55,062 matches
-
nu este o mirare, ci un miracol; conform doctrinei ortodoxe de canonizare a sfinților, trecerea sa în rândul sfinților este firească, fiind îndeplinite condițiile de fond (ortodoxie neîndoielnică, pute rea de a înfrunta orice primejdii sau chinuri pentru mărturisirea dreptei credințe până la moarte, de a-și închina viața celei mai desăvârșite trăiri morale și religioase, răspândirea miresmei de sfințenie după moartea lui și confirmarea acesteia prin cultul spontan pe care i-l acordă poporul credincios<footnote Sf. Voievod Ștefan cel Mare
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
fi colaborat cu Securitatea: mitropolitul Banatului, Nicolae, și preotul timișorean, Eugen Jurca. Sunt, după judecata mea, singurii doi oameni liberi ai BOR, dintre cei înlănțuiți, mai mult sau mai puțin, de păcatul de moarte al colaborării cu dușmanul ireductibil al credinței. Cuvintele îngăimate de Teoctist într-un interviu la BBC, acum câțiva ani, puteau fi luate drept orice, numai semn de căință, nu. Iar faptul că arhiepiscopi și mitropoliți precum Andreicuț și Snagoveanu își imaginează, din înaltele lor poziții de farsori
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
masei de cititori, a o (in)forma... Pledoaria pro-cronică a lui Mircea A. Diaconu nu constituie exclusiv o opțiune teoretică, fiind și ecoul unei practici personale susținute. Febrilitatea "provincială", deschiderea ingenuă pe care o vădește criticul în profesiile-i de credință și în însemnările confesive se manifestă de asemenea în analizele consacrate unor cărți și autori, probând "pe viu" că exegetul trăiește, vorba lui Hermann Hesse, "în timpul foiletonului". Calea pe care-o urmează e cea a depistării și încercuirii atente a
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
facem parte din circuitul energetic universal și că prin schimburile energetice continue pe care le avem, putem fi puternici. Puterea de a manipula energiile se Învață și impune o mare responsabilitate. Putem interfera cu zone energetice de Înaltă frecvență, prin CREDINȚĂ și VOINȚĂ, de unde ne putem alimenta cu energie pură, care ne ajută să trăim starea de extaz. Extazul este „beția cu energie pozitivă”. Dragostea puternică, muzica, frumusețile naturii, pot produce starea de extaz, ca o mărturie a contactului cu energia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
care n-ai îndrăzni să spui că nu sună, totuși, bine: Cine e omul de nebiruit?/ E numai cel pe care nu-l clintește/ nimic din ce nu stă-n puterea lui." (Epictet) Între unele și altele, elegii picurate sau credințe spuse tare, încape o poezie ce, se vede, va fi căutat mult formula lămuririi ei definitive. O strigare de Iov, închisă într-un suspin, dă măsura unei lirici gonite, într-o sticlă, de la mal: "De ce să strig: cine-i acolo
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
clopote, nu neapărat ca o sumă exactă a unor momente de reflecție tehnică, ci mai degrabă ca un proces viu, spontan de perpetuă renaștere spirituală. E ca o eliberare de forță și de durere, de patos și de măreție, de credință și de speranță. Dangătul metalului nobil parcă ne transmite acel egoism divin ce provine din maniera de a trăi total, amețitor, fără limite propriul suflet, întregul eu. Mă simt blocat, ca și cum aș fi prizonierul acestor uriașe talăngi. în jurul meu dansează
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
că "toți oamenii se simt ca acasă în filosofie și vor să-și petreacă timpul cu ea." E un prilej de uimire să vezi că o fire atît de caustică și lucidă ca cea a lui Aristotel putea împărtăși o credință atît de naivă. Pesemne că ea îi fusese iscată de prejudecata filantropică a mai tuturor învățaților din acea vreme, aceea că nu poți fi cu adevărat om dacă nu faci filosofie, iar pe de altă parte, aceeași credință i se
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
împărtăși o credință atît de naivă. Pesemne că ea îi fusese iscată de prejudecata filantropică a mai tuturor învățaților din acea vreme, aceea că nu poți fi cu adevărat om dacă nu faci filosofie, iar pe de altă parte, aceeași credință i se întipărise în minte grație mecanismului universal al iluzionării de sine: cînd ești posedat de o pasiune autentică ești înclinat să-i privești pe ceilalți în lumina trăirii tale, și nu poți concepe în ruptul capului că celorlaltora puțin
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
țigani imaculați (nepotrivit? poate...), a căror taină (o, Bizet!) mișcă universul. Un univers care vrea să-i cunoască, și căruia îi ține lornionul un prozator curios: "în ce ținut le e locașul? Ce limbă vorbesc? Cărui Dumnezeu se închină? Care credință e a lor? Cari le sînt temerile, cari speranțele, cari suferințele? Și acum Kaina juca. Da, în adevăr, era chiar sufletul primăverii dezlănțuit." Cît de bătrînă, și de plină de răspunsuri la întrebări care nu se mai pun e, după
