Virgil, Vlad și Bărzăunul. În fruntea tuturor mergea vaca, pe care o mînau toți, din toate părțile. Nu reușea biata de ea să apuce nici măcar o creangă din mers, că de fiecare dată se pomenea cu arsura unei jordii. Timpul nu trebuia pierdut cu nici un preț. Comoara lua în mintea fiecăruia proporții uriașe. În curînd toată țara va afla din presă, de la radio, de la televiziune despre marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
acolo din aceleași motive. Ca să poți înainta prin asemenea grozăvie îți trebuia nu numai mult curaj, ci și îndemînare. Uneori trebuia să sari porțiuni de cîte 2-3 metri, alteori să treci peste trunchiuri răsturnate, ori să-ți faci vînt cu crengile copacilor dintr-un loc în altul. Totul părea ca-n junglă, ba chiar și mai avan. Erau fel de fel de copaci, unii mai groși, alții mai subțiri, unii înalți și umbroși, alții scorburoși și uscați ca niște schelete; vedeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în altul. Totul părea ca-n junglă, ba chiar și mai avan. Erau fel de fel de copaci, unii mai groși, alții mai subțiri, unii înalți și umbroși, alții scorburoși și uscați ca niște schelete; vedeai uriașe sălcii plîngătoare, cu crengile întoarse pînă la pămînt, sub care puteau să-și afle adăpostul nu numai Muma pădurii, ci și rudele ei mai apropiate; întîlneai numeroase trunchiuri răsturnate ori încîlcite unele peste altele. Noi însă n-aveam de-a face nici cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pentru întoarcere. Nu-l uitară pe Nuțu, căruia nu i-au trebuit decît două pahare de vin pentru a-și da seama că nu se mai bîlbîie aproape deloc. Au ascuns canistra și alte cîteva lucruri mai mărunte sub niște crengi, după ce s-au asigurat că nu-i vede nimeni și s-au ridicat hotărîți să plece. Nu pe-aici! le-a atras atenția Nuțu cînd a văzut că se îndreaptă într-o direcție nu tocmai bună. Fugi de-aici, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în răchiți, fără nici speranță de salvare? Nici așa nu se putea. Totuși, fiecare mai stătu într-o liniște perfectă la locul său mai bine de-o jumătate de oră, pînă simțiră cu toții că nu mai pot sta cinchiți între crengi, orice-ar fi. Vorbind mai mult prin semne se hotărîră să coboare și să plece îndărăt spre sat. Așa că începură să coboare mai încet ca melcii, pentru a nu stîrni iar fiarele junglei și porniră tiptil pe urmele care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
deloc, știind despre ce-i vorba, dacă mergi și tu să arăți drumul exact. Adică să ne conduci pe toți pînă acolo. Bărzăunul făcu o piruetă și trase un hohot zdravăn de rîs. Apoi se ridică în brațe pe o creangă de măr, se dădu de cîteva ori peste cap, ca la trapez, bineînțeles cu scopul de a vedea Ilinca ce bun sportiv este, și întrebă tare, cu ochii țintă la Nuțu: Dar de ce nu-i conduce Nuțu?... Poate se pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el omul care să rămînă dator. Se scarpină după ureche și-i răspunse actorului la fel de serios: Ai dreptate, nea Petrică... Dar eu cred că-i mai bine să te urci mata acolo și să le spui "La cireșe", de Ion Creangă, ca să nu se mai trezească niciodată. Actorul nu numai că nu se supără de vorbele Bărzăunului, dar se porni pe niște hohote de rîs ca un clămpănit de meliță, apoi îi ciufuli părul și-i spuse: Actor să te faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Cenuși pe care vântul le spulberă, cenuși.... antidotul fiind detașarea, viețuirea în sublimitatea poeziei: Surâs și puritate ! o, răsărit divin ! În cupe scânteiază câte-un imens rubin ! Fă dintr-un ram de santal o harpă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze ! Deschiderea cosmică din Divina Comedia, având loc în viziunea mitologiei creștine, reflectată în tripticul Paradisul, Purgatoriul, Infernul adică de la haosul răului la armonia celestă, are drept ghid al suișului iubirea profană divinizată "che move il sole e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
plecarea ? Dar transfigurarea prin poezia absolută face să tacă vocile deznădejdii și ale tăgadei: Surâs și puritate! O, răsărit divin! În cupe scânteiază câte-un imens rubin! Fă dintr-un ram de santal o harfă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze! Hafiz, de asemenea, deplânge vanitatea lucrurilor omenești: De la pahar la buze totu-i deșertăciune Și ale lumii jocuri sunt tot deșertăciune... A faptei noastră roadă e doar deșertăciune... Paharnici și prieteni sunt doar fantome vane... Un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
începe. Clipa de încremenire durează exact atît cît să te-ntrebi, după ce dispare, dacă a fost reală sau ai trăit doar un vis iar și iar repetabil. Cînd, ca smuls din vrajă, Lupino a auzit undeva, în spate, foșnet de crengi uscate, a respirat ușurat. "Se trezește pădurea", și-a spus, știind că de-acum aveau să apară, treptat, zorii dătători de speranță. A grăbit pasul, fidel planului de a se îndepărta repede de haită. La o bucată de drum, foșnetul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
