2,383 matches
-
în anul 1839. Lucrările au fost finanțate în întregime de către Basiliu Rațiu, de către frații săi, împreună cu ceilalți membri ai familiei Rațiu de Noșlac, una din familiile nobile românești de vază din Turda. Numele bisericii păstrat până în anul 1948 evocă familia ctitorilor. În cimitirul din curtea bisericii sunt înmormântați o parte din membrii familiei Rațiu de Nagylak principali contributori la edificarea bisericii. Mormintele din stânga și dreapta bisericii au fost desființate după anul 1948. Pe o parte a terenului din spatele bisericii, care a
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
ger pătrunzător. Din 1948, anul preluării bisericii de către cultul ortodox, trei tablouri de valoare ale unor membri de frunte ai familiei Rațiu au fost depozitate necorespunzător într-o magazie a bisericii (tablourile îi înfățișează pe prepozitul capitular greco-catolic Basiliu Rațiu, ctitorul bisericii, pe memorandistul Dr. Ioan Rațiu, primul președinte al Eforiei și pe protopopul greco-catolic Nicolae Rațiu). Abia de curând, tablourile au fost mutate în biblioteca bisericii. În data de 28 iulie 2011, cu aprobarea mitropolitului Andrei Andreicuț, a fost sfințită
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
mutate în biblioteca bisericii. În data de 28 iulie 2011, cu aprobarea mitropolitului Andrei Andreicuț, a fost sfințită Pisania Bisericii Rățeștilor, reconstituită după pisania originală, care a disparut în condiții necunoscute după anul 1948. De asemenea au fost sfințite monumentele ctitorilor și principalilor contributori, monumente aflate în curtea bisericii. Reașezarea pisaniei a constituit un gest de recuperare istorică. Biserica a fost renovată în mai multe rânduri. Actuala pictură a fost făcută între anii 1965-1966, de către Cornel Cenan din Cluj. De o
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
este cea mai valoroasă construcție de artă și arhitectură bisericească. Începută în 1514, din dorința lui Neagoe Basarab de a crea un monument fără seamăn de frumos, lucrările s-au încheiat trei ani mai târziu, așa încât la 7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar să vorbească de „mănăstirea domniei mele de la Argeș”, și să-i hărăzească „vama ce este la Ocna Mică de la Târgoviște...”. Ascultând nu numai legenda, ci și unele știri istorice, se pare că din lipsă de bani, cu toată
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
unor aurari, iar lanțurile care susțin crucile sunt aidoma unor mari bijuterii lucind în soare. În interior, pe lângă zugrăveală executată în ulei de pictorii francezi F. Nicolle, Ch. Renouard și de românul N. Constantinescu din Curtea de Argeș, pe lângă panourile votive, mormintele ctitorilor și tâmplă făcută din marmură, bronz aurit și onix, pe lângă icoanele ei lucrate în mozaic, atrage atenția, ca o excepțională realizare sculpturală, grupul celor 12 coloane, original ornamentate floral, reprezentând pe cei 12 Sfinți Apostoli; aceste coloane dau cu adevărat
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
domnești. Târgul a cunoscut o înflorire economică în timpul domniei (1634-1653) lui Vasile Lupu, care a refăcut lacul Orheiului, a construit poduri, a reamenajat mai multe străzi, a întemeiat lângă Orhei, o „slobozie”, venitul căreia revenea doamnei sale. Vasile Lupu este ctitorul catedralei „Sf. Dumitru” din Orhei, una din cele 15 ctitorii ale sale. Paul de Alep, care a trecut prin târgul Orhei în 1653 scria în jurnalul de călătorie: „casele sunt din piatră și lemn, iar străzile pavate cu scânduri, cum
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
(n. 7 octombrie 1787 - d. 11 aprilie 1868) a fost un călugăr, ctitor de biserici, teolog, stareț al Mânăstirii Cernica și episcop al Râmnicului. S-a născut pe 7 octombrie 1787 în București, în mahalaua Sfântului Visarion, fiul unor târgoveți de condiție medie, Antonie și Floarea Antonescu. A fost botezat cu numele Constantin
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
de dânsele, venerat pentru o vârstă ca a sa și pentru o astfel de viață, chiar și de cei mai antireligioși din noul curent apusean, care stăpânea statul cel nou, el încheie cu vrednicie șirul curaților călugări fără arginți, al ctitorilor de cărți și de clădiri de închinare, al sufletelor de arhierei cari o clipă nu și-au închipuit că fapta sau gândul lor scapă de sub ochiul privighetor al lui Dumnezeu" .
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
Buna Vestire”, printr-un document din 28 decembrie 1691, o parte din moșia primită ca zestre, pentru a deveni și ea ctitoră. Biserică de lemn cu hramul „Buna Vestire” a fost construită între anii 1691-1692. Episcopul Varlaam este creditat drept ctitor al bisericii în mai multe documente vechi. În Hotărârea Sinodului Mitropoliei Moldovei din 2 noiembrie 1712, prin care schitul devine metoh al Episcopiei Hușilor, se arată ca și ctitor Vlădica Varlaam. Într-o carte domnească din 1761, domnitorul Ion Theodor
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
a fost construită între anii 1691-1692. Episcopul Varlaam este creditat drept ctitor al bisericii în mai multe documente vechi. În Hotărârea Sinodului Mitropoliei Moldovei din 2 noiembrie 1712, prin care schitul devine metoh al Episcopiei Hușilor, se arată ca și ctitor Vlădica Varlaam. Într-o carte domnească din 1761, domnitorul Ion Theodor Callimachi scrie că "„Ne-au spus cinstit părintele și rugătorul nostru Sfinția Sa Kir Inochentie, episcopul Hușilor, cum că are sfințita Episcopie un metoc, anume Brădiceștii, în Ținutul Fălciului, făcut
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
Brădiceștii, în Ținutul Fălciului, făcut de un răposat Varlaam episcopul. Acea moșie, unde a fost metoc, au cumpărat-o cu bani, în mijlocul unui codru”". De asemenea, în pomelnicul Episcopului Iacob Stamate al Hușilor din 1782, PS Varlaam este trecut drept ctitor al Schitului Brădicești. Documentele menționează că în anul 1739 schitul a fost atacat de către tătari, care au furat toate odoarele din metal prețios și toate documentele Episcopiei de Huși adăpostite aici, iar monahii au fost luați ca robi. După atacul
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
Din cei 1618 locuitori care formează 332 de familii, 42 sunt baptiști iar restul de 1576 sunt ortodocși. Biserica actuală este zidită în jurul anului 1730. Despre întemeierea acestei biserici nu avem date și nici tradiția nu pomenește despre existența unor ctitori individuali, fapt ce arată că lăcașul a fost zidit de întreaga obște. Biserica are următoarele dimensiuni: lungime de 22 m și lățime de 10 m. Este zidită în stil baroc, din piatră și este acoperită cu tablă. Aceasta este așezată
Comuna Marga, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301088_a_302417]
-
Nou din București (1862), Biserica Mănăstirii Radu Vodă (1863), Capela Cimitirului Bellu și Biserica Răzvan Vodă din București și Biserica din Negoiești. Prin ajutorul pe care l-a avut din partea lui Petrache Poenaru, Lecca a făcut copii după fresca portretelor ctitorilor de biserici. Acestea au fost trimise ulterior la marea majoritate a muzeelor bucureștene. Astfel, pictorul Lecca a fost la Slatina și a făcut portretele lui Ionașcu Cupețu și ale soției lui Neaga, a fost la Craiova și a făcut portretul
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
de biserici. Acestea au fost trimise ulterior la marea majoritate a muzeelor bucureștene. Astfel, pictorul Lecca a fost la Slatina și a făcut portretele lui Ionașcu Cupețu și ale soției lui Neaga, a fost la Craiova și a făcut portretul ctitorului Constantin Obedeanu al bisericii Obedeanu. Petrache Poenaru a spus vis a vis de această acțiune: La capitolul copii, sunt de menționat lucrările pe care Lecca le-a făcut după Tițian, care se aflau în anul 1863 în Muzeul din București
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Gavriil". Referitor la această biserică, există și prima mărturie scrisă, și anume "pisania" având textul: Din această pisanie nu reiese însă clar dacă starețul Teoclit a ridicat această biserică pe terenul gol (caz în care poate fi considerat ca fiind "ctitorul" mănăstirii), sau doar a "refăcut" o biserică mult mai veche (din anul 1625, după unele surse). O a treia biserică, cu hramul "Sfinții Împărați Constantin și Elena", a fost ridicată la Mănăstirea Dălhăuți între anii 1840-1850 de către Smaranda Periețeanu și
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
dintre cele șapte icoane pictate de însuși Sfântul Apostol și Evanghelist Luca; specialiștii sunt însă de părere că icoana a fost pictată câteva secole mai târziu, fiind o copie după o icoană a Sfântului Apostol și Evanghelist Luca. Anufie Dălhăuș, ctitorul legendar al mânăstirii Dălhăuți, ar fi adus-o de la Constantinopol, după cucerirea de către turcii lui Mehmed al II-lea "Fatih" (1453). Pe drumul de întoarcere, Anufie a fost însă prins și jefuit de turci, iar icoana - tăiată cu iataganele și
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
din secolul al XI-lea, principalul edificiu fiind construit în 1030 așa cum se găsește pe inscripția dintr-o piatră, acum pierdută. Catedrala a fost construită de către un episcop local și de un arhitect iscusit Ilarion, care, de asemenea, a fost ctitorul bisericii din apropiere de la Ashuriani. Puternic afectată de o serie de cutremure, catedrala a fost parțial reconstruită în secolele al XV-lea și al XIX-lea. Excelenta fațadă de este decorată este singura care a supraviețuit din structura originală. este
