1,153 matches
-
cele din urmă se duse în grajd și se întinse pe o grămadă de paie. Învelit cu o pătură, avându-l pe Lurr la picioare, se gândi că, încă o dată, datora cunoștințelor sale de medicină faptul că își găsise un culcuș. Proprietarul îi îngăduise să stea acolo deoarece îi dăduse un leac împotriva inflamației ochilor. Se gândi la Velunda. Cât timp trecuse de când o ținuse în brațe, sub aceeași pătură? Sau în iarbă, vara... Velunda - sora regelui batavilor, preoteasă și vrăjitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mea. Așa numesc eu locul în care îmi place să dorm: „camera mea”. Dar toate camerele din apartament sunt ale mele. Mai puțin cămara de alimente. Acolo e și destul de frig. Când aud zumzetul muștelor, simt nevoia să ies din culcușul meu, să le urmăresc până le prind. Păcătoasele zboară sus, se duc la geam și dacă eu mă arunc după ele și mă izbesc cu zgomot în sticla geamului, PAM se supără. Ba într-o zi m-am ales și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
dinăuntru Bruce 000000i sînt un aspect al spitalului0000000000000000000000000000000000000000000lîngă mine. 000000000000000000000000000 mănîncă0000000000000000000edativ. 0000Poate că tipul nostru cel arătos Bruce n-o fi cel mai liberal și cel mai mîndru dintre fii Scoției, dar soarta a decretat ca eu să-mi fac culcușul În intestinele lui și sincer vorbind, m-am obișnuit aici. N-o să mă las dus de aici. Nu dom’ne. Chiar mai puțin decît tine Bruce. Mai puțin dus ca pe vremea primei greve importante a cărbunelui de recentă amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
În spital - a precizat Gruia. Maria a pregătit patul pentru bătrâni. Pe urmă, s-a ocupat și de soarta lor. Întâi l-a așezat pe Tudorel - care Între timp adormise - În pătucul lui și apoi și-au găsit și ei culcuș... A doua zi, dimineață, Gruia s-a mișcat ca un spiriduș. Nu a trezit-o decât pe Maria. ― Te-aș fi lăsat să dormi, iubito, fiindcă ești destul de obosită, dar aseară n-am apucat să-ți spun... ― Ce să-mi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Tata Toader, cu gândurile duse cu mulți ani În urmă, zâmbea acelor momente scoase la lumină, cu mare meșteșug, de Petrică... ― Când am intrat În bordei, nu-mi venea să cred. Era o ordine ca În cazarmă... „Uite, acela-i culcușul tău. Ai grijă cum Îl Întreții! Și acum, stingerea!” - au fost ultimele cuvinte Înainte de a se băga În așternut... Eu n-am avut Încotro și, vrând-nevrând, i-am urmat sfatul... Nici nu s-au ivit zorii, că plantonul ne-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așa o treabă. Tot din vorbele lor mi-am dat seama că locul pe unde călcau ei este un drumeag paralel cu șoseaua. Și, de tare ce le păsa de ordinul primit la plecarea În misiune, și-au făcut un culcuș În niște tufe dintr-o văiugă, au aprins câte o țigară din mahorcă și turuiau tot felul de povești, ca la crâșmă. Din câte mi-am dat seama, aveau de gând să-i tragă și un pui de somn. ― Deci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a Întrebat tata Toader când a dat cu ochii de trăsură și de bidiviii cu sforăit nervos. ― Știu eu cine-i vinovat de toate acestea - a vorbit Maria, prinzându-l de mână pe Gruia... Au urcat. Tudorel și-a făcut culcuș În brațele lui taică-su, privindu-l cu un interes deosebit. ― „Vezi, tati? Îmi era tare dor de tine” - a tradus Maria gestul băiatului. ― Și mie Îmi era dor, năzdrăvanule! - l-a Întâmpinat Gruia strângându-l În brațe. ― Unde poruncește
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prea convenit generației Bumbești-Livezeni. Poate Mistrie însuși, poate altcineva a lansat pe apa Bahluviului știrea c-ar fi murit. S-au narat circumstanțe spăimoase: cap spart, crieri facăluiți, sînge șiroind pe teancurile de reviste din care și-ar fi făcut culcușul de boem. Vestea m-a mîhnit. Numai că Dumbravă, c-o șepcuță roșie McDonald's îndesată pe cap, s-a ivit în sala de lectură, deloc mort. Știam că-l "regulaseră", ca să uzez de codul Ipistatului din Caragiale. Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
identifică, spaima i se transformă într-un sentiment de încredere. Întinse mâna spre mescioara pe care își pusese micul ei ceasornic de aur. ― Opt! murmură ea examinând cadranul. Cât sunt de obosită! Parcă nici nu m-aș mai ridica din culcuș!... Și totuși trebuie să plec! Am întîrziat... Aș putea fi pe drum, dacă... Numai Rudolf să fie gata, eu într-o jumătate de oră sunt în mașină... Dar fata asta pe unde o fi umblînd? Începu să strige, lungind și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apoi plecă fără a mai întoarce capul. Titu Herdelea rămase numai cu preotul, privind tăcuți amândoi cum pământul slăninos, cu bulgări grei, izbea cadavrele, zvârlite și îngrămădite în groapă ca niște crăci putrede, cum morții, încetul cu încetul, își potriveau culcușul, se amestecau și se topeau cu pământul care îi ascundea de toate primejdiile. " Cît s-au zbătut ei să aibă pământ și iată că pământul i-a cules pe toți! își zicea Titu Herdelea cu o strângere de inimă. Și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în gol să nu întâlnească cimentul izbăvitor, ci să se oprească, neputin cios, în năvodul întins de acești altfel de pescari de oameni. Oamenii sunt muritori, iar noi ne făcuserăm din asta un țel. Pândeam întâlnirea cu moartea, era un culcuș în care ne-am fi ghemuit, numai că eram strânși în laț, și noi, și moartea, lăsați să ne apropiem doar atât cât să ne simțim, fără să ne putem atinge. Agonia nu era sfârșitul vieții, ci viața însăși. Aveau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aș chema-o pe-a ta la curte și le-aș pune pe amândouă față-n față. Tommaso tresări, durerea de cap îl lăsă, se simți ca nou, proaspăt, odihnit, ca și cum s-ar fi trezit chiar în clipa aceea din culcușul său. Ar fi continuat să vorbească până ce lumânările ar fi rămas aprinse. Regele îl întrebase, acum câteva săptămâni, despre Pico della Mirandola: acum ar fi putut să stăruie despre umanistul în cauză și să demonstreze că contrazicerile sale nu luaseră
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lătrături și îl trezește. E un păianjen vorbitor, glasul lui răgușit și rostirea silabelor par să rătăcească într-o lumină lăptoasă fără să-și găsească locul unde să se așeze. Acum, îi strigă mai încolo va fi târziu. Sări din culcuș, o luă pe un culoar întunecat ce miroase a mucegai. Aleargă, aleargă fără să știe de ce. La un moment dat se poticni și fu catapultat de la înălțimea unui zid. Era un zbor înalt, dedesubt vedea până hăt departe pământul de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
atât de descurajat, nu i-ar fi venit să-și ia câmpii, nu i s-ar fi acumulat în vine acea povară de tristețe primită ca un pumn între ochi. Încearcă să-și amintească pe de rost, se întinde în culcușul său cu mâinile puse-n cruce sub ceafă, închide ochii și merge pe urma cuvintelor lui Lucrețiu: Uită-te când se strecoară într-o odaie-ntunecată aducând Cu ele lumina razele soarelui; și-o să vezi cum prin vid multe Mărunte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să amâne, rugul. Dădu foc la salteaua de paie. Temnicerii veniră în goană cu găleți de apă, strigând cât îi țineau bojocii, în timp ce Tommaso, printre flăcări, din fericire nu foarte încinse și înalte, acuza: Dumnezeu în persoană a dat foc culcușului meu. Dumnezeu o să-l stingă. Mi-ați promis hârtie și cerneală și-n schimb mi-ați tras câțiva scuipați. Aha, sosesc îngerii să dezlănțuie ploaia, se-apropie Potopul cel mare spre a vă îneca. Incendiul n-a avut urmări. Fața
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
există în epocă prin versuri din 1946, apoi din 1963, 1966 prin accentul polemic și o anumită dispozițiune critică, profeție și generozitate și mai ales prin entuziasm: Iar voi, măi puștilor, norocoșilor/ când plecați dimineața spre marginea lumii/ ca să descoperiți culcușul soarelui,/ Jucați-vă de-a Ieremia!/ Haideți,/ săriți într-un picior, un, doi, trei/ și strigați cu toții în cor:/ Ah, Ieremia, iar oiștea, iar gardul". Mircea Tomuș subliniază caracterul oral al poeziei lui Geo Dumitrescu, precum și faptul că poemele se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
m-aș pricepe, doar sunt femeie, dar până și pentru simulare ai nevoie de o pregătire minimală; prestația lui îmbina dezolant inutilul cu neplăcutul, îi dădeam nota 4 și plecam acasă cu dureri de cap; nu mă linișteam decât în culcușul meu, după ce încărcam acumulatorii și-mi puneam jucărioara la treabă. Rareori, când îl prindeam cu chef, lua o pastiluță bleu și devenea un amant de cursă lungă: mă țintuia la pat ore în șir și mă făcea mat; astea erau
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
1980-1982; Premiul Uniunii Scriitorilor). Funcția literei titulare e aceea de a preveni cititorul, asemenea unui semn pe o poartă, că, deschizând cartea, pătrunde într-o lume bizară, tulbure, întoarsă pe dos, răscolită, scoasă din țâțâni. Un țăran și-a instalat culcușul într-un plop, profesorul de desen de la o școală oarecare umblă desculț și nu răspunde oamenilor la salut, în schimb salută vitele și câinii, un alt personaj, fără să aibă înclinațiile zoofile ale băiatului din Cătunul lui Faulkner, ce aleargă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
fie numărat printre scriitorii de frunte ai neamului, i s-ar fi zis "maestrul"... Ce mai "schiță" ar fi tras, maica ta Doamne!" Foarte semnificativ însă e amănuntul că, la un moment dat, și Pașadia se năpustește în desfrîu "cutreierând culcușurile de noapte ale destrăbălării bucureștene"; pe de altă parte, dacă se receptează corespondența cu Boicescu, desfășurată între anii 1901-1908, ca purtătoare a unor elemente ce conturează portretul artistului la tinerețe se poate constata că, pe anumite segmente, naratorul (Mateiu) și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
migratoare se întorc în fiecare an în același loc unde-și au cuibul pe care l-au construit în anii anteriori. Mamiferele, la rândul lor, își alcătuiesc adăposturi pe pământ, sub pământ, sau deasupra pământului, din ce în ce mai complexe și care pe lângă culcușuri, au încăperi pentru provizii și încăperi pentru refugiu în caz de pericol. Acest instinct culminează în cazul omului, unde intervi ne rațiunea, cu adevărate stilizări și evoluții ce îmbracă moda timpului, dar în esență comportă aceleași utilități de bază întâlnite
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mucegăit, abuz de băuturi alcoolice etc. În medicina populară era tratată prin: Regim alimentar: mâncăruri grase și nesărate, alimente de "frupt", brânză de vaci, chișleag, cartofi copți, fără sare, lapte dulce, slănină crudă, zer de oaie proaspăt. Ceaiuri din planta culcușul vacii, de faptnic, volbură, tătăneasă, limba boului, lumânărică, nuci verzi, ocheșele, pătlagină, pelