1,261 matches
-
unui secret (cu orice preț) nu este tot una cu renunțarea la libertatea de a te afirma în comunitate, fie ea oricât de restrânsă? Ca să te simți liber trebuie să ai și curajul asumării unor riscuri. Libertatea trebuie mai întâi cucerită! Apoi o conservi! În plus, comentează în continuare P.H.L., nașterea unui copil înseamnă de totdeauna, pentru fiecare cuplu, „aliniere”, intrare „în rând cu lumea”, obținerea unui statut social ce obligă la respectarea unor reguli de participare la viața comunității. Mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în logica ideilor și analizelor, Machiavelli îl inițiază pe principele nou, neofitul (Vezi cap. Despre principatul civil) asupra felurilor de principate din istoria mai veche sau mai nouă și căilor de cîștigare a puterii asupra lor. Teoria colonizării ținuturilor nou cucerite, ca metodă sigură de stăpînire, e încă de o mare actualitate. Totul vine ca de la un mare inițiat ce pare să fi experimentat formula în practica puterii. Siguranța autorului asupra eficacității metodelor inspiră încredere. Tonul său, cînd amenințător, cînd de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
inspiră încredere. Tonul său, cînd amenințător, cînd de o luciditate dusă pînă la naturalism, cînd de vitalitate imperativă, e totdeauna, însă, de o precizie cuceritoare. Mintea lui "ivelii fusese educată de marile cărți ale lumii latine. Teoria colonizării ținuturilor nou cucerite pare scrisă în secolul nostru. Metodele de menținere și întărire a puterii cuceritorului privesc, cel puțin în parte, atragerea, prin corupere, a autohtonilor care pot fi astfel transformați în tirani ai propriilor concetățeni. Lectura aceluiași capitol (III) atrage atenția asupra
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vedem ce putea face un principe în această situație pentru a-și păstra cucerirea pe care Franța n-a știut s-o apere. Spun, așadar, că statele care se cuceresc și care se anexează unui stat mai vechi decît cel cucerit, fie că fac parte din același teritoriu și au aceeași limbă, fie că nu sînt astfel. Dacă ele sînt de primul fel, este foarte ușor să le ții în stăpînire, mai cu seamă dacă nu sînt obișnuite de a trăi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
provincie diferită de statul lui, în felul arătat mai sus, trebuie de asemenea să devină un conducător și un apărător al popoarelor vecine mai puțin puternice și trebuie să caute cu multă pricepere să micșoreze autoritatea celor mari din provincia cucerită și să ia seama ca nu cumva, prin cine știe ce împrejurare, să pătrundă aici vreun străin tot atît de puternic ca și el. Lucrul acesta va putea oricînd să se întîmple prin acțiunea celor care sînt nemulțumiți, sau a celor care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fortărețele și multe alte lucruri pe care principii le fac în fiecare zi sînt sau nu de folos Unii principi, pentru a-și asigura stăpînirea asupra statului, le-au luat supușilor lor toate armele; alții au întreținut dezbinările în ținuturile cucerite; unii au alimentat dușmăniile împotriva lor înșiși; alții, în sfîrșit, s-au străduit să-i cîștige de partea lor pe aceia de care nu erau siguri la începutul domniei; unii au înălțat fortărețe; alții le-au dărîmat și le-au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fost oprimat la rîndul său. Să ne ocupăm acum de aceste colonii pentru înființarea cărora Machiavelli îl pune pe principe să comită atîtea nedreptăți, să vedem dacă ele sînt atît de utile cum crede autorul. Ori trimiți în țara proaspăt cucerită colonii puternice, ori trimiți colonii slabe. Dacă sînt puternice, propriul stat va fi depopulat considerabil, dar foarte mulți dintre noii supuși vor fi izgoniți, ceea ce-ți va slăbi forțele. Dacă trimiți colonii slabe în țara cucerită, ele cu greu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în țara proaspăt cucerită colonii puternice, ori trimiți colonii slabe. Dacă sînt puternice, propriul stat va fi depopulat considerabil, dar foarte mulți dintre noii supuși vor fi izgoniți, ceea ce-ți va slăbi forțele. Dacă trimiți colonii slabe în țara cucerită, ele cu greu vor putea garanta stăpînirea; astfel îi vei nenoroci pe cei pe care-i izgonești, fără a profita cine știe ce. Este deci mai bine ca în țara cucerită să fie trimise trupe care, prin disciplină și ordine, nu vor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ce-ți va slăbi forțele. Dacă trimiți colonii slabe în țara cucerită, ele cu greu vor putea garanta stăpînirea; astfel îi vei nenoroci pe cei pe care-i izgonești, fără a profita cine știe ce. Este deci mai bine ca în țara cucerită să fie trimise trupe care, prin disciplină și ordine, nu vor mai putea oprima populația, nici conduce orașele unde se vor afla în garnizoane. Această politică este mai bună, dar ea nu putea fi cunoscută pe timpul lui Machiavelli; suveranii nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