Catedrala Samtavisi () [Corola-website/Science/336183_a_337512]
-
anul 2001, sărbătoarea a fost mai specială deoarece în ziua respectivă a avut loc ceremonia de dezvelire a basoreliefului realizat și donat de artistul plastic Eugen Ilina, ai cărui părinți sunt fii ai satului Dobriceni, basorelief ce îl reprezintă pe ctitorul școlii, preotul Dumitru Popescu, ocazie cu care va fi schimbată și denumirea școlii după numele celui care a înființat-o. Artistul a mai realizat și un bust al prințului Barbu A. Știrbei, bust ce se afla în curtea liceului din
Muzeul din Dobriceni () [Corola-website/Science/312173_a_313502]
-
parte încă de la înființare din Principatul Moldovei. În anul 1673, domnitorul Ștefan Petriceicu a zidit în satul Mânăstioara (Siret) o biserică de piatră cu hramul Sf. Onufrie. Această a fost sfințită de către mitropolitul Dosoftei Bărilă al Moldovei. Cu această ocazie, ctitorul a înzestrat biserică cu încă o bucată din toloaca târgului Siret, cu un heleșteu domnesc (Iazul Mânzați), sătul Băncești și un iaz cu pește, sătul Dornești cu robi și iazuri, sătul Tărășeni cu iaz și moară, 3 fălci de vie
Tărășeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316111_a_317440]
-
fost cea care s-a angajat să suporte toate cheltuielile necesare acestor lucrări, și până la urmă a ajuns să doneze împreună cu familia, o sumă de aproximativ un miliard de lei. Pentru acest fapt, ea merită să fie considerată al doilea ctitor al acestei biserici. Începute în vara anului 2000, lucrările de demolare, transport, reconstruire, restaurare a lăcașului și restaurare a picturii interioare s-au finalizat spre toamna anului 2002, slujba de resfințire având loc în 14 octombrie același an. Noul edificiu
Biserica de lemn din Groșeni () [Corola-website/Science/318233_a_319562]
-
făcea parte dintr-o familie boierească de vază a Moldovei, fiind fiul mai mare al logofătului Ioan Movilă și a primei sale soții Greaca, și frate vitreg cu domnitorii Ieremia și Simion Movilă și cu mitropolitul Gheorghe Movilă al Moldovei. Ctitorul a înzestrat mănăstirea cu numeroase moșii și sate (Adâncata, Nagoreni, Grușevița), Teodorenii devenind una dintre cele mai bogate mănăstiri din Moldova. Împrejurimile din jurul mănăstirii erau nelocuite. Pentru a lucra moșiile mănăstirii au fost aduși aici țărani ruteni din părțile Storojinețului
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
hotărât să doneze un teren pentru amenajarea unui cimitir, unde urma să se zidească și o biserică. Biserica a fost zidită din piatră de carieră între anii 1850-1851, în apropierea mormântului preotului Ioan Scriban. Ea a fost sfințită în 1851. Ctitorul bisericii este conform pisaniei arhimandritul (pe atunci) Filaret Scriban. Pisania, aflată deasupra ușii de intrare în pridvor, cuprinde următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: Această biserică sau făcut de arhimandritul Filaret Scriban. 1851"". Filaret Scriban a donat Bisericii
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
de la boierul Alexandru Sturza, cu care se afla în relații de prietenie. Biserica a fost acoperită inițial cu draniță și avea un turn în formă de bulb de ceapă. Pereții interiori nu erau pictați, fiind împodobiți cu icoane și tablourile ctitorilor. În pronaosul acestei biserici a fost înmormântat în 1873 arhiereul Filaret Scriban, după dorința exprimată în testamentul său. În aceeași criptă a fost îngropat în 1884 și fratele său, arhiereul Neofit Scriban. Biserica a fost ridicată în 1886 la rangul
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Originea acestei mănăstiri rămâne învăluită în negura vremii, tradiția amintind de existența ei încă din timpul voievozilor Mușatini, care au ocrotit-o. Sub pașnica domnie a lui Alexandru cel Bun, ocrotită și înzestrată de ctitori, mănăstirea a dăinuit până la sfârșitul secolului al XV-lea când, din cauza unei alunecări de teren, s-a prăbușit. Ruinele ei se văd și astăzi, la circa 500 m distanță de actuala mănăstire. Voievodul Petru Rareș, iubitor de artă ca și
Mănăstirea Moldovița () [Corola-website/Science/302822_a_304151]
-
Rareș. Tendința de umanizare a figurilor divine și prezența simțămintelor profund omenești în multe din scenele ciclului evanghelic sunt trăsături proprii ale minunatelor fresce de la Moldovița, care și-au păstrat nealterate prospețimea și strălucirea culorilor. În tabloul votiv este înfățișat ctitorul Petru Rareș, împreună cu familia sa. Deși păstrează caracterul unui portret oficial, acesta indică preocuparea artistului anonim de a reda viața interioară a personajelor reprezentate. Unul dintre punctele de atracție al Mănăstirii Moldovița îl constituie pictura exterioară (executată "al fresco"), mai
Mănăstirea Moldovița () [Corola-website/Science/302822_a_304151]