1,813 matches
-
bradului împodobit mai frumos ca niciodată. Îngerași argintii și steluțe aurii umpleau acel colț de cameră cu o lumină aparte. Dinspre bucătărie răzbăteau miresme de pâine coaptă și de turtă dulce cu scorțișoară. Înainte de a sta la masă, s-au cuibărit toți pe lângă brad și au cântat câteva colinde despre Nașterea Pruncului Hristos. Bunicul le-a spus că Iisus este cel mai frumos dar pentru noi oamenii, fiindcă El ne poate da mântuirea în dar dacă Îl iubim și ascultăm de
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
îl luă în brațe și îi oferi cadoul. Cristinel se fâstâci și uită să mulțumească. Parcă îi venea a plânge de bucurie. Moșul îi sărută creștetul, ură „Sărbători fericite!” și dădu să plece, când Cristinel își aminti să îi mulțumească. Cuibărit în brațele bunicii, ținând mașina cu telecomandă în brațe, o întrebă pe aceasta de unde a știut moșul ce își dorește el. Din câteva cuvinte rostite blând, Cristinel înțelese că, atunci când uiți de tine, iubindu-i pe ceilalți, este Cineva care
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Înțepătură gravă; și apoi, unde s-a mai văzut ca o ființă ca Susan să moară tragic, să fim serioși!, lucrurile astea nu se petrec În lumea noastră. Viața noastră e fericită, părea că-i spune, Îmbrățișînd-o și ea se cuibări la pieptul lui topindu-se de dragoste și adoptând pentru totdeauna rolul de grav bolnavă cu brațul umflat. „E o chestiune de cîteva zile“, explică medicul și Juan Lucas adăugă batjocoritor: „Susan și ușile ei“. Atunci ea Îl rugă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
altele cu care, în mod veridic și logic, n-ar avea nici în clin, nici în mânecă. Planurile se suprapun, se întretaie, se despart..., totu-i, aparent, fără noimă, însă, logic plauzibil... S-a întâmplat, însă, și ca anumite evenimente, cuibărite în cine știe ce sertăraș al memoriei, cărora, la vremea lor, nu le-a fost acordată semnificație aparte pentru că, la prima vedere, nici n-o aveau, să iasă din anonimatul lor și să capete nebănuite dimensiuni. Subconștientul are alte criterii de alegere
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tine... - Ce vrei să spui? Nu înțeleg... - Ce ai căutat în calculatorul meu? De ce mi-ai furat documentul? I-am spus adineauri direct, fără ocolișuri. Continua să zâmbească. Am făcut un pas spre ea și a venit să mi se cuibărească în brațe. Dar când am încercat să o strâng mai tare, m-a împins brusc, plecându-și capul. -Fii rezonabil.... Nu e momentul. Venisem pregătit pentru orice, numai pentru întâmplarea asta banală nu. -Ce păcat!... -Vroiam atât de mult să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
doză nelimitată din însușirea lui de bază: lipsa oricărui țel. Animalele mă plac, spunea copilul de unsprezece ani. Și așa era, întotdeauna. Toate vietățile de la fermă aveau încredere în el. Chiar și buburuzele se târau fără frică pe fața lui, cuibărindu-se în sprâncenele lui. Ce vrei să te faci când o să fii mare? făcuse ea greșeala să-l întrebe, la un moment dat. Fața lui se aprinsese de surescitare: Aș fi un îngrijitor de pui foarte bun. Dar când venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prematur cumva. Pentru mine reprezinți tot ce-i mai bun în oameni. Niciodată nu te-am considerat o persoană mai bună decât te consider acum. Fragilă, voise să spună. În nevoie. Care greșise. Lăsă judecata lui să treacă nestingherită. Se cuibări la pieptul lui slab, încercând să-și înăbușe cuvintele chiar din clipa în care îi ieșeau pe gură. —Spune-mi că din chestia asta mai poate ieși totuși ceva bun. Poate, spuse el. Orice cruzime era bună, ca să obțină recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în stoluri din ce în ce mai mari, coborând spre sud, spre următorul curent cald, apoi înălțându-se din nou. Ating optzeci de kilometri la oră, parcurg opt sute de kilometri pe zi cu mici bătăi de aripi. Seara, lunecă pe suprafața apei și se cuibăresc în apele întinse, puțin adânci, pe care și le aduc aminte din anii trecuți. Planează asupra câmpurilor secerate, dinozauri cu pene trâmbițându-și chemarea, un ultim memento măreț al vieții de dinainte de apariția sinelui. Puiul de cocor care a învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Tânjesc nebunește după Eric, mă uit cu sete după fiecare cărucior care poartă în el un bebeluș, mă uit la ei ridicați în brațe, cu corpușorul și postura aia de ursuleți, știrbi și chelioși, băloși peste măsură, căutând să se cuibărească și să se liniștească lângă bătaia unei inimi. Mi-e dor să-mi atingă Eric fața cu gurița și să-mi simt apoi toată fața umedă, mi-e dor să simt pielea lui fragedă și să văd cum pune delicios