răutatea lui Machiavelli este oribilă, raționamentul lui inspiră milă, încît ar fi făcut mai bine să înceapă prin a învăța să judece, înainte de a da lecții de politică monstruoasă. Un principe trebuie să-și stabilească reședința într-o republică proaspăt cucerită. Este a treia maximă a autorului, și este mai moderată decît celelalte. Am arătat însă, în capitolul al III-lea, dificultățile care pot fi întîmpinate în acest caz. Mi se pare că un principe care a cucerit o țară, după ce
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și celor a căror politică nu urmărește decît consolidarea puterii prezente: să vedem ce ne va învăța prudența, combinînd trecutul cu viitorul și conducîndu-ne tot timpul după rațiune și dreptate. Prima întrebare este dacă un principe trebuie să dezarmeze popoarele cucerite sau nu. Totdeauna trebuie să ne gîndim la cît de mult s-a schimbat maniera de a face război, de la Machiavelli încoace. Sînt și azi armate disciplinate, mai mult sau mai puțin puternice, care-și apără țara; o trupă de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o trupă de țărani înarmați ar fi disprețuită. Dacă uneori, în timpul asediilor, orășenii pun mîna pe arme, asediatorii îi amenință cu bombardamente și cu ghiulele de foc; se pare, de altfel, că este prudent să dezarmezi burghezii dintr-un oraș cucerit, în special dacă sînt temeri că ei ar putea reacționa. Romanii, care cuceriseră Britania, dar n-o puteau ține în liniște din cauza umorii turbulente și belicoase a acestor oameni, aleseră soluția de a-i moleși, ca să tempereze în ei instinctul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
memorie nu mai păstra amintirea atrocităților comise de gali în Italia sau împotriva orașelor romane - izvora din violența folosită în toate provinciile Galliei și Germaniei de soldații romani, ce aplicau disciplina, dar și cruzimea celor care au învățat că popoarele cucerite trebuie supuse prin sânge. Neobosiți, galii își roteau săbiile deasupra capetelor și înfigeau pumnalele în trupurile soldaților romani. Erau cuprinși de furia celui care simțise forța implacabilă a armatei romane, dorința ei de cucerire și de dominație. Asemenea unor fiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și îi plăteau tribut. Guvernatorii provinciilor aveau deplină autoritate civilă și militară și drept de viață și de moarte. Primele provincii ale Imperiului au fost Sicilia, Sardinia și Corsica (277 î.Hr.), cărora le-au urmat Hispania și Gallia. Printre provinciile cucerite mai demult și de-acum pacificate, ale căror taxe alimentau vistieria statului, se numărau Sicilia, Gallia Narbonensis, Baetica, Bithinia și Pontus, Macedonia etc. Printre provinciile cucerite recent și, prin urmare, nepacificate încă, de importanță strategică și militară și apărate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sardinia și Corsica (277 î.Hr.), cărora le-au urmat Hispania și Gallia. Printre provinciile cucerite mai demult și de-acum pacificate, ale căror taxe alimentau vistieria statului, se numărau Sicilia, Gallia Narbonensis, Baetica, Bithinia și Pontus, Macedonia etc. Printre provinciile cucerite recent și, prin urmare, nepacificate încă, de importanță strategică și militară și apărate de legiuni, se numără Pannonia, Dalmatia, Maesia, Britannia, Judaea, Syria etc. Provocator: gladiator a cărui tehnică se bazează pe folosirea ofensivă a scutului, utilizat ca o ghilotină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și apoi să-și vadă de planurile lor operative. Mai știu că hitleriștii canalizau unitățile române spre anumite poziții greu de cucerit, pentru a evita propriile lor pierderi. La fel s-a întâmplat și când anumite poziții strategice greu de cucerit leau fost încredințate românilor, fără a le oferi sprijinul logistic necesar, cauzând astfel sacrificii semnificative armatei române ca la Oarba de Mureș, când armata noastră a înregistrat 11.000 de jertfe. Mi-am dat seama că marea armată cuceritoare (eliberatoare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
brățară de chihlimbar de ziua onomastică. Se pare că nu a fost un cadou de mare valoare, dar pentru o puștoaică, aflată la primul ei amor, totul a dobândit valoare de simbol, cu promisiuni de a prinde teren în spațiul cucerit. - Amor, spui? - Ai tu un alt termen? Îl putem înlocui. Când o fată stă pe genunchii unui bărbat și se joacă cu părul lui inelat, să știi că nici la spovedanie nu-i destăinuie preotului tainica ei relație cu bărbatul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de parcă ar fi apă goală. Simt că am ales un moment nepotrivit pentru a-l invita. Însă în clipa în care prințul îl vede pe Tung Ching, îl ia pe micuț în brațe. Copilul zâmbește, și unchiul său este complet cucerit. Știu că ar vrea să mai stea, însă un mesager intră cu un document pentru semnat și prințul este nevoit să-l lase pe Tung Chih jos. Eu continui să îmi beau ceaiul și să legăn pătuțul copilului. După ce mesagerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atacarea pozițiilor fortificate ale vizigoților, încercând să se acomodeze noii situații. Coaliția de triburi condusă de huni a reușit în decurs de un an, 375-376, să cucerească întreg spațiul dintre Don și Nistru, apoi s-au oprit pentru organizarea teritoriilor cucerite. Dar, între timp, a izbucnit un conflict violent în interiorul conducerii vizigote din Dacia, între grupul păgân tradițional condus de regele Athanaric și cel pro-roman, în frunte cu prințul Frithigern, convertit la creștinism și sprijinit de împăratul Valens. În fața pericolului hun
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvania, unde ființau voievodate româno-slave, conduse de duci (voievozi). Aceste teritorii au fost cucerite cu ușurință, la începutul secolului al X-lea, de războinicii unguri, iar teritoriile respective au devenit tributare ungurilor, noii stăpâni ai regiunii, fără a fi efectiv cucerite (supuse). Concret, în Panonia și în Transilvania, ungurii au aflat, în momentul așezării lor, o populație amestecată, româno-slavă, care era organizată în formațiuni politice, conduse de voievozi. Existența acestora este consemnată în două izvoare istorice: cronica ungară a Notarului anonim
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limba latină, venirea slavilor în Macedonia și Illyricum: "După ce au cuprins întreaga Macedonie, ei au pătruns în țările (teritoriile) locuite de latini, care se numeau moro-vlahi (vlahii negri), iar slavii au început să construiască întărituri și să locuiască în țara cucerită. Pe unii dintre locuitori i-au ucis, iar pe alții i-au adus în stare de șerbie". Creștinii, "tulburați de năvălire (slavilor), au început să fugă în munți, unde alți locuitori, ferindu-se de moravurile lor păgâne, fugeau zilnic și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un teritoriu slab populat, înconjurat de o populație răuvoitoare (ostilă), dacii liberi, s-a format o țară (provincie) pur colonială, în care romanitatea n-a avut rădăcini adânci, pentru că nu se sprijinea pe baza largă și sigură a unei populații cucerită și sufletește. De-aici, arăta el, ușurința cu care romanitatea dintr-nsa a putut să fie îndepărtată mai târziu și să dispară fără să lase măcar atâtea urme câte au rămas în Britania sau în Noricum, unde ea s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încheiat abia în cursul secolului al XI-lea, ea ținuse, oricum, cinci secole (VI-XI) și constituia dovada cea mai puternică a rezistenței și vitalității populației romanice din nordul Dunării. Concluzia: cei supuși (românii) au învins pe dominatorii-stăpânii lor (slavii), cuceriții au învins pe cuceritori pentru totdeauna, rezultatul fiind nașterea poporului român. Se pune întrebarea: cum s-a petrecut acest uriaș proces de asimilare ? Ce virtuți au dovedit românii pentru a putea înghiți (asimila) pe slavi ? Nu știm care era proporția
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale lui Al. Philippide, revăzute și adăugite în sinteza lui Sextil Pușcariu. Formarea poporului român este epilogul procesului de romanizare din sud-estul Europei, consideră Gh. Brătianu. Istoricul F. Altheim nota (în 1939): "Decisiv a fost desigur faptul că noua zonă cucerită, Dacia, deși locuită de popoare înrudite cu tracii, a optat, după anexarea ei la Imperiu, pentru romanitate. Această circumstanță a decis soarta tuturor regiunilor dunărene. În Dacia, locuitorii au vrut să fie români, iar faptele dovedesc că au vrut acest
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sale, în chip independent de magistrații țării". Această nobilime prestatală (cnezială) nu se afla, la origine, cuprinsă în instituțiile monarhiei feudale (Ungaria), de-aici situația lor de dependență pe pământurile nobiliare. Regatul ungar i-a găsit pe cnezi, în regiunile cucerite, acordându-le unora o "donație nouă", dar pe alții nu i-a recunoscut, aceștia ajungând în situația de subalterni ai nobilimii feudale cuceritoare. În Moldova și Țara Românească, situația cnejilor (juzilor) este aproape identică cu aceea a cnejilor din Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]