4,174 matches
-
de ea. Când mi-a repetat toată această scenă dezgustătoare, m-a scos din sărite. Nu manifestase nici înțelepciune, nici măcar un pic de demnitate. Nu omisese nici un amănunt care-o putea face pe nevastă-sa să-l disprețuiască. Nu există cruzime mai mare decât aceea a unei femei față de un bărbat care o iubește pe când ea nu-l iubește. N-are nici un pic de îndurare atunci, nici măcar îngăduință. Are doar o iritare nebunească. Blanche s-a oprit brusc și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o înduioșeze. Ea n-a dat niciodată măcar cel mai mic semn că l-ar fi văzut. Nu și-a schimbat vreodată ora ieșirii la cumpărături și nici n-a căutat vreun alt drum. Am impresia că era o oarecare cruzime în nepăsarea ei. Poate chiar se bucura de tortura pe care i-o aplica. Mă întrebam de ce îl urăște atât de mult? L-am rugat pe Stroeve să se poarte mai înțelept. Slăbiciunea caracterului său te exaspera pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
alta. Știam că e o femeie care poate cădea pradă unor pasiuni violente. Iar lovitura aceea jignitoare pe care i-o dăduse lui Dirk, omul care o iubea și-i era atât de devotat, trăda un temperament nestăpânit și o cruzime înfiorătoare. Abandonase siguranța căminului soțului ei și odihna confortabilă a unei gospodării bine garnisite pentru ceea ce nu putea să nu vadă și ea că este un risc extrem. Asta dovedea că are o poftă de aventură și e pregătită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întors în podul acela jalnic care-i servea de atelier. Curios e că ea nu voia să-l vadă. Poate că nu dorise să fie chemat pentru că știa că el o să refuze să vină. Mă întrebam în ce abis al cruzimii va fi privit ea dacă de atâta groază nu mai voia să trăiască. XXXVI Săptămâna următoare a fost cumplită. Stroeve se ducea de două ori pe zi la spital să întrebe de nevastă-sa care refuza în continuare să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a pierdut într-o singură catastrofă și ultima rudă pe care o mai avea pe lume, chiar și verii de-al doilea prin alianță. Grăsimea lui și obrajii roșii și durdulii făceau ca doliul să arate puțin nefiresc. Era o cruzime a naturii că până și nefericirea lui extremă avea în ea un aer de bufonerie. Mi-a spus că s-a hotărât să plece, dar nu în Italia cum îi propusesem eu, ci în Olanda. — Plec chiar mâine. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care Îți guvernează instinctele ambigue și duble, unde se Împreunează cu rătăcitorul pe valuri Mercur, stăpân al cunoașterii dumitale afurisite despre știința antică, deopotrivă de deșartă ca și ea. Concupiscența dumitale nesățioasă, cârmuită de steaua Venus În culminație În Rac, cruzimea dumitale, Înroșită de leoninul Marte. Și apoi... - Văd că ai pândit bine ce a fost În viața mea, Îl Întrerupse poetul pe un ton zeflemitor. Multă lume din Florența ar putea-o descrie, cu o pană chiar cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Și, în timp de război, când un singur foc de mitralieră seceră o companie întreagă de voinici gata de orice, să ceri condamnarea la moarte a unui om singur și înlănțuit dovedea un mare meșteșug. Nu cred că acționa din cruzime când solicita și obținea capul vreunui biet tip care ucisese un funcționar de poștă sau își înjunghiase soacra. Îl vedea pe imbecilul din fața lui cu cătușe la mâini și de abia dacă-i dădea atenție. Privea, ca să spun așa, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și câinele de atunci. Și uite că-ntr-o zi, m-a invitat Maestrul la masa de prânz. Am intrat în blocul ăla pe care nu-l iubeam deloc, era murdar, locatarii erau aproape toți bătrâni, comuniști înrăiți, aveau o cruzime teribilă a replicii, te întrebau: ce mai faci?, știind că ești rău, că ești la pământ, dar acesta nu te înghite încă, te priveau cu ochi „suficienți”, termenul e al Maestrului, erau fericiți de micimea lor de aprozar, râdeau degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