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
tril al diavolului lung și intens cât necredința în existența îngerilor. Iar când această necredință se va transforma miraculos în convingere și cucernicie, atunci, ca într-o rugăciune, actul restitutiv va deveni imprecație și jubilație. Restul va depinde de forța credinței. Și, bineînțeles, de ceea ce crezi. Dirijorul François Boulanger, de pildă, crede cu putere în orchestra sa. Un ansamblu disciplinat, fără a fi însă cazon. Poate și o anume omogenitate asigurată de prezența exclusivă a corzilor m-a făcut să simt
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
Anthony Giddens, Michael Mann și John Breuilly, ce studiază naționalismul în legătură cu sursele puterii; versiunile ideologice ale lui Elie Kedourie, Bruce Kapferer și Mark Jurgensmeyer, ce văd naționalismul că pe un produs ideologic ivit din schimbările apărute în sfera ideilor și credințelor. Smith 8 observa faptul că aceste abordări posedă anumite caracteristici acceptate de către majoritatea cercetătorilor: "sentimentul puterii și imprevizibilității naționalismului" - pentru că aceasta ideologie a constituit una dintre forțele dominante ale modernității, nu era posibil de prevăzut unde și când va reizbucni
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
regulă doar într-o anumită măsură reală, fiind mai degrabă o istorie imaginata, construită". În aceeași direcție putem aminti definiția națiunii dată de către David Miller 19, în concepția căruia există cinci caracteristici ale națiunii că și comunitate: este constituită din credințe împărtășite și angajare reciprocă; extinsă de-a lungul istoriei; cu caracter activ; legată de un anumit teritoriu și diferențiată de alte comunități prin cultură ei. Preluând ideea contopirii națiunii cu poporul, Herder 20 a susținut că fundamentul acesteia nu este
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
sentimentul unei afinități naturale - unii ar spune spirituale - decât din interacțiunea socială". Apariția conștiinței politice moderne cu statul în centru stimulează sentimentele primordiale. În aceeași notă, Steven Grosby 34 arată că "grupurile etnice și naționalitățile există pentru că exista tradiții de credință și acțiune față de obiectele primordiale cum ar fi trăsăturile biologice și mai ales localizarea teritorială". Oamenii dau importantă acestor obiecte fiindcă "familia, localitatea și propriul "popor" poartă, transmit și protejează viață". De aceea le sacralizează și sunt dispuși să-și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
au ajuns în punctul în care identifică "democrația" cu "democrația liberală", mai precis cu "un sistem politic caracterizat nu doar de alegeri libere și corecte, ci și de statul de drept, separarea puterilor și protejarea libertăților fundamentale ale cuvântului, întrunirii, credinței și proprietății"10. Pentru conservarea și perpetuarea acestui spectru de libertăți, pe care Zakaria le reunește sub sintagma "liberalism constituțional", este mai util să insistăm pe importantă liberalismului decât pe aceea a democrației 11. Această schimbare de accent este cea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
rândul său, o reminiscența a nevoii religioase de a avea proiecte omenești validate de către o autoritate supraomeneasca". 23 Ibidem, p. 135, " ...metafizician este cineva care consideră relevanță întrebarea "Care este natura intrinseca a . . . (de exemplu a dreptății, științei, cunoașterii , Ființei, credinței, moralității, filosofiei)?"". 24 Ibidem, p. 105. 25 Ibidem, p. 109. 26 Ibidem. 27 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, p. 104. 28 Ibidem, p. 107. 29 Ibidem. 30 Ibidem. 31 Ibidem, " Din punctul de vedere pe care il recomand, orice
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
moderatorul Virgiliu Pâslariuc a subliniat acest "moment istoric al reflecției când trebuie demontat clișeul propagandei rusești în Moldova conform căruia: "Ce ne trebuie nouă în Europa, ca noi suntem deja în Europa!?!"". Se amestecă în mod tendențios și cu rea credință sensul geografic al termenului cu cel al proiectului politic modern pe care-l numim generic "Europa": "trebuie să înțelegem ce înseamna Europa, si asta la cel mai înalt nivel, cel academic, dorind stabilirea unor repere pentru acțiune, indiferent dacă factorul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
