2,952 matches
-
bătîndu-se cu pumnii în piept. Se bătu prea tare și începu să tușească. — Lasă-te pe mine, Nark, spuse Gloopy. Lanark se sprijini de el și ajunseră la o pasarelă albă și zveltă care traversa apa spre o amenajare din cuburi de sticlă și copaci cu lampioane. — Olympia, zise Gloopy. — Frumos, zise Lanark. La mijlocul podului se opri din nou și spuse: Acum nu mai sînt artificii, așa că avem jocuri de apă, da? Trebuie să fac imediat pipi. Făcu asta între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fluviul lat nu mai șerpuiește prin mlaștini, ci curge într-un canal peste o geometrie fertilă de cîmpuri cultivate și șanțuri. Pe suprafața lui strălucitoare trec în jos și-n sus vapoare și barje pentru a-și descărca mărfurile lîngă cuburile, conurile și cilindrele primului oraș. O casă mare cu un turn se ridică în centrul orașului. în vîrful lui, mult deasupra cețurilor fluviului, slujbașii cerului folosesc bolta rotitoare a înaltului drept ceas al luminii în care soarele, luna și galaxiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un lătrat aproape câinesc, constituiau limbajul lui. Sociologii și psihologii și-au dat seama de interesul pe care îl prezintă cazul lui, dar au eșuat în tentativele lor de reeducare. Cinci ani după capturare, abia dacă învățase să aranjeze niște cuburi alfabetice ca să-și compună numele și denumirile câtorva obiecte. La acea vârstă, aspectul lui rămânea bestial. Ochii i se umpleau de ură pentru orice fleac. Deseori reîncepea să meargă, cu o deosebită abilitate, în patru labe, iar cunoașterea pădurii ― chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Nu se speiie“, mi-a spus, „e piietenul meu, a venit să ne jucăm...“. „Prietenul tău, pe dracu’“, am izbutit eu să mormăi pe când el își reluă dansul în jurul copilului. Îi vedeam și îi auzeam pe amândoi ca dintr-un cub de ceață, mâinile puștiului luceau, dar fața nu i se înverzise încă, îmi era atât de somn, încât m-aș fi aruncat de pe scaun direct în așternut, ca într-o apă; m-am târât cu greu până la sofa, m-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Apa bazinului făcea valuri albastre, câteva fete frumoase înotau, câțiva băieți de bronz făceau gesturi largi, cuvintele lor se adunau într-un zumzet învăluitor, alții stăteau la mese albe, pe scaune albe, aveau în față pahare înalte, sclipeau în ele cuburi de gheață, „E fain“, îmi ziceam, aș fi putut jura că mă răcoream eu însumi în apa bazinului. După un timp portarul mi-a zis : „Acum întinde-o, te-am lăsat destul“. I-am mulțumit: „E frumos pe la voi, am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un lătrat aproape câinesc, constituiau limbajul lui. Sociologii și psihologii și-au dat seama de interesul pe care îl prezintă cazul lui, dar au eșuat în tentativele lor de reeducare. Cinci ani după capturare, abia dacă învățase să aranjeze niște cuburi alfabetice ca să-și compună numele și denumirile câtorva obiecte. La acea vârstă, aspectul lui rămânea bestial. Ochii i se umpleau de ură pentru orice fleac. Deseori reîncepea să meargă, cu o deosebită abilitate, în patru labe, iar cunoașterea pădurii ― chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Gândul care-i veni merse în paralel cu al fetei. Cum de ajunsese el aici, în lumea asta fantastică? într-adevăr, era ceva în neregulă. Atenția îi fu reținută de armă. Era micuță, de forma unui pistol, dar cu trei cuburi ieșite în afară, formând un semicerc din vârful camerei de explozie în formă de bulb. În timp ce-o privea, McAllister se cutremură. Acest instrument micuț și nesuferit, scânteind între degetele arse de soare ale fetei, era la fel de real ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
susține căutările. O calidetică a măsurătorilor asupra lui Cayle Clark era încă necesară la Isher. Șansa ca impactul să afecteze însuși războiul nu era deloc imposibilă. Odată pornit pe calea cea bună, ritmul activității, tiparul calidității avea să fie un cub cu mișcare directă, cu acumulări atât de rapide încât nici un creier uman n-avea să surprindă măsura exactă a celor ce se întâmplă decât ulterior. Dacă ar fi existat vreun mijloc de a descoperi ce formă avea să prindă... Hedrock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fi întors lovitura. Se lăsă în genunchi. Sudoarea i se prelingea pe lângă tâmple, ochii îl usturau. Dascălu se aplecă. ― Ce-i? ― Dă-mi lampa! Mda... Asta e! Am ajuns la canalul colector. * Lângă Scarlat, un ceas mic, îngropat într-un cub de email, arăta ora 9. Și-l consultă instinctiv pe al lui. O diferență de câteva minute. Bătrânii rămăseseră în jurul mesei, crispați, cu chipuri trase și livide. Șerbănică Miga adormise cu fața sprijinită în pumni. Capul alunecase și obrazul tras
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu lună, el își alinia zidurile albicioase și străzile drepte, nepătate vreodată de masa neagră a unui arbore, netulburate vreodată de pasul unui trecător sau de lătratul unui câine. Marele oraș tăcut nu mai era atunci decât o adunare de cuburi masive și inerte, în mijlocul cărora numai efigiile încremenite ale binefăcătorilor uitați sau ale oamenilor mari din vechime, înăbușiți pentru totdeauna în bronz, încercau, cu falsele lor obrazuri de piatră sau de fier, să evoce o imagine degradată a ceea ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
omorî. Care e cealaltă posibilitate? Ai spus că sunt două. A, celălalt caz în care urmărești, dar nu lovești e când vrei să ții subiectul în viață. Să te conducă la ceva. Maggie luă o înghițitură din băutură, lăsând un cub de gheață să i se strecoare printre buze. Îl roti prin gură, bucurându-se de răceala pe care i-o lăsa pe limbă. Deci voiau ca ea să urmărească pista lăsată de Guttman, oricine ar fi fost acești „ei“. Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-i ăla care mătură și șterge toată mizeria pe care-o fac pe podea amărâții tăi de clienți? Că mi-i și milă de ei, săracii. Vin aici să mai petreacă, să-nece necazu-n băutură și s-aleg numa’ cu cuburi de gheață. Și dacă-i vorba să plătești, aș crede c-ar trebui să scoți mai multe parale acu’ că pretenu’ tău ăl de-i orfan nu mai vine p-aici. Dacă te-ai lăsat de pomeni, poate-mi strecori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trânti fotografia pe polița de deasupra căminului, alături de o cupă cu fructe de ceară, un buchet de flori de hârtie, o statuetă a Fecioarei Măria și una a copilului Isus, din Praga. Se duse apoi îndărăt în bucătărie, ca să aducă cuburile de gheață și un scaun. După ce se întoarse cu scaunul și cu un mic vas cu cuburi de gheață, aranjă paharele ei cele mai bune pe poliță, în fața fotografiei mamei sale. Aflându-se aproape de fotografie, o înhăță din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
flori de hârtie, o statuetă a Fecioarei Măria și una a copilului Isus, din Praga. Se duse apoi îndărăt în bucătărie, ca să aducă cuburile de gheață și un scaun. După ce se întoarse cu scaunul și cu un mic vas cu cuburi de gheață, aranjă paharele ei cele mai bune pe poliță, în fața fotografiei mamei sale. Aflându-se aproape de fotografie, o înhăță din nou și o sărută, făcând cuburile pe care le avea în gură să trosnească la atingerea cu sticla. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un scaun. După ce se întoarse cu scaunul și cu un mic vas cu cuburi de gheață, aranjă paharele ei cele mai bune pe poliță, în fața fotografiei mamei sale. Aflându-se aproape de fotografie, o înhăță din nou și o sărută, făcând cuburile pe care le avea în gură să trosnească la atingerea cu sticla. — Mă rog pentru tine-n fiecare zi, fetițo, spuse incoerent Santa, balansând un cub de gheață pe limbă. Și crede-mă că la biserica Sfântul Odo arde to
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mamei sale. Aflându-se aproape de fotografie, o înhăță din nou și o sărută, făcând cuburile pe care le avea în gură să trosnească la atingerea cu sticla. — Mă rog pentru tine-n fiecare zi, fetițo, spuse incoerent Santa, balansând un cub de gheață pe limbă. Și crede-mă că la biserica Sfântul Odo arde to’ timpu’ o lumânare pentru tine. Cineva bătu la ușa din față. Puse în grabă fotografia cu fața în jos pe cămin și se duse să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mare și arătos ai. Îți sare-n ochi, știi? — Îmi dau toată silința. Îi spun: „Fii atent, fiule. Vezi să nu luneci și să-ți spargi capu’ sau să-ți rupi un braț!“ Doamna Reilly tăcu un timp, sugând un cub de gheață. Ignatius a-nvățat de când stătea pe genunchii mei să fie prudent. Mi-a fost todeauna recunoscător pentru asta. — E bine să s-obișnuiască omu’ de mic, crede-mă. Îi spun lu’ Ignatius așa: „Ai grijă când traversezi strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Harvard avertizează că încrucișarea între oameni și cimpanzei nu este posibilă în prezent. Ei subliniază că reportajele din presă referitoare la „ompanzei“ hibrizi s-au dovedit de fiecare dată false. Capitolul 6 BioGen Research Inc. își avea sediul într-un cub îmbrăcat în titan, într-un parc industrial de lângă Westview Village, în sudul Californiei. Plasat maiestuos deasupra traficului de pe Autostrada 101, cubul fusese ideea președintelui lui BioGen, Rick Diehl, care insista să îl numească hexaedru. Cubul arăta impresionant și indica o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ompanzei“ hibrizi s-au dovedit de fiecare dată false. Capitolul 6 BioGen Research Inc. își avea sediul într-un cub îmbrăcat în titan, într-un parc industrial de lângă Westview Village, în sudul Californiei. Plasat maiestuos deasupra traficului de pe Autostrada 101, cubul fusese ideea președintelui lui BioGen, Rick Diehl, care insista să îl numească hexaedru. Cubul arăta impresionant și indica o înaltă tehnologie, în același timp nedezvăluind nimic referitor la ce se întâmpla în interior ... și exact asta dorea Diehl. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
își avea sediul într-un cub îmbrăcat în titan, într-un parc industrial de lângă Westview Village, în sudul Californiei. Plasat maiestuos deasupra traficului de pe Autostrada 101, cubul fusese ideea președintelui lui BioGen, Rick Diehl, care insista să îl numească hexaedru. Cubul arăta impresionant și indica o înaltă tehnologie, în același timp nedezvăluind nimic referitor la ce se întâmpla în interior ... și exact asta dorea Diehl. În plus, BioGen deținea 4500 de metri pătrați de spațiu de depozitare, într-un parc industrial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fost șeful, iar asta era periculos, din tot felul de motive. Marty trebuia să facă ceva în privința asta. Și trebuia să o facă curând. Altfel, pierderea licenței ar fi fost cea mai mică dintre problemele lui. Capitolul 15 La apus, cubul de titan care găzduia BioTech Research strălucea cu o sclipire roșie orbitoare și scălda zona de parcare alăturată într-un portocaliu închis. Când ieși din clădire, președintele Rick Diehl se opri să-și pună ochelarii de soare și apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
atracția Încă nemărturisită pentru o fată pe care o Întâlnise În acel grup. Dikran Stamboulian a privit cu ochi pofticioși mâncarea așezată pe masă și s-a Întins după un borcan cu ayran. Era o rețetă americanizată, cu prea multe cuburi de gheață. În castroanele de lut de nuanțe diferite se aflau multe din felurile sale de mâncare preferate: fassoulye pilaki, kadin budu köfte, karniyarik, chureck abia făcut și, spre Încântarea unchiului Dikran, bastirma. Deși spumega Încă, furia i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ceai și a Întrebat plictisită: — De ce sunteți toate atât de entuziasmate de americanca asta? A luat o Înghițitură de ceai, apoi s-a strâmbat și a căutat zahărul. Una, două... și-a pus În ceșcuța de ceai din sticlă patru cuburi de zahăr. — Cum adică „de ce suntem toate entuziasmate“? Ne e oaspete! Vine tocmai din partea cealaltă a globului. Mătușa Feride a Întins brațele ca Într-un salut nazist pentru a indica unde și cât de departe era cealaltă parte a globului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tenacitate reputația de a fi fost Într-o viață anterioară Ivan cel Groaznic. — Unchiul meu? Care unchi? Cel pe care nu l-am văzut În viața mea? Asya a gustat ceaiul. Era Încă amar. A aruncat În el Încă un cub de zahăr. — Alo, treziți-vă! Omul despre care vorbiți nu ne-a vizitat nici măcar o dată de când a pus piciorul pe pământ american. Singurul lucru pe care l-am primit de la el, ca dovadă că e Încă În viață, sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
altor culturi și că abia așteaptă să ne Întâlnească Într-o zi, bla bla bla. Și după aceea ne spune minunea: Apropo, vin la Istanbul peste o săptămână. Pot să stau la voi? — Uau! a exclamat Caricaturistul Alcoolic aruncând trei cuburi de gheață În paharul cu raki pe care Îl umpluse din nou. Spune și de ce dintre toate locurile din lumea asta vrea să vină aici? Doar ca turistă? — Habar n-am, a mormăit Asya, care stătea În genunchi pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]