frumos; în scurt timp urmau să pătrundă împreună în adîncul pădurii. Lupul avea să-i prezinte fiului împrejurimile. Avea să-l învețe sentimentul mîndriei de a fi stăpîn peste bucățica sa de pămînt. Lupoaica se odihnea, doborîtă de oboseală, sub crengile abia înmugurite ale unui stejar. De dimineață întruna alergase pe urmele lui Lupino. Devenea din ce în ce mai greu să țină pasul cu el. Puiuțul vroia să vadă tot, să înțeleagă tot, să știe tot. Răscolea fiecare cotlon, întorcea pe toate fețele fiecare
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe Lupino. Se întîlniră la intrarea în adăpost. Nu cu lupii aceștia nefericiți veniseră ei să se confrunte. Lupino avea de descoperit ascunzătoarea mamei sale; iar el, conducătorul, avea o răfuială mai veche de dus la capăt... Îndepărtară împletitura de crengi uscate care acoperea intrarea adăpostului. Înaintară, precaut. Era beznă acolo, înăuntru. Le trebui cîteva secunde să descifreze umbrele. Și ceea ce văzură îi șocă. Încăperea le păru, la început, goală. Apoi observară că, în cel mai întunecat colț, așezate pe o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care se prelinsese până la încheietura mâinii. Sângerarea se opri repede, rana fiind superficială. Se întoarse în cameră pentru a dezinfecta rana. Își aminti și de juliturile de la genunchi, făcute cu o zi în urmă, când făcuse slalom printre copaci și crengile uscate căzute pe pământul umed, în disperarea de a ajunge undeva departe, nici ea știind unde anume. Doar cât mai departe de locul acela care îi amintea de el, de momentele de pasiune care se consumaseră într-un decor atât
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sclipiri pe cer" luminând oglindă apelor, sau preș?rând pe c???ri „pulbere de argint" icoane ale cerului limpezindu-?i chipul În ape de izvor („pe ape diafane / I?i limpezesc În tremur pe rând a lor icoane") scânteind printre crengile copacilor („Printre crengi scânteie stele / Farmec dând c???rii strâmte"), ori luminând mersul turmelor („Sară pe deal buciumul sun? cu jale / Turmele-1 urc, stele le scap???-n cale"), asemenea unor boabe de rou? preș?rate pe pânză cerului („Stelele nasc
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
luminând oglindă apelor, sau preș?rând pe c???ri „pulbere de argint" icoane ale cerului limpezindu-?i chipul În ape de izvor („pe ape diafane / I?i limpezesc În tremur pe rând a lor icoane") scânteind printre crengile copacilor („Printre crengi scânteie stele / Farmec dând c???rii strâmte"), ori luminând mersul turmelor („Sară pe deal buciumul sun? cu jale / Turmele-1 urc, stele le scap???-n cale"), asemenea unor boabe de rou? preș?rate pe pânză cerului („Stelele nasc umezi pe bolta
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
trec prin minte. Măi omule. De ce m-ai fermecat în halul ăsta și ce mă făceam dacă nu ve neam la prostia asta de vernisaj. El zace, pur și simplu. E inert. Trece un minut, care târâie după el o creangă de brad, împodobită cu neoane roșii. Un zgomot neașteptat o paralizează instantaneu pe Sophia. Nu nu nu. Doamne. Spune-mi că n-am auzit ce-am auzit. Zgomotul se repetă. E cât se poate de real. Sforăie. Prima hârâială a
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mult. Și eram din ce în ce mai sigură că o să mor, iar la un moment dat am renunțat să mă mai lupt cu tulpinile groase care mă încolăceau și am așteptat să se termine și să nu mai simt nimic. Am simțit cum crengile mă strâng de gât și mă lasă fără aer. M-am uitat în sus și n-am mai văzut nici o lumină. Tu nu mai erai nicăieri, iar eu nu mai puteam să văd nimic, pentru că toate rădăcinile deja mă sufocau
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
plesnit. Am văzut imediat că se uscaseră, că erau putrede și că eu le puteam rupe fără nici un efort, ca pe niște bețe de chibrit. Și deodată am devenit foarte calmă și foarte hotărâtă și am continuat să rup toate crengile care se răsuciseră pe pieptul meu și pe picioarele mele și m-am aplecat și am rupt un mănunchi de rădăcini care îmi țineau deja legate gleznele, iar apoi am început din nou să mă mișc în voie. Și încrederea
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
al rețelei, până în punctul 49 (aferent colectorului principal 4); - colectorul secundar C.S. 4.9 - existent (181 m) din punctul 242 al rețelei, până în punctul 26 (aferent colectorului principal 4); - colectorul secundar C.S. 4.10 - existent (1055 m - str. I. Creangă) din punctul 130 al rețelei, până în punctul 26 (aferent colectorului principal 4); - colectorul secundar C.S. 4.10.1 - existent (74 m) din punctul 352 al rețelei, până în punctul 24 (aferent colectorului secundar 4.10); - colectorul secundar C.S. 4.10.2
Reţele de canaliza re orăşeneşti şi industriale : exemple de calcul by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91652_a_92377]
-
stufărișul foșnește sub atingerea degetelor insistente ale unui vânticel pus pe dezmierdări nocturne, iar între două sălcii plângătoare se încolăcește un firicel de fum, tăind în două părți aproape egale petecul de cer fixat, prin câteva stele palide, în vârfurile crengilor... Nevăzute, broaștele își transmit de la una la alta semnalele inconfundabile, întregind sonor atmosfera, iar cei doi bărbați din barcă, așezați spate în spate, aruncă din nou undițele, apoi aprind câte o țigară. La picioarele lor se zbat, deja, câțiva carași
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]