1,168 matches
-
limbajului. Oricum, devine sigură constatarea că situația antropologică a omului este polarizată între 21 I gest și cuvânt. Problema majoră care apare este constituirea semnificației în raport cu cunoașterea și comunicarea, pentru că atât tematizarea cunoașterii cât și tematizarea comunicării au produs numai criticisme și n-au reinstalat ontologia, cum se sperase. In fine, mai apare și o problemă terminologică: semiotică sau semiologiei Semiotică este termenul grec, utilizat în variantele apropiate de logică și teoria cunoașterii și de circulație mai ales în mediul anglo-saxon
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
unei realități sufletești, morale, filosofice, psihologice, social-istorice, iar semnificatul a fost identificat cu referentul, i-a urmat secolul nostru, în care avangarda a practicat separarea semnificatului de referent. Impresionismul critic a autonomizat semnificatul operei literare, iar "formaliștii ruși" și "new criticismul anglo-saxon", care preced "noua critică" a semiologiei structuraliste franceze, separând și ei semnificatul de referent, l-au studiat împreună cu semnificatul său, prin analiza organizării interne a textului. Roland Barthes, făcând din literatură, prin analogie cu limbajul, un sistem semnificam, adică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a științelor spiritului. Hermeneutica psihologico-istorică devine astfel o metodă specifică științelor spiritului, adică disciplinelor socio-umane. Hermeneutica psihologico-istorică se bazează pe principiul filosofiei moderne potrivit căruia subiectul este cel care construiește lumea în cunoaștere. Noua etapă a hermeneuticii este posibilă datorită criticismului kantian. într-adevăr, Kant este cel care afirmă că subiectul produce lumea în cunoaștere, susținând teoretic intuițiile romantismului. O dată cu criticismul, lumea nu se mai poate raporta la principiul ontologic al vechii filosofii - formă, materie -, ci este produsul gnoseologic al subiectului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
principiul filosofiei moderne potrivit căruia subiectul este cel care construiește lumea în cunoaștere. Noua etapă a hermeneuticii este posibilă datorită criticismului kantian. într-adevăr, Kant este cel care afirmă că subiectul produce lumea în cunoaștere, susținând teoretic intuițiile romantismului. O dată cu criticismul, lumea nu se mai poate raporta la principiul ontologic al vechii filosofii - formă, materie -, ci este produsul gnoseologic al subiectului. Succedând lui Kant, Hegel nu-l contrazice decât pentru a adăuga cunoașterii o dimensiune istorică: cunoașterea nu rămâne indefinit egală
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
G. Droysen, contribuind esențial la afirmarea unei filosofii moderne a istoriei și a culturii. Predecesor al lui Dilthey, Boeckh este cel care susține ideea unei critici filologice a cunoașterii și culturii. Dar, deși filologia este soluția de a ieși din criticismul kantian, ea 100 nu produce nimic în cunoaștere, deoarece este "o cunoaștere a ceea ce a fost deja cunoscut". Astfel, celor două tipuri de interpretare consacrate de Schleiermacher, interpretarea gramaticală generică și cea psihologic individuală, Boeckh le adaugă interpretarea istorică, relaționând
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și a rămas o formulă secundă și recesivă în istoria filosofiei occidentale. Formula succintă a modelului ontologic pentru această epistemă este cea a transcendenței verticale, preluată de creștinism, ca relație între Dumnezeu și om. Tematizarea modernă a cunoașterii impune, o dată cu criticismul kantian, un alt model ontologic, cel transcendental. Acest model nici nu este atât unul ontologic, cât al unei cunoașteri care construiește realul. Transcendența verticală este înlocuită cu un fel de transcendență slăbită sau deviată, redusă la orizontal: cu transcendentalul. în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a distanțării de modernitate. Deplasarea de la o tematizare la alta poate apărea ca o aprofundare, pentru că, într-un registru mai general, cunoașterea este cazul particular al comunicării cu obiectul. Apoi, atât tematizarea cunoașterii, cât și cea a comunicării produc 131 criticisme, nu ontologii. Ceea ce este în plus comun aici este că ambele produse teoretice criticiste ale celor două tematizări folosesc energia existentă și fosilizată a modelului ontologic inițial. Ele funcționează numai prin deconstruirea, prima, a substanței sau formei în profitul subiectului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în studiile postcoloniale (inclusiv colonialismul imaginației), iar conceptual de "periferie intermediară", "in-between peripherality", a fost propus sub influența unei mari varietăți de scrieri de frontieră, "border writing", (vezi, de exemplu Paul Jay, Contingency Blues; The Search for Foundations in American Criticism, The University of Wisconsin Press, Madison, 1997); Amin Malak, "Ambivalent Affiliations and the Postcolonial Condition: The Fiction of M. G. Vassanyi", in World Literature Today, 67, 2, 1993, pp. 277-82; Anna Klobucka, "Theorizing European Periphery", în Symploke: a journal for
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Republica Moldova. O societate normală are nevoie de mecanisme de control independente, capabile să împiedice autoritățile să cadă pradă tentațiilor atotputerniciei. Este un rol care trebuie asumat de societatea civilă prin abordarea sa critică, chiar dacă, politicieni fiind, suntem câteodată țintele acestui criticism; trebuie să fim în egală măsură conștienți de utilitatea lui. Felicităm societatea civilă moldovenească pentru activitatea sa, sperând ca astfel de dezbateri publice cum este cea la care participăm astăzi vor deveni o practică uzuală. Dorim de asemenea să subliniem
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
subiect de propagandă. România a fost o prioritate în timpul guvernării Kohl, iar coaliția dintre CDU/CSU și FDP1 a dat startul procesului nostru de aderare. Sunt întrebări deschise. Întrebările ar trebui să le considerăm nu ca pe o dovadă de criticism, ci de interes. Mă tem cel mai mult de indiferență. Stern: Sunteți istoric, dar să îndrăznim să privim spre viitor. Cum va arăta UE în 2020? Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu am nici o îndoială că va continua să existe. În orice caz
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
subliniază Eco) postulată de însuși textul pentru a fi citit "în mod economic", e dificil de indicat punctul în care interpretarea și uzul se suprapun indecibil. Nici măcar răspunsul autorului însuși (biografia lui reală cu atât mai puțin, spune și New Criticism-ul) asupra multiplelor interpretări pe care le capătă propriul text în actul receptării nu poate valida o interpretare anume, dar poate arăta discrepanțele dintre intentia auctores și intentia operis și o poate contura mai bine pe cea din urmă. Richard
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
forjarea etapelor de creație pentru a reface organismul operei, Miller deconstruiește teritoriul într-un act al lecturii deschise. Pentru el, "deconstrucția nu înseamnă demontarea unei structuri, ci demonstrația că structura respectivă își conține propria deconstrucție" (vezi Steven's Rock and Criticism as Cure). Totul este să știi să stabilești nodurile, reperele topografice, să fii un cartograf și hermeneut bun. Cum se poate "traduce" această metodă critică (îmi pun întrebarea pentru că Miller însuși are dubii în legătură cu traducerea conceptelor) în termenii proiectului unei
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
un absolutism axiologic este, cred, necesară". Pentru critica nouă, vechile modele nu mai sînt însă operante. "De altfel, cred că nici nu se mai poate vorbi despre o nouă critică. După moartea curentelor din Occident înglobate sub denumiri precum «new criticism» sau «nouvelle critique», epoca nu a mai fost și nu mai este a criticii. Cred că e nevoie de o nouă gândire despre cultură, de o reevaluare a statutului culturii în societatea ce se profilează, ba chiar și de o
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
în baza unor criterii. Cum ajungem la ele? Cum le valorificam valoarea și utilitatea? Dacă acestea sunt rezultatul unor experiențe culturale care se dovedesc incapabile să surprindă ce este unic și ireductibil într-o opera care se sustrage sensibilității canonice? Criticismul kantian? Nu, un travaliu prea obositor în fața fiecărei provocări. Poate că ar fi mai înțelept să păstrăm un clar-obscur în zona de inevitabilă redundanta a oricărui criteriu. În ciuda acestor precauții, orice ierarhie, oricât de reducționista ar fi, îl recomandă pe
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
Ion Simuț observa că este în romanul lui Dinu Nicodin, "o meditație despre convulsiile istoriei". O meditație lucidă și critică, am spus deja, necomplezentă cu miturile longevive pe care istoria, fie ea și în convulsii, le-a generat și impus. Criticismul romancierului este uneori direct și alteori numai sugerat, atunci când se lasă dedus din aspecte stilistice, când, de pildă, limbajul împănat de oralisme și familiarități, frust pe alocuri, pătat de pigmentări arhaizante, desolemnizează raportările la Istorie și la exponenții acesteia. Abordată
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
primul rînd o extensie a conceptului criticii peste marginile literaturii, prin raportarea, bunăoară, la Constantin Rădulescu-Motru și la Ștefan Zeletin, care nu intră în cadrele criticii literare. Aceasta posedă o imanență care, la rigoare, s-ar putea integra într-un ,,criticism" general, dar care se cuvine mereu prezervată. Constantin Pricop ne-a făcut impresia că are un complex în fața termenului de literatură pe care-l consideră cumva marginal, subsecvent raționalismului, științelor, organizării statale etc.: ,,Cele două moduri de a gîndi lumea
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
could not answer the high demands of socialist realism, the only artistic approach possible after 1934. Aș the Charter of the Writers Union described it at that time: “socialist realism, aș the basic method of Soviet artistic literature and literary criticism, requires of the artist a true, historically concrete depiction of reality în its revolutionary development. În this respect, truth and the historical concreteness of the artistic depiction of reality must be combined with the task of the ideological transformation and
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
to stimulate local children’s literature, which hâș been overwhelmed by translations after 1990. Publishing houses refuse to take a chance on Romanian authors, although there are writers with realist approaches interested în this field. There is a heap of criticism levelled at the phrase “literatura pentru copii” </b>(“literature for children” - the translation of “children’s literature” into Romanian, trans. note). <b><i>Could we use it în such a way, given the fact that books meant for children are
„Literatura pentru copii este un act profund subversiv” () [Corola-website/Science/295700_a_297029]
-
social cleavages appear quicker than lobbyists în the European Parliament. How can the literary glasses of the new generation of writers be changed? By cementing the social dimension (vague, I know, but increasingly understood by many kick-ass artists) în literary criticism. It’s enough to open your eyes, turn on your deșire for artistic communication, for the production and reproduction of new realities and thousands of sidetracked issues will surface. Social literature is not a requirement for ideological lobbying, but for
Unde-s marginalii în literatura nouă? () [Corola-website/Science/295732_a_297061]
-
sit for over three hours talking, discussing and networking over a cup of tea/coffee. We should host you at our club some day. I understand the project started în 1995-1996. Șo far, have there been any books of literary criticism which included the authors promoted by you? Yes, especially by scholars, în their theses. Sometimes it’s not only Ugandan, I think we have hâd about seven books focus on our authors. Even some here, în Germany, we have two
„Noi ar trebui să fim, de fapt, non-partizane, însă noi promovăm vocea femeilor, noi rupem tăcerea femeilor și consolidăm poziția lor socială...” () [Corola-website/Science/295729_a_297058]
-
în special p. 215-28. [2] „Wie es eigentlich gewesen” (germană) în original. Expresia îi aparține istoricului Leopold von Ranke (1795-1886), a cărui școală de gandire a sustinut formarea statului-națiune prusac. [3] Vezi Hayden White, Tropics of Discourse. Essays în Cultural Criticism, (Baltimore: The Johns Hopkins University Press, 1978), p. 52-4. [4] White, Tropics..., p. 51. [5] Vezi Jeffrey Olick, Usable Pasts and the Return of the Repressed, în The Hedgehog Review</i>, Summer 2007, p. 19-31. [6] Olick, Usable..., p. 19-20
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
do we do with the past?”) becomes, by interrogating the homogeneity of the first person plural, „who does what to the past?” and additionally, „which past are we talking about?.” [1] See Hayden White, Tropics of Discourse. Essays în Cultural Criticism, (Baltimore: The Johns Hopkins University Press, 1978), p. 51. [2] Using Jeffrey Olick’s analytical lens from Jeffrey Olick, Usable Pasts and the Return of the Repressed, în The Hedgehog Review</i>, Summer 2007, p. 19-31. [3] Olick, Usable..., p.
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
pozitiv al “sectorului terțiar” sau al culturii și politicii “independente”, înainte să fie înghițite de lumea consumului și stabilimentul existent? Sectorul independent, cu toată marja să infinită de diferențe interne și nuanțe, se bazează pe incarnarea unei dimensiuni critice, a criticismului. Ca urmare, limbajul sau încearcă de regulă să fie transparent, să spună direct adevărul, chiar atunci cînd se autoproiectează “în afara” și își propune să fie subversiv. Iar de aceea, instituțiile independente tind să moară tocmai în momentele lor de succes
Cultura independentă şi întoarcerea la lucrurile însele: câteva reflecţii din Moldova () [Corola-website/Science/295808_a_297137]
-
următoarele repere de durăte în interiorul tranziției, inevitabil reductive, insă oricum diferențe imanente ale Moldovei - câteva fenomene influențe, relevante pentru ancorarea în contextul politico-cultural al Moldovei din istoria recentă: - o perioadă de transformări profunde și dezvoltare a naționalismului, dar și a criticismului, în a doua jumătate a anilor 1980, încă în liga imensă a Uniunii Sovietice; e și perioada în care are loc expoziția-manifest în aer deschis Rugina din 1985, “primul antipod al artei oficiale” (Octavian Eșanu). - perioadă fondării statului național actual
Cultura independentă şi întoarcerea la lucrurile însele: câteva reflecţii din Moldova () [Corola-website/Science/295808_a_297137]
-
au avut de suferit. Poate că, paradoxal, spiritul critic e prea monologic? În duratele propuse pentru o fragmentare imanenta a tranziției, se evidențiază de fiecare dată anumite dualități complementare sau direcții opuse, care au menținut împreună dualitatea comunicării: naționalism ideologizant/criticism; jafuri și crime/experimente în liberarea absolută; pluriculturalitate/moldovenism; colonizare/autonomie maximă. O intrebare relevanță pentru inițiativele independente nu ar fi doar care sunt forțele oprimante și rezistentele, ideologiile dominante ale momentului și istoriile ascunse, ci care e dualitatea momentului
Cultura independentă şi întoarcerea la lucrurile însele: câteva reflecţii din Moldova () [Corola-website/Science/295808_a_297137]