3,251 matches
-
prăzi enorme (în special animale), atribuirea unei părți din teritoriul lui Iuda regilor filisteni vasali lui Senaherib (regele Așdodului, noul rege al Ecronului și regele din Gaza), asediul asupra Ierusalimului unde Senaherib îl „închide pe Ezechia ca o pasăre în cușcă”, tributul trimis de Ezechia la Ninive cu o ambasadă și o escortă militară care îi transmite lui Senaherib actul de fidelitate față de regele Asiriei. Concluzia analelor nu poate să nu ne uimească. Aparent, Senaherib a lăsat Ierusalimul pentru că Ezechia a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cusăturile și suturile retușate artificial; în dreapta era neamul cilindric al cârtițelor, sobolilor, orbeților și aricilor, mâncători de râme și pupe lăptoase. Și astfel, prin aceste furci caudine ale strămoșilor cam dubioși, puteai intra în marea sală a mamiferelor adevărate, în cuști de sticlă, grupate în perechi ca în Arca lui Noe și gravitând în jurul enormelor schelete, unul galben-rozaliu, cu colți întorși, ca de morsă, al Dinotheriului, celălalt mai mic, vânăt, al Mastodontului. Lăsând în urmă o trenă de lupi, vidre, vulpi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fugă, urmăriți de țipătul sfâșietor al păunilor, și-am străbătut alergând sala de la parter. Scheletul Dinotheriului, cu oasele lui cât trunchiurile, făcea eforturi uriașe să se ridice în picioare din nou, ceea ce umplea sala de trepidații; în jur, în toate cuștile de sticlă, animalele, erbivore și carnivore, începuseră să se întindă, ca după un somn lung. Leoparzii își unduiau coada și mârâiau, antilopa gnu bătea din copită, girafa își întinsese înainte gâtul pătat, în diorama cu "Viața în Antarctica" ,uriașul elefant
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
făcută parcă pe măsura lui. La început ne luase piuitul, dar până la urmă ne-am plictisit să-l mai privim cu respect, am început să-i escaladăm oasele, să-i mișcăm degetele mâinilor și, în fine, ne-am adunat în cușca lui toracică. Acolo am stat vreun sfert de oră să ne odihnim și-am început apoi să vorbim despre tot felul de lucruri. Scheletul ni se părea ceva asemănător cu un copil în buna mamei sale. Doar că ăla mic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înălțime, deși nu avea, judecând după ferestrele din partea opusă, decât două nivele. Deasupra lor se mai ridica însă și turnul, nu rotund, cum se vedea de departe, ci octogonal. Am ocolit clădirea fără gard, nici pomi împrejur, nici măcar cu o cușcă de câine alături: doar pământ înțelenit, plin de flori sălbatice. La vreo zece metri se afla magazia acoperită cu carton gudronat, părând cu totul putredă. La ușă se vedea un lacăt roșu de rugină. Am bătut în ușă și la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în întregime. Oasele sale iliace erau largi, cam prea largi pentru un bărbat. Dar și umerii, lângă claviculele groase cât piciorul meu și omoplații triunghiulari, erau largi și bine legați. Nu venise încă nimeni. Eram singură, ca un animal în cușcă, stând pe vertebre între coastele fildeșii. De aceea mi-a sărit inima când am auzit dinspre craniu o voce groasă: "Ciiine ești tu, străiiiino, și ceee cauți aici?" Dar m-am liniștit și am zâmbit uimită când am văzut capul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ele. L-am suit până și pe Chombe în remorcă și l-am trântit peste ouă, dar câinele prinse deodată un zgomot infim, care-l înfricoșa atât de tare, încît se aruncă schelălăind din camion și nu se opri până în cușca lui de după casă. Noi abia percepuserăm micul trosnet, în schimb am văzut limpede cum coaja oului însemnat cu verde plesnește în zigzag. Am sărit și noi din camion și ne-am ascuns după tufele de trandafiri. De-acolo am auzit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cineva e gata să ne stropească cu gaz și să ne dea foc, adăugă Valerian. - Și vă rugăm să păstrați această imagine, interveni Fă-gădău, căci Buchenwald asta înseamnă: locul unde oamenii au fost prinși și carbonizați ca șoarecii într-o cușcă stropită din belșug cu gaz... Iartă-mă, Ieronim, adăugă. Acum, spune înainte... - Ar fi multe de spus, reluă Ieronim. Dar dacă, așa cum credem noi, numai spactacolul poate arăta că oamenii din zilele noastre nu sunt în situația șoarecilor prinși în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i cadă din mână perdeaua de iederă și caprifoi, pe care o ridicase când se întorsese să-i răspundă domnului Ialomițeanu, și își sprijină coatele de marginea terasei. Apoi inspiră adânc. Un timp își ține răsuflarea în piept, umflându-și cușca toracică în care, striviți, se sufocă, mucegăiesc plămânii. Respiră, face câțiva pași pe terasă, își încrucișează din nou brațele pe balustradă. Miroase amețitor a iarbă, a fân, a pământ, a copilărie îndepărtată, și el simte că e vară. E vară
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vagoanele deschise, și-n el, să vezi ce era ! Numa lucruri scumpe, că uite așa am rămas, cu gurile căscate ! Numa canapele de pluș, și fotolii, și măsuțe, claie peste grămadă, ș-între ele butoaie de vin, și oglinzi, și cuști de păsări, și oale de bucătărie, și cutii de pălării, și covoare făcute sul, ce bogăție ! Ce de-a lucruri scumpe, puse cum dă Dumnezeu ! Ce de a bani aruncați pe gârlă ! Cine-o fi avut parte de ele ? Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
indiferentă la banii câștigați ușor. S-a salvat de adevărata sinucidere acordând mult mai multă seriozitate negoțului ei. A aflat și a îndrăgit cuvântul „curtezană“. Unii dintre clienți îi istoriseau povești despre prostituatele din alte țări, femei exotice închise în cuști, la Calcutta, matroane care stau și tricotează în vitrine iluminate, la Amsterdam. Diane reușise să se instaleze într-un apartament și să simuleze „veselia“. Și-a decorat apartamentul „cu gust“,devenind treptat mai exclusivistă. O vizitau bărbați respectabili care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mereu îmi amintesc de hotelul acela, și noaptea mă gândesc la el... Nu te mai gândi. N-ai să mergi niciodată acolo! Uită-l! — Stai locului, scumpule, fiară sălbatică ce ești, încetează să te mai învârtești ca un leu în cușcă, încetează să lipăi și să tropăi, mă faci să-mi vină să țip. Haide, vino și ține-mă de mână. Astăzi e întuneric în mine. În mine e întotdeauna întuneric. Westwold, cartierul în care era situat apartamentul Dianei, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stranie creatură și, pe de altă parte, cum să facă să-l rețină? Un gând ciudat. Dar și mai ciudată era imaginea care-i veni preotului în minte: vedea parcă în Rozanov un captiv puternic dar liniștit, închis într-o cușcă. Îi zâmbi și adăugă: — Dacă v-aș putea fi, în vreun fel, de folos, aș fi foarte încântat. Nu aveți decât să vorbiți. Părintele Bernard se pomeni adoptând acest ton emfatic, de parc-ar fi vorbit într-o limbă străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dumitale, nu vreau să interferez cu treburile dumitale parohiale. — Nu, e în ordine... doriți să veniți la casa clericală? Nu, îmi place să discut mergând. Părintele Bernard detesta mersul pe jos, dar acum era el cel capturat și întemnițat în cușcă. — Da, perfect. — Îți mulțumesc, îți sunt foarte îndatorat. Rozanov se ridică să plece și părintele Bernard îl urmă. Ușa bisericii hârșâi, scârțâi și bufni din nou. Părintele Bernard se așeză. Era uluit, măgulit, îngrozit, alarmat, mișcat. Ochii luminoși îi scânteiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
drum printre obiecte și izbind cu piciorul în tot ce i se nimerea în cale. Se învârtea în spațiul strâmt cu pași repezi, ca un om care ar străbate o zonă vastă sau ca un animal sălbatic închis într-o cușcă neîncăpătoare, înaintând cu o energie inutilă, răsucindu-se abrupt, spasmodic, la capătul celor câțiva metri. Diane îl urmărea cu îngrijorare; bucuria ei abia de mai mocnea, teama și panica stăteau din nou la pândă. Mișcările lui dereglate o oboseau, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el, înnebunindu-l. Ideea cu Tom ținea, într-un anumit sens, de aceeași necesitate a lui John Robert, deși, firește, era cu totul altceva. John Robert știa, de câtăva vreme, că perioada în care o putuse ține pe Hattie în cușcă se apropia de sfârșit. Până acum, chiar dacă n-o putuse întemnița într-un palazzo din California, unde el să-i fie gardian, avusese totuși posibilitatea să-i supravegheze și să-i asigure limitele libertății. Pearl fusese potrivită, internatul de modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe năstrușnicul. Totul e odios. Și te-am vârât și pe dumneata în treaba asta urâtă. Nu-ți face griji pentru mine. Sunt impermeabil la furtună. Am procedat greșit și lucrul ăsta îmi paralizează voința. Mă simt ca într-o cușcă de oțel. Oamenii reușesc să iasă din cuști, uneori e mai ușor decât își închipuie. Din cușca asta, nu văd cum o să pot ieși. Ai vreo idee nouă? Dumnezeule, te întreb de parcă n-ai avea nimic altceva la care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vârât și pe dumneata în treaba asta urâtă. Nu-ți face griji pentru mine. Sunt impermeabil la furtună. Am procedat greșit și lucrul ăsta îmi paralizează voința. Mă simt ca într-o cușcă de oțel. Oamenii reușesc să iasă din cuști, uneori e mai ușor decât își închipuie. Din cușca asta, nu văd cum o să pot ieși. Ai vreo idee nouă? Dumnezeule, te întreb de parcă n-ai avea nimic altceva la care să te gândești. Ce-ai simțit când l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-ți face griji pentru mine. Sunt impermeabil la furtună. Am procedat greșit și lucrul ăsta îmi paralizează voința. Mă simt ca într-o cușcă de oțel. Oamenii reușesc să iasă din cuști, uneori e mai ușor decât își închipuie. Din cușca asta, nu văd cum o să pot ieși. Ai vreo idee nouă? Dumnezeule, te întreb de parcă n-ai avea nimic altceva la care să te gândești. Ce-ai simțit când l-ai văzut azi după-masă pe George trecând pe lângă casă? Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar angaja și mi-e teamă să nu săvârșesc din nou o greșeală. Nu pot întreprinde nimic până când n-o să-mi simt judecata absolut limpede. E rezonabil, nu? Nu neapărat. Cel puțin, acum sunt liberă... Credeam că ești într-o cușcă de oțel. Vreau să spun că acum pot gândi asupra lucrurilor. Simt că mă aflu în punctul de echilibru, ca o rachetă care ar putea-o lua însă razna, pe altă traiectorie. E preferabil să mai aștept. Tu vezi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
clipit des din ochi și a icnit ca și cum ar fi avut un junghi în coaste... Toaibă își adunase grupa și aștepta doar ordinul privind noua misiune pe care urma s-o îndeplinească. Se plimba prin fața grupei ca un leu în cușcă. Când l-a văzut pe Limbosu ieșind din cort, s-a îndreptat spre el cu mers țeapăn, milităros: Sergent Limbosu! De ce ai întârziat? N-am știut că trebuie să fiu treaz la ora asta. Cu cine crezi că stai de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bun, că altfel se răsuflă. Așa o fi cum spui tu, Toadere. Să aibă un dop bun - a răspuns Maranda, cu licărire de zâmbet pe chipul trist... În zilele următoare, Toaibă s a învârtit prin curte ca un leu în cușcă. Vedea neputința de a-și găsi o treabă care să-i ogoaie furia... În fiecare dimineață o trimitea pe Maranda după rachiu... Ea însă nu a îndrăznit niciodată să-l înfrunte printr-un refuz categoric. Îi vorbea doar cu glas
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
camerei vă oferă posibilitatea, să treceți pe focalizare manuală și să obțineți fotografii clare, depășind limitările tehnologice. O altă situație când AF trebuie “ajutat” este cazul când între subiect și obiectiv se interpun alte obiecte Țcaz tipic: un animal în cușcă sau fotografierea printre crengi). În cazurile extreme, doar focalizarea manuală rezolvă această situație, dar dacă există și un alt subiect Țpe altă direcție), în condiții similare de iluminare, se poate focaliza obiectivul pe subiectul al doilea Țprin apăsarea butonului la
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
evita orice dereglare, fie ea cât de mică. În ziua de 21 februarie a anului 1431, Jeanne d’Arc a apărut pentru prima dată în fața tribunalului din Rouen. Acolo fusese întemnițată, ca un deținut foarte periculos. Era ținută într-o cușcă metalică, cu lanțuri la mâini și la picioare. - Știi unde te afli și pentru ce? a întrebat- o Cauchon. - Știu foarte bine pentru ce englezii și slugile lor vor moartea mea. Eu sunt o credincioasă. Dacă eu nu existam, Dumnezeu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
poziția stând într-un picior, evident pentru economie de ghete. PE RUȘI Zi de târg animalier la marginea pieții de brânzoase. Doamna Eulampia, reputată cultivatoare de pisici și ciuperci de bălegar, bagă sub nasul cârn al cump ă ră torului cușca în care se zbate eroic un motan ușor atins de râie. E o după-amiază al naibii de frumoasă. Personaje: EULAMPIA CLIENTU Episodicu Mâța Așa, păsărică mică, mumușică...Ciripi te-ar hingherii. Domnu!...Ți-a pus ăl de Sus mâna-n cap. Jur
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]