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
fac acolo de-atîta timp? Cine-o fi ăla? Parc-ar fi un Întreg regiment de marinari, după cum se aude. Dumnezeule mare! exclamă el rîzÎnd mirat. Doamne! — Ei, haide, Jack! spuse femeia cu un soi de duioșie brutală În glasul răgușit, cuibărindu-se lîngă brațul lui musculos și lipindu-și Îmbietor trupul greoi de al lui. Doar n-ai să-ți pierzi răbdarea tocmai acum, nu? Mai rabdă nițel și-o să-ți dăruiesc ceva fără pereche! — Dacă te ții de cuvînt, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
frumosului Într-o armonie muzicală, Încît În clipa cînd o priveai cu greu Îți puteai crede ochilor. Astfel, deși nu era foarte Înaltă, părea că dobîndește uneori o superbă statură regală, iar alteori devenea parcă mică și fragilă, cînd se cuibărea lîngă Însoțitorul ei. Pe de altă parte, trupul ei minunat parcă Își păstra Încă suplețea și grația adolescenței, și totuși era Împlinit, generos, rotunjit de maturitatea voluptoasă a femeii, iar mișcările Îi erau pline de o grație seducătoare. Femeia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nenorociri s-au abătut peste Țară. Roagă-i să lase tot și să scape Țara de zmei. Altfel cine știe dacă voi mai trăi și dacă ne vom mai putea vedea. Dar, spune-mi Măria Ta, cum de s-au cuibărit atâția zmei în Țara Măriei Tale? Îți povestesc imediat, fetițo. Continuăm visul lui PAM, copii. Eu sunt Ticuță reporterul. Să-l ascultăm împreună pe Împărat, care e din ce în ce mai slăbit și vorbește din ce în ce mai greu. zmeoaică, neîntrecută în
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
inimă are în piept o broască râioasă” (don Zeno Saltini). Să nu ne displacă această expresie puternică a omului din Nomadelfia, pentru că experiențele noastre de viață ne fac să cunoaștem cazuri încă și mai rele, și sperăm să nu se cuibărească în noi o inimă asemenea inimii lui Cain sau a lui Iuda. Aici trebuie să spunem și mai multe. Preotul trebuie să fie cu totul o inimă, în accepția înaltă a termenului: „inima” es-te dublul interior al omului, rădăcina sa
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
detaliilor o face mai scurtă, și pentru că am locuit cîndva în țara ta, o să îți dea informații despre problemele economice. Oracolul începu cu o voce masculină, emfatică și bătrînicioasă, iar Lanark se așeză confortabil ca să asculte. Rima căscă și se cuibări lîngă spatele lui. După cinci minute, observă că adormise. PROLOG De la o vîrstă fragedă, am dorit să mă ocup doar de lucrurile de care eram sigur, și aidoma tututor gînditorilor, am ajus să-mi pierd încrederea în cele ce puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
raport, cu o stradă îngustă și aglomerată în față și o curte cu asfaltul crăpat în spate. Dincolo de curte era digul unui canal, și în zilele însorite mama mă trăgea de curelele legate de hamul din jurul pieptului meu și ne cuibăream în iarba înaltă de lîngă poteca acoperită cu mușchi a edecului. Canalul era sufocat de papură și bălării. Nimeni nu trecea pe-acolo în afară de un bătrîn cu un ogar sau de copiii care ar fi trebuit să fie la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dă-mi-l. Luă copilul care începu să zbiere. Lasă-l jos, spuse Rima pierzîndu-și răbdarea. Trebuie să se odihnească, eu la fel. Lanark se așeză la picioarele patului și cîntă încet: „Dadadada“. Băiețelul nu se mai plînse și se cuibări în brațele lui. Trupul lui mic și îndesat era cald și liniștitor și-i dădea un sentiment atît de plăcut de pace, că Lanark se întrebă stînjenit dacă un tată ar trebui să se simtă așa. Puse băiatul în căruciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era ca un porc carnivor cu degete. Mai tîrziu, simțindu-se extenuat, se întinse din nou blînd, înșurubîndu-se iar în despicături moi, legănîndu-se și mișcîndu-se deasupra moliciunii, plutind și lăfăindu-se în dulceață. Prinse o încheietură, iar penisul i se cuibări între două movile moi și Lanark se umplu