1,373 matches
-
simțământul că pășește în altă lume. În partea dreapta, o ușă deschisă dădea într-o cămăruță răcoroasă și întunecată, cu grindă joasă. Din prag îl întâmpină un miros de busuioc și mentă... dar, mai cu seamă, răcorea și întunecimea de criptă a iatacului. Doar o dungă de soare... ca o dâră galbenă, care abia se strecura pe sub streașină și prin ochiul de geam, în umbra cenușie a iatacului, strălucea sinistru pe perete ca o pată orbitoare. Când începu să i se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întrebare ciudată, cu o voce albă, reținută: "Ai auzit vreodată de REM?" "Nu, nu cred, mormăi eu fără să fiu prea atent sau curios. Dar hai, spune-mi cum te-ai sărutat prima dată. "Zi-mi de lapona Enigel și Cripto, regele ciupearcă."" Iar tu, dragă Șah-Razada, începi povestea ta minunată. Insula de smarald se înalță acum la câteva mii de metri deasupra apelor, în care-și oglindește falezele. Doar o cărare duce până sus. Acolo se întinde o pajiște acoperită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
simboluri ale crucifixului, iar de pe catul al treilea Fecioara Maria protejează de o hidră cu șapte capete corăbiile portughezilor prin Marea Chinurilor Păcatelor. În toată forfota permanentă a vizitatorilor gălăgioși, în spatele fațadei, se odihnește în somnul de veci, într-o criptă, Alessandro Valignanofondatorul bisericii. Pe lângă aceste obiective de vizitat, mai sunt multe altele, ca Biserica Sf. Anton construită în 1558, Cimitirul protestant din Macau cu o capelă mică, cu decedații săi americani, britanici sau macanezi din secolele al XVIII-lea și
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
-i, îl străpunseră cu săgeți și-i tăiară capul pe care-l duseră ca plocon binevenit învingătorului Musa. Acesta însă orândui doliu pentru fratele său căzut, așeză cadavrul cu multe onori întîi la Adrianopol, apoi spre înmormîntare la Brussa în cripta familiei, iar asupra omorâtorilor dispuse o cumplită certare, puind să-i lege nu numai pe ei, ci pe toți locuitorii acelor sate, bărbați, femei și copii fără deosebire, și legați astfel îi închise în colibele lor și porunci să le
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să-l gâtuie cu ștreangul. Însă mortului Mohamed îi făcu onori princiare, arătă mare întristare, zise să se ție un serviciu funebru solemn și să ducă cadavrul la Brussa, unde i se aviza drept căpătâi din urmă un loc în cripta familiei domnitoare alături cu tatăl său Baiazid I și cu fratele său Suleiman. Cu domnia de doi ani și jumătate a lui Musa se săvârși deci regretabilul război între frați a fiilor lui Baiazid I și începu unitatea restabilită și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
veniți din Întreaga Europă Întreprinseseră un pelerinaj pe urmele Sfîntului Francisc din Assisi. Fetele și băieții călătoreau În autocare diferite și se Întîlneau În locurile de rugăciune. La Assisi, văzuseră staulul unde se născuse sfîntul, transformat În capelă și, În cripta bazilicii, stătuseră să se reculeagă În fața mormîntului de piatră protejat de grilaj. Seara, se adunau În jurul unor mese mari, beau Chianti - paiele așternute În jurul sticlelor pîntecoase li se păreau franciscane, binecuvîntat fii, Doamne, pentru surorile noastre, paiele - și În cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
zgomote și lovituri În pereți pe timpul nopții, subite mirosuri de putrefacție și curenți de aer Înghețat ce păreau să bîntuie prin casă aidoma unor santinele rătăcitoare. Vila era un compendiu de mistere. Avea un beci dublu, cu un soi de criptă neinaugurată la nivelul inferior și o capelă la cel superior, dominată de un mare Crist pe o cruce policromată, căruia servitorii Îi găseau o neliniștitoare asemănare cu Rasputin, personaj foarte popular În epocă. Cărțile din bibliotecă apăreau În mod constant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un pas În față și abia atunci am priceput. Cele două obiecte erau două racle albe. Una dintre ele măsura doar vreo trei palme. Am simțit un val de frig În ceafă. Era sicriul unui copil. Mă aflam Într-o criptă. Fără să-mi dau seama ce fac, m-am apropiat de lespedea de marmură pînă cînd am ajuns destul de aproape ca să pot Întinde mîna și s-o ating. Atunci am observat că pe cele două racle erau gravate un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Împrumut niște găleți, farfurii sau orice receptacul concav după tipic. Tata Îi interzise categoric. Potopul persista. Pentru a-mi omorî neliniștea, i-am relatat lui Fermín cele petrecute cu o noapte În urmă, trecînd sub tăcere, totuși, ceea ce văzusem În criptă. Fermín mă ascultă fascinat, Însă, În ciuda titanicei sale stăruințe, am refuzat să-i descriu consistența, textura și dispunerea bustului Beei. Ziua se Înecă În aversă. După cină, sub pretextul că făceam o plimbare ca să-mi dezmorțesc picioarele, l-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
deschis ușa și au găsit-o pe Penélope moartă, Întinsă Într-o băltoacă din propriul ei sînge, Îmbrățișînd un copilaș purpuriu și strălucitor, nimeni n-a fost În stare să-și dezlipească buzele. Cele două trupuri au fost Îngropate În cripta din pivniță, fără ceremonie și fără martori. Cearșafurile și rufele au fost azvîrlite În flăcări, iar Încăperea a fost pecetluită cu un zid de piatră. CÎnd Jorge Aldaya, năucit de vinovăție și de rușine, i-a dezvăluit cele Întîmplate lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ușa pe care eu o Închideam ori de cîte ori plecam. Am descoperit că Laín Coubert, deghizat În Julián, cutreierase orașul În lung și-n lat, trecînd pe la vila familiei Aldaya. Am descoperit că, În nebunia lui, se Întorsese În criptă și sfărîmase lespezile funerare, că scosese sicriul Penélopei și al fiului său. „Ce-ai făcut, Julián?“ Poliția mă aștepta acasă pentru a mă interoga În privința morții lui Sanmartí. Am fost condusă la chestură, unde, după cinci ore de așteptare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
stradă. Uneori Îl găseam acolo, alteori Julián era dispărut. Îi lăsam de-ale gurii, bani, cărți... Îl așteptam ceasuri În șir, pînă la căderea nopții. CÎteodată Îndrăzneam să explorez vila. Astfel mi-am dat seama că distrusese lespezile funerare din criptă și că scosese sicriele. Nu-l mai credeam nebun și nici nu mai vedeam În acea profanare o monstruozitate, ci doar o coerență tragică. CÎnd Îl găseam, vorbeam ceasuri la rînd, așezați lîngă foc. Julián mi-a mărturisit că Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care se insinuau ruinele din casă. Am mai coborît patru trepte, sprijinindu-mă de perete. Am Întrezărit o sclipire a vitrinei de la bibliotecă. Încă nu-l detectasem pe Fumero. M-am Întrebat dacă nu cumva coborîse În pivniță sau În criptă. Pulberea de zăpadă care pătrundea de afară Îi ștergea urmele. M-am strecurat pe casa scării și am aruncat o privire pe coridorul ce ducea spre ieșire. VÎntul Înghețat mă lovi În față. Brațul Îngerului scufundat se zărea În Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui Fumero trase percutorul. — Acum, nenorocitule, gîndește-te dacă ai vreun motiv să mai trăiești. Ce zici? Am Încuviințat Încet. — Atunci, spune-mi unde-i Carax. Am Încercat să bîigui ceva. Fumero și-a retras Încet revolverul. — Unde-i? — Jos. În criptă. — Du-mă acolo. Vreau să fii de față cînd o să-i spun nemernicului cum gemea Nuria Monfort cînd i-am Împlîntat cuțitul În... O siluetă și-a croit drum din neant. Lucind peste umărul lui Fumero, mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
1895, și imediat după ea urmau socoteli precise, cartea de căpătâi a unui domn prudent ce-și administrase cu precauție bruma de avere. Unele note despre achiziționarea de cărți de la anticari parizieni. Mecanismul afacerii Îmi deveni clar: Ingolf găsește În criptă o casetă de aur incrustată cu pietre prețioase, nu ezită nici un moment, o vâră sub cazacă, urcă din nou și nu le suflă un cuvânt tovarășilor lui. Acasă găsește Înăuntru un pergament, mi se pare evident. Se duce la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să calculați treizeci și șase de ani după sfârșitul anului 1307 (care e Paștele nostru din 1308) și ajungem la Paștele lui 1344. După cei treizeci și șase de ani fatidici, suntem În 1344, anul nostru. Mesajul e depus În criptă Într-un involucru prețios, ca pecetluit, ca act ce consemnează un eveniment oarecare ce s-a petrecut În acel loc, după constituirea ordinului secret, În noaptea de Sfântul Ioan, adică la 23 iunie 1344”. „De ce 1344?” „Consider că, din 1307
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
căutătorii acelei pietre filosofale care, cum s-a văzut, nu-i altceva decât Graalul. Și acum gândiți-vă de unde i-a venit inspirația celuilalt mare profet inițiat de druizi, Mahomed, pentru piatra neagră de la Mecca? La Chartres, cineva a zidit cripta prin care se face comunicarea cu ascunzătoarea subterană unde se află Încă statuia păgână originară, dar, căutând bine, mai puteți descoperi o fecioară neagră, Notre-Dame du Pillier, sculptată de un canonic credincios al lui Odin. Statuia strânge În mână cilindrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cervelli mondani, Venezia, Zanfretti, 1583, discursul XXXVI) Materialul iconografic găsit la Milano și la Paris nu ajungea. Domnul Garamond mă autoriză să pierd câteva zile la München, la Deutsches Museum. Petrecui câteva seri prin micile baruri din Schwabing - sau prin criptele acelea imense În care cântă domni bătrâni cu mustăți, cu pantaloni scurți de piele, iar Îndrăgostiții Își surâd printr-un fum des de aburi porcini, pe deasupra unor căni cu bere de un litru, stând cuplu lângă cuplu -, iar după-amiezile răsfoind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
formă de aburi groși; o clipă m-am temut să nu fiu printre condamnați, și mulți din jurul meu șopteau „nupțiile, nupțiile...” Pierdusem contactul cu Lorenza, și abia atunci m-am Întors s-o caut printre umbre. Acum sala era o criptă, sau un mormânt somptuos, cu bolta iluminată de un grant de o mărime extraordinară. În fiecare colț apăreau niște femei În veșminte virginale, În jurul unui cazan cu două niveluri, un fel de mic castel pe o temelie de piatră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să-și impute amintirile care l-au cuprins în mrejele lor și de care îi era teamă ca de niște remușcări neiertătoare. Grăbit să plece, nu-și găsi casca și mormăi: ― Fă lampa mai mare, că parcă suntem într-o criptă... De lângă lampă, ordonanța ridică o scrisoare și i-o întinse: ― A venit de la amiază, dar cu vălmășagurile astea... Apostol luă scrisoarea, se uită la adresă și rămase câteva clipe cu ochii la Petre, ca și cum n-ar fi îndrăznit s-o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
disperare să fugă chiar În momentul acela. Totuși, când au ajuns În fața librăriei City Lights, nu s-a putut abține să nu se Învioreze dintr-odată, cuprinsă de interes, fiindcă a zărit În vitrină una din cărțile ei preferate: O Criptă pentru Boris Davidovich. — Ai citit cartea asta? E grozavă! i-au ieșit fără să vrea cuvintele din gură și, auzind un „nu“ hotărât, a Început să relateze prima povestire din carte, iar apoi pe toate cele șapte. Deoarece credea sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la facultate. Mă temeam ca nu cumva să descopere securiștii, care mă luaseră-n vizorul lor, după ce aflaseră că împreună cu alți colegi de la secția "moldovenească" am început să îngrijim mormântul lui Aron Pumnul, curățând de rugină grilajul de fier din jurul criptei și vopsindu-l cu lac negru și praf de bronz. De la acesta am început să căutăm și să găsim alte morminte, ale altor mari bărbați, patrioți ai neamului nostru din cimitirul central din Cernăuți, astfel descoperind istoria noastră cea adevărată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nimic nu mai este acum ca la început. zeii ori au murit, ori au plecat nimeni nu știe. mașinile, și ele, au ruginit. pe ecran mai pâlpâie doar cuvântul sfârșit. acum, țara mea-și doarme somnul de veci, chircită în cripta de carne. [sălbatică odinioară... ] sălbatică odinioară și nesupusă, mâna mea s-a domesticit. ea, care pocnea pocitaniile vieții peste gură, acum a obosit. nici de scris nu mai scrie a amuțit. uneori, doar în somn, când visează, mâna mea mângâie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cu rol sacramental, ea nu a fost nicidecum profanată, ea a existat și și-a păstrat sacralitatea ei, dincolo de aspectul văzut de publicul larg. A intrat într-o cvasităcere pentru ca ulterior să izbutească să renască mai întărită. Tot astfel și cripta martirică de la Niculițel sau cea de la Halmyris, care au adăpostit peste un mileniu și jumătate sfinte moaște, pentru ca, la momentul în care Dumnezeu a dorit, ele să iasă la iveală și să resacralizeze spațiul. Deci, în timp, sfințenia nu a
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
se echipase cu un antic aparat de proiecție. După slujba din dimineața de duminică, 7 decembrie, În ajunul atacului japonez de la Pearl Harbor, băieții de la cor au fost opriți să plece acasă și au fost Îndrumați În ordine jos, În criptă. Purtînd Încă sutanele, se așezară pe punte pe un rînd de scaune rechiziționate de la Yacht Clubul din Shanghai și urmăriră un jurnal vechi de un an din seria March of Time mersul evenimentelor. GÎndindu-se la visele sale vagi, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]