special biserica asta, pentru că se cununase acolo Mihai Viteazul (istoria vrea să ia locul memoriei, nu?)... se închină la crucea din fața bisericii, auzise că dedesubt e un mormânt, cine și-o fi îngropat acolo fericirile și nefericirile, și bunătățile, și cruzimile?, ce duh neliniștit se ridică noaptea, după douăsprezece, de aici, cine colindă văile și cine se ridică pe munți? Apusul roșu - în față, departe - Muntele Kogaion, îi vede pădurile pierdute în ceață, vârful e ascuns astăzi, întors spre ceruri, Sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Îndemna să se considere mult mai nereușit decât alți băieți... lipsit de scrupule... animat de dorința de a-și influența semenii În toate privințele, chiar și În rău... cu o anumită răceală, o lipsă de afect ce putea degenera În cruzime... cu un simț al onoarei schimbător... un egoism necreștinesc... și un interes tainic, uluit, față de tot ce ține de sex. Mai era și o curioasă vână de slăbiciune, care străbătea de-a curmezișul masca lui socială... o vorbă aspră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un cuvânt mai aspru, ca un muzicant de mâna a treia sau ca un actor de prima clasă. Îl rușina faptul că de obicei oamenii foarte simpli și cinstiți nu aveau Încredere În el că se purtase adesea cu deosebită cruzime față de persoanele care-și dizolvaseră personalitățile În a sa: câteva fete și, pe ici, pe colo, câte un bărbat - asta În anii studenției - oameni asupra cărora exercitase o influență nefastă și care-l urmaseră când ici, când colo, În aventuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lagărele de concentrare, despre copilul care mânca un măr și care a fost izbit de perete până a murit, iar mărul a fost mâncat apoi de ucigașul său. Despre copiii care au fost aruncați de la etajul al doilea din pură cruzime. Despre mama trimisă la camera de gazare împreună cu copilul ei de două zile, fiindcă îl rugase în prealabil pe medic să‑i dea voie să nască. Iar medicul îi dăduse voie. De asemenea, multe prietene și mulți prieteni de‑ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o pisică, nu un câine care nu‑și poate nici scoate nici retrage ghearele. Câinele presimte că se va strangula dacă‑și pierde echilibrul și cade de pe căruță, iar în ochi i se citește groaza pe care i‑o inspiră cruzimea stăpânilor și a lumii în general, lume care poate fi totuși atât de veselă atunci când alergi sprinten după vreun animal mic și simți un chef puternic de viață. Primăvara își anunță încă prezența pretutindeni prin viața în devenire, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ușă, am avut un presentiment neplăcut care s-a concretizat de Îndată ce s-a deschis ușa și În fața ochilor mei a apărut o fată care purta un portjartier albastru, ciorapi lycra și tocuri Înalte. Avea ochii oblici și o expresie de cruzime pe față. Lângă ea, o altă fată, Îmbrăcată doar Într-un body din dantelă neagră. De la fereastra camerei de o sută de mii de yeni se putea admira priveliștea panoramică a cartierului Akasaka luminat feeric. Pe măsuța de sticlă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
masturbeze, acolo, În fața noastră. Cum era posibil să Îi placă atât de mult femeile enorme și să nu simtă nimic despărțind pulpele unei femei normale? Trebuie să ai o psihologie de Don Quijote, probabil. Eu sunt exact invers. Îmi plac brutalitatea, cruzimea, senzația pe care mi-o dă lipsa de apărare a partenerei, care-mi dă frâu liber instinctelor de agresivitate. Cu tine și cu Reiko nu pot să gust așa ceva. Fata asta avea energie, nu glumă! Când ne-am Întâlnit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
conduc mult prea repede, dar nimănui nu i-ar trece vreodată prin cap să treacă pe roșu. Au plămânii putrezi pentru că aerul nu e bun și pentru că fumează prea mult, și au un simț al umorului care pare plin de cruzime dacă nu-l înțelegi și chiar mai crud dacă-l pricepi. Își cumpără vitrine Biedermeier scumpe, la fel de solide ca blocurile de locuit, și apoi atârnă în interiorul ușilor de sticlă perdeluțe care să ascundă vederii tot ce țin în ele. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prin mijloace eugenice, cel puțin până când vom fi scăpat de acest regim al bastoanelor de cauciuc. Ce mai înseamnă un psihopat în plus printre atâția alții? — Spuneți mai mult decât vă dați seama, zise ea. Noi suntem cu toții capabili de cruzime. Fiecare dintre noi este un criminal latent. Viața este doar o luptă pentru a menține o aparență civilizată. Mulți criminali sadici descoperă că numai în mod ocazional ea dispare. Peter de exemplu. El era în aparență un bărbat atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