dar a însemnat, în planul gândirii, trecerea de la creștinismul pios pe care mama acestuia s-a străduit să i-l insufle la "un secularism asupru și imoral" (p. 21). Pentru Johnson, romantismul revoluționar a fost urmărea a trei cauze: pierderea credinței în Dumnezeu prin înlocuirea învățăturilor de credință creștină cu marxismul; firea cu tendințe violente ("profunde și puternice") și originea să georgiana prin care ură țarismul, dar fără a se alătura naționaliștilor georgieni (întrucât era marxist), ci bolșevicilor (pp. 13-15). Romantismul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de la creștinismul pios pe care mama acestuia s-a străduit să i-l insufle la "un secularism asupru și imoral" (p. 21). Pentru Johnson, romantismul revoluționar a fost urmărea a trei cauze: pierderea credinței în Dumnezeu prin înlocuirea învățăturilor de credință creștină cu marxismul; firea cu tendințe violente ("profunde și puternice") și originea să georgiana prin care ură țarismul, dar fără a se alătura naționaliștilor georgieni (întrucât era marxist), ci bolșevicilor (pp. 13-15). Romantismul revoluționar a început treptat să se osifice
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Sorin Lavric Nu știu cine spunea că, cu cît studiază mai mult teologia, cu atît simte cum credința îi scade mai drastic. Butada aceasta, în ciuda dozei incontestabile de cinism ce răzbate din conținutul ei, surprinde un adevăr simplu: credința înseamnă mai întîi trăire și abia în al doilea rînd înțelegere, sau mai precis înseamnă să trăiești cu sufletul
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
Sorin Lavric Nu știu cine spunea că, cu cît studiază mai mult teologia, cu atît simte cum credința îi scade mai drastic. Butada aceasta, în ciuda dozei incontestabile de cinism ce răzbate din conținutul ei, surprinde un adevăr simplu: credința înseamnă mai întîi trăire și abia în al doilea rînd înțelegere, sau mai precis înseamnă să trăiești cu sufletul o viziune intuitivă asupra lumii și mai puțin să înțelegi cu mintea cunoștințele discursive ce decurg din viziunea inițială. Psihologic vorbind
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
cunoștințele discursive ce decurg din viziunea inițială. Psihologic vorbind, elementele de bază din care se încheagă natura interioară a unui credincios sunt în număr de trei: 1) viziunea lui, adică reprezentarea pe care și-a făcut-o despre lume; 2) credința lui, adică gradul cu care își îmbrățișează sufletește propria viziune - iar de acest grad depinde coerența dintre viziune și atitudinea pe care o adoptă în cursul vieții; 3) teoria lui, adică edificiul de distincții și argumente cu care își poate
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
poate închipui misionarism făcut în numele unei viziuni fără o teorie bine pusă la punct în această privință. Dar cum orice teologie, ridicînd la apogeu speculația teoretică, împinge în planul secund viziunea inițială, rezultatul ei va fi o devitalizare treptată a credinței. Și atunci, credinciosul, compensînd lipsa trăirii, se va înarma cu multă teorie și cu multe argumente, nemaicăutînd să-și interiorizeze viziunea pînă la acel prag de intimitate cînd lumea ajunge să fie privită prin prisma viziunii. Și pentru că nu mai
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
între el și lume o teorie de la care așteaptă să-i deschidă ochii asupra existenței. Iar dacă lucrul acesta nu se întîmplă este pentru că teoria nu poate ține loc de viziune, în vreme ce viziunea poate ține loc de teorie. Cînd o credință moare, pe ruinele ei înfloresc distincțiile teoretice. Iar semnul după care îți poți da seama că o credință este în declin stă în numărul de doctrine care, proliferînd exuberant pe marginea ei, își dispută întîietatea în privința adevărului pe care îl
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
acesta nu se întîmplă este pentru că teoria nu poate ține loc de viziune, în vreme ce viziunea poate ține loc de teorie. Cînd o credință moare, pe ruinele ei înfloresc distincțiile teoretice. Iar semnul după care îți poți da seama că o credință este în declin stă în numărul de doctrine care, proliferînd exuberant pe marginea ei, își dispută întîietatea în privința adevărului pe care îl au în posesie. Numai că, așa cum spuneam, adevărul stă în viziune și în intensitatea cu care ți-o
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
stă în viziune și în intensitatea cu care ți-o asumi, iar nu în prelungirea exterioară și secundară a teoriei emergente. Iar cînd viziunea nu mai poate convinge pe nimeni, din ea nu vor rămîne decît urmele discursive ale unei credințe pe care cercetătorii de astăzi, oameni moderni avînd o cu totul altă viziune despre lume, nu o mai pot sesiza. Și atunci, devitalizînd credința prin trombele de subtilități fine iscate în jurul distincțiilor terminologice, cărțile de cercetare doctă pe care astăzi
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]