1,631 matches
-
de familie, în care întâlnim pe următorii membri: beizadea Neculai Suțu, vornic Petrache Mavrogheni, vornic Dimitrie Manu, aga Petrachi Manu. Dar există și acte în care se înscriu cheltuielile „creșterii orfanilor fii a dumnialui Suțu din împreuna viețuire a dumneai cucoana Catinca Suțu, născută Mavroghene, cu răposatul beizadea Grigorie Suțu”, ce poartă semnăturile bunicii orfanilor, „Elena Suțu și beizadea Iorgu Suțu”. Sunt sămile de cheltuieli pe periada anilor 1850-1859, când copiii erau dați la învățătură, trei la Atena în Grecia, ultimul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
La urma urmei, chiar Bubicó, pentru a reveni la început, nu este decât o victimă a educației nepotrivite, la fel cu domnul Goe și cu atâți alți oameni. În locul lui era mai cu folos să fi fost aruncată pe geam cucoana, „mamița”, care-i interzice amorul cu Zambilica Papadopolinii, dar nu poate să-l strunească eficient. Chiar dacă nu ajung personaje, câinii înveselesc viața autorilor și, dacă este adevărat că se pot trage concluzii privind caracterul stăpânului pornind de la rasa și deprinderile
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
publicat: detalii despre „Teatrul sătesc”, cum e „Viața la Banca”, „Programul târgului”, „Mersul trenurilor de plăcere”, cuvinte ”Către cititori”, „Premii abonaților revistei”, pățanii „De‐ ale lui Mitică”, dar și versuri ca acestea: „Ia rmaroc în galop”: Comedianți / Saltimbanci / Baloane / Marțafoane / Cucoane / Galoane / Cârnați - vin / Bani pe șin / Gazete / Rachete / Jachete / Bilete / Brânză, colac / Ni ci un pitac / Lume grămadă / Limonadă / Mare paradă / Bătaie, sfadă / Zgomot, praf / Artiștii, poc, paf / Călușei / Căruței / Mititei / Covrigei/ Țâbă, Grivei / Halviță / Mariță / Cobzari / Ștr engari / Gogoașe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a revenit în județ, cu alai mai numeros și sprijin PNȚCD, nu s-a bucurat de prea multă lume, regalitatea, ca formă constituțională ne-având ecou prin aceste părți, iar regele era maiestatea Sa (ei, și?), prințesele erau ca niște cucoane mai înțolite dar fără bijuterii arătoase care ne-vorbind românește nu erau băgate în seamă de nimeni, chiar dacă au făcut ceva donații prin târg. Și după câțiva ani, la o conferință de presă regele Mihai I, fost falnic reprezentant al
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
de reclamații), subordonații abia așteaptă să fie schimbată ! Cred că noul primar trebuie să-i aducă aminte că-i în slujba publicului sau să-i facă cel mai mare bine s-o dea afară ! La Primăria Bârlad sunt vreo câteva cucoane frumoase, care au calculatoare de ultimă generaț ie (pe lângă care nu prea stau, că-s "pe teren") și nu-s de găsit 282 în marea majoritate a programului. Publicul nu se uită cât de transparentă e rochia cuiva ci cum
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
radio, radio, ziar, internet. Ca exercițiu distractiv am numărat mai multe zile la rând câți mă salută, câți mi se adresează, câți mă privesc indiferent sau neguros, ș.a.m.d. Bilanțul e foarte bun, vă asigur ! Dar... Văd dimineața o cucoană nu chiar drăguță și nici tânără, ajunsă secretară la o instituție de pe str. M. Kogălniceanu, care strânge din dinți când mă vede de și îmi fac datoria s-o salut. O fi dintre cele lăsate corigente! Cipru (1-1). Succes ! Urmeaza
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
aduna bani dar n a cheltuit o para din sumele adunate. Mânca pe la casele oamenilor, iar tot ce strângea era a bisericilor, a oamenilor. Când era vreme rea, Titinaș plângea. - Ce plângi, Titinaș, îl întreba gazda. - Cum să nu plâng, cucoană? Eu am ce mânca, a m un de mă adăposti, dar el are, are? Nu moare de fri g și de foame? - Cine, Titinaș? - îl întrebau. - Cum, cine? Ei, adică săracii! Și Titinaș se scula de la masă și o lua
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
thy land, Come place hîm here by me, Do thou for hîm stand. LEAR: Ia seama, bădie, la bici. BUFONUL: Adevărul e un cîine care trebuie să stea în cușcă și pe care-l dai afară cu biciul, pe cînd cucoana cățea poate sta lîngă foc și să pută. LEAR: O pacoste pestilentă-mi ești. BUFONUL: Dom'le, am să te-nvăț o zicătoare. LEAR: Dă-i drumu'. BUFONUL: Fii atent, unchiule. Să ai mai mult decît îmbii, Zi mai puține
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
îl ai din născare. KENT: Asta nu-i întru totul nebunie, stăpîne. BUFONUL: Nu,-ntr-adevăr; lorzii și domnii cei mari nu mi-ar lăsa-o. Dacă i-aș avea monopolul, ei ar trebui să-și aibă partea la ea, si cucoanele de asemenea; nu mi-ar lasă mie nebunia toată, și-ar înhață și ele ceva. Unchiule, dă-mi un ou și-am să-ți dau două coroane. LEAR: Care două coroane să fie? BUFONUL: Ei bine, după ce tăi un ou
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
văzut, eminamente dramatică. Ca atare, atunci când își aduce aminte de prima întâlnire (moment auroral, resuscitat mereu de imaginația erotico-creatoare), Eminescu realizează că nu a observat nici ochii, nici frumusețea Veronicăi, pentru că era mai atent la "icoana" din mintea sa ("o cucoană fată fecioară"), mai mult la "tablou" decât la femeia vie din preajmă. Nu întâmplător, prietenii poetului se întrunesc într-un divan care decide să-l pedepsească pe împricinat în felul următor: "cei dintâi ochi frumoși de femeie ce s-ar
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
luat-o razna. L-a dat aici jos conductorul de la ultimul tren de aseară, un bucureștean negricios și rău al dracului. L-a îmbrâncit din tren și mi-a strigat rânjind grețos cu dinții lui lungi și îngălbeniți: „Ia-l cucoană să-ți țină de urât la noapte. Un bătut se soartă, asta-i”, conchise ea oftând. Femeia venită, rămasă cu mâna la gură și cu ochii ațintiți la cel de pa bancă își mută privirea cu o oarecare teamă spre
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cea mai crâncenă teroare revoluționară la care pot fi supuși cetățenii unui stat. Totul parcă reamintește de anul 1857 când au fost dezrobiți țiganii. A doua zi după dezrobire s-au strâns lângă cerdacul boierului întrebând jalnic: „Dar pe noi cucoane cui ne lași?” . Libertatea aceasta atunci a însemnat condamnarea la sărăcie aproape a unei întregi etnii până în zilele noastre. Așa că putem pune la colecția de zicale și pe aceasta: „Să te ferească Dumnezeu de libertatea deplină”. Păsările cerului nu sunt
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
competență și puritatea caracterului. POLITEȚEA Moto: Cine respectă pe alții, se respectă pe sine Fugi, domnule, de-aici cu politețea ta! - îmi spunea cu reproș bunul meu coleg și prieten, poetul Mihai Munteanu. Politețurile erau sarea și piperul întâlnirilor dintre cucoanele din înalta societate, cu vițe adânci în boierimea și moșierimea de altădată; erau și apanajul madamelor din mahalalele orașelor și târgurilor, care, când se întâlneau, își sărutau aerul din jurul urechilor, se gratulau cu fel de fel de formule înțesate cu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
și bani mulți l-a costat ca să poată fi aburcat în boierie mai sus de rangul socrului său. De aici și discuții contradictorii în familia lui Gh. Eminovici. Ne spune fiul lor, Matei Eminescu: "Mama se pretindea că-i mai cucoană, după Iurașcă... Cearta venea de acolo (că) Iurașcă era stolnic, (iar) tata căminar boierie mai mare ca stolnic, la care mama contrapunea pe străbunii sei și faptul că boieria tatei era cumpărată cu bani"3. În această privință, ori Raluca
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Gh. Eminovici. Deși căpătase rang mare, el se ținea conștiincios de gospodăria lui Balș și se adresa locțiitorului său, Hurmuzake, în termeni umilitori. Iată cîteva titluri, de la scrisorile sale, din toamna anului 1841, deci după ce fusese făcut căminar: "Milostive stăpîne, cucoane Constandine!"; "Milostivul meu întocmai ca un stăpîn, cucoane Constandine!"; "Sărut mînile dumneavoastre, milostive stăpîne, cucoane Constandine" și, la toate, cu încheierea: "Al. dumv. pre plecat și supus slugă, Eminovici, căminar"8. Dar el era stăpînit de ambiții ascunse. Cei cățărați
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ținea conștiincios de gospodăria lui Balș și se adresa locțiitorului său, Hurmuzake, în termeni umilitori. Iată cîteva titluri, de la scrisorile sale, din toamna anului 1841, deci după ce fusese făcut căminar: "Milostive stăpîne, cucoane Constandine!"; "Milostivul meu întocmai ca un stăpîn, cucoane Constandine!"; "Sărut mînile dumneavoastre, milostive stăpîne, cucoane Constandine" și, la toate, cu încheierea: "Al. dumv. pre plecat și supus slugă, Eminovici, căminar"8. Dar el era stăpînit de ambiții ascunse. Cei cățărați pe scara socială se lăudau cu moșii, case
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se adresa locțiitorului său, Hurmuzake, în termeni umilitori. Iată cîteva titluri, de la scrisorile sale, din toamna anului 1841, deci după ce fusese făcut căminar: "Milostive stăpîne, cucoane Constandine!"; "Milostivul meu întocmai ca un stăpîn, cucoane Constandine!"; "Sărut mînile dumneavoastre, milostive stăpîne, cucoane Constandine" și, la toate, cu încheierea: "Al. dumv. pre plecat și supus slugă, Eminovici, căminar"8. Dar el era stăpînit de ambiții ascunse. Cei cățărați pe scara socială se lăudau cu moșii, case, dughene, hanuri; unii aveau și biserică, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se umple sacii cu păpușoi. Ne-a mulțumit și ne-a omenit cu de toate, numai în casa lui nu ne-a luat, că noi eram țărani, iar el era boier și domn mare și se rușina să-i arate cucoanei lui din ce oameni se trage..."84. I-a primit în casa din ogradă, la bucătărie. Odăile "de sus" le ținea de curat. Tot în vremea aceea, Mihai, ca privatist la Cernăuți, a suferit o grea pierdere, prin moartea profesorului
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
foarte harnic, mulțumindu-se cu puțin, românul pare totuși să înțeleagă munca, să vorbească laudativ despre ea („Meseria este brățară de aur”, „Cine mult vorbește lucrul nu-i sporește”, „Cine-i harnic muncitor, de pâine nu duce dor”, „Lenea e cucoană mare care cere de mâncare”, „Munca cu silință preface orice ființă”, „Cu muncă necurmată mănânci plăcintă lată”). Ierarhia este „un dat al firii”, structurând întreg universul. Domnul Dumnezeu este stăpânul atotputernic al Lumii. Boierul este „domnul”, „stăpânul”. Stăpânul trebuie să
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
aristocrat (5); aur (5); fudul (5); mare (5); moșie (5); moșier (5); patron (5); putere (5); sărac (5); bărbat (4); căciulă (4); ciocoi (4); hoț (4); mîndru (4); pămînt (4); poveste (4); rău (4); sclav (4); vechi (4); burghez (3); cucoană (3); domn (3); negustor (3); palat (3); președinte (3); trecut (3); zgîrcit (3); baron (2); barosan (2); blană (2); bogătan (2); boss (2); bou (2); bunăstare (2); cai (2); car (2); căruță (2); cioban (2); cocoș (2); conducător (2); funcție
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); sfîntă (2); sfințenie (2); simbol (2); soți (2); zurgălăi (2); acțiune; de argint; aură; aureolă; bairam; basm; bine; binecuvîntare; blîndețe; botez; brad; buchet; bucurii; bunăvoie; călătorie; cap; cărămidă; cerească; civil; clar; colac; colind; colindă; comoară; coroană de flori; cred; cucoană; cumătră; cuminte; cununat; cununiță; cuvînt; dans; de; demult; devotament; dispoziție; distracție; divorț; dorință; drăguță; Dumnezeiască; Dumnezeu; el; el și ea; emoții; erou; etern; evenimente; familia; făină; femeie; finii; fir; cu flori; flori de cîmp; frunte; grîu; grup; iarbă; in; inel
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ziuă; zîmbăreață; zorile; 5.35; 7.00 (1); 782/184/70/114/0 doamnă: femeie (149); domn (63); respect (48); profesoară (45); eleganță (32); elegantă (27); ea (24); frumoasă (23); mama (20); domnișoară (13); căsătorită (10); bătrînă (9); vîrstă (9); cucoană (8); cochetă (7); frumusețe (7); lady (7); elegant (6); persoană (6); căsătorie (5); mamă (5); pălărie (5); stilată (5); stimă (5); dînsa (4); feminitate (4); înaltă (4); maniere (4); profesor (4); soție (4); distinsă (3); domniță (3); fată (3); feminin
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
scandal pentru că am trecut între ea și tarabă. «Nu sunteți bine crescut. Un domn nu trebuie să treacă înaintea unei doamne etc.» Și dă-i, și dă-i. Slăbiciune incredibilă, încerc să mă justific și mă înfurii mai ceva decât cucoana. Ajuns aici, ca-ntotdeauna, senzație de rău fizic. Hotărât lucru, nu voi atinge indiferența decât după moarte” (II, 123). Iată-l, deci, pe Cioran chinuit de ce altceva decât de demonul demenței. Sunt momentele pe care le numește de „epilepsie” (I
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Nu devenim mai profunzi decât contracarându-le. De aici utilitatea ascezei” (idem). Tot într-un magazin cu alimente de regim, Cioran e revoltat de înfățișarea patroanei: „De luni de zile de când merg acolo, n-am încetat s-o urăsc pe cucoana care, bănuiesc, e patroana. E hâdă, odioasă, poartă ochelari și te privește ipocrit. Culmea ironiei, dugheana se numește «La vie claire». De fiecare dată când am intrat acolo am presimțit că voi izbucni” (II, 90). Și, într-adevăr, într-o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
adevăr, într-o zi Cioran izbucnește: „Azi îmi oferă două pâini de secară foarte turtite (parcă ar fi fost laminate) și-mi spune că sunt mai ieftine (un franc bucata) pentru că sunt necrescute. Atunci dați-mi doar una», zic eu. Cucoana a făcut un rictus insuportabil, care m-a scos din fire. Am aruncat moneda de un franc și am plecat furios. În fața unei mutre ca asta, cum aș putea să mă stăpânesc? Și totuși ar trebui” (idem). Este momentul în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]