așa. Pentru orice membru civilizat al societății, concluzia lui Berg nu era una deosebit de liniștitoare: Kürten nu era nebun în condițiile prevăzute de paragraful 51, prin aceea că acțiunile lui nu erau nici complet compulsive, nici în întregime impulsive, cât cruzime pură, nealterată. Și ca și cum asta nu era destul de rău, lectura din Baudelaire m-a făcut să mă simt la fel de liniștit în sufletul meu precum e un vițel într-un abator. Nu era nevoie de un efort de imaginație supraomenesc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
scriitorul Berthold Brecht la opere precum Opera de trei parale și Ascensiunea și decăderea orașului Mahagonny. În Statele Unite a compus o serie de partituri de succes pentru Broadway. . Tomás de Torquemada (1420-1498) - călugăr dominican spaniol, primul Mare Inchizitor, faimos pentru cruzimea cu care a condus Inchiziția spaniolă în demersul său împotriva ne-catolicilor, mergând până la adoptarea unui decret care prevedea expulzarea tuturor evreilor din Spania. În timpurile moderne, numele său e folosit în cultura populară ca simbol al ipocriziei și corupției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lor emblematică, reprezentantul lor fără voia sa, își împărțea gratis înțelepciunea. Mai mult: refuza banii care i se dădeau - astfel, el i-a dat înapoi lui Aristip suma pe care acesta i-o trimisese într-o zi... Nu vom avea cruzimea să întrebăm cum se descurca Socrate ca să poată pune sfeclă și gulii în farfuria Xantipei, celebra lui cotoroanță, și în ale celor trei fii ai lor, Lamprocles, Sophroniscos și Menexenos. Dar a cerși, a lua bani fără a da nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
iubirii-pasiune. Anatomist riguros, mânuind scalpelul, necruțând nimic, criticând fără milă certitudinile mondene asupra acestei chestiuni, curățând abcesul până la os, filosoful zdruncină și neliniștește - în sens etimologic. Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând de la aceste versuri, Ieronim însăilează o poveste abracadabrantă, dar care pare a corespunde realității textului: pentru a scrie cu atâta perspicacitate și pentru a scotoci în acest fel abisurile umane, trebuie neapărat să fi fost îndrăgostit cândva, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni, fabulații, mituri care împovărează inteligența și stânjenesc înaintarea către adevărata filosofie - cea care produce înțelepciunea, pacea cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Nici optimist, nici pesimist, Lucrețiu pune bazele unei gândiri tragice. El nu optează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
creșterea; celelalte guvernează dezorganizările, dezagregările. De o parte viața, de cealaltă moartea, aversul și reversul uneia și aceleiași medalii metafizice, una făcând-o posibilă pe cealaltă, și viceversa... Dragostea și războiul își împart lumea. Mai mult: Lucrețiu prezintă cu destulă cruzime iubirea ca voință de a da morții, pentru ca oamenii să înțeleagă că lucrurile nu par chiar așa de pure, ele cunosc și amestecul. Negarea în cadrul afirmării, sfârșitul înscris în începuturi, dispariția anunțată încă din procesul creației, Thanatos în acțiune chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de conuri și multe, mai ales, dreptunghiuri: lame cenușii, cenușii, pentru înalte, roșii opere justițiare. Divinul Marchiz concurează puternic, în Marcel, cu divinul Platon. O materialitate crucită cu o disperare arsă, un regim al logicii eficace și al redemțiunii prin cruzime, ridică aceste pânze la mari semnificații. Marcel Iancu ar trebui asociat de un Joseph de Maistre, acele palide, purificate figuri, într-un elogiu fratern. Călău suprem al formelor în punctul lor de criză. CU PRIVIRE LA SPIRITUL MATEMATIC SUB CONSTELAȚIILE NUMERELOR Când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
surprinzătoare, ambivalența conotativă a imaginilor: „vălurile nopții” - „văpăi(le) sunetului” (Icoana drumului), pentru a reflecta asupra lacrimilor care, pe„matca aerului”străpung timpul. Și-atunci auzim: „Mă acopăr / cu toate harurile / reliefurilor edenice / din crucea visului / să nu mai văd / cruzimea Lumii / izgonind în gol / Îngerii cuvintelor” (Chipul durerii). Deși un suflet exilat, ființa se lasă purtată de o stare de trezire a conștiinței, chiar de extaziere. Și-acest imbold transpare ca un „dor dureros de ieșire din sine”. Zeiască pare
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]