de un nicăieri blînd. Era vîrît pînă la genunchi într-un pîrîiaș repede care gîlgîia printre pietroaie rotunde, unele negre, altele cenușii, unele pătate ca terciul de ovăz. El le trăgea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în acea direcție și în două minute ajunse la un fel de prerie. O vale se întindea în fața lui. La dreapta sa, cocoțată pe culmea unei coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O casă venusiană! Cuibărită în mijlocul vegetației, de la distanță părea construită din piatră; dar, lucru și mai important, tufișurile ofereau ascunzători pe întreg parcursul, până la vilă. Ajunse la un boschet înflăcărat de flori purpurii și, din acest ascunziș, cercetă treptele de piatră care conduceau, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în acea direcție și în două minute ajunse la un fel de prerie. O vale se întindea în fața lui. La dreapta sa, cocoțată pe culmea unei coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O casă venusiană! Cuibărită în mijlocul vegetației, de la distanță părea construită din piatră; dar, lucru și mai important, tufișurile ofereau ascunzători pe întreg parcursul, până la vilă. Ajunse la un boschet înflăcărat de flori purpurii și, din acest ascunziș, cercetă treptele de piatră care conduceau, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cum trebuie, mai rămânea un singur lucru pentru a putea purcede la cea de-a treia fază a carierei lui de jucător de jocuri de noroc. Dintr-un autoavion de transport public observase firma multidirecțională a unui magazin de arme cuibărit într-un parc particular, în preajma băncii. Merse cu pași iuți pe poteca mărginită cu straturi de flori și era aproape de ușă când observă firma micuță pe care n-o mai văzuse până atunci: MAGAZINUL METROPOLITAN DE ARME ÎNCHIS TEMPORAR MAGAZINELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dăruise o brățară cu boabe străvezii de opal și ultimul ceas pe care bunicu-său reușise să-l cumpere dintr-o serie mică, elvețiană. Ea lucra de un an la biroul celebrei Shirin Ebadi, dar atunci o femeie nouă i se cuibărise la piept: era avocata cu care știa că tot clanul se va mândri. — Va trebui să mai ai urmași, ca soția ta să îi crească și să rămână ocupată cu ei, îi spusese a doua zi mullah-ul Shahin, când băuseră
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ale damelor care îi stătuseră în pat. Doar cu Veterinara schimbase rolurile: îl chemase ea cea dintâi într-un fel de salon foarte spațios și scăldat în soare de la prima oră a dimineții. Totul arăta ca un zar de sticlă cuibărit sub acoperiș. Era în centrul orașului, între bornele fluorescente ale reclamelor suspendate și între hoteluri de lux. Niciodată nu fusese întuneric deplin în sala aceea în care erau și bucătăria, și barul și, din pricina asta, aproape că nu dormise. Mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în zdrențe de piele cicatrizată, se execută cel dintâi. Se întinse spre torpedou și de-acolo își scoase un portofel scorojit. Cu o clipă înainte ca milițianul să li se vâre prin geamul deschis, Ghazal nu făcu decât să se cuibărească sub clavicula iubitului ei și să-nchidă ochii. Era o îndrăzneală vecină cu moartea, iar Sebas îi auzi inima bubuind, dar își păstră calmul și spuse în șoaptă: — Să ne ierți, frate, nici nu pot să mă mișc. Soția mea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
propria mea dedublare, că împrumutam realității o subrealitate care nu era decât în mintea mea. În zadar. Din ziua aceea n-am mai putut să mă lepăd de această obsesie, că asistam la un joc de măști; ea s-a cuibărit în gândurile mele intime, a prins rădăcini, a înflorit și n-am mai reușit s-o ignor. Și mă mir că m-am abținut să nu-i suflu lui Dinu o vorbă despre asta; am făcut-o poate ca să nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sufletul. Dar a fost de ajuns să arunc o privire asupra trupului întins printre flori, pe năsălie, că am luat-o la fugă și nu m-am oprit până dincolo de grădină unde m-am ascuns într-o căpiță de fân. Cuibărit în ea, m-am liniștit și chiar am început să mă simt bine. Fânul mirosea puternic, mă amețea, mă făcea să mă doară plăcut capul. Deodată am auzit-o pe mama strigând disperată: "Daniel, Daniel, unde ești?" N-am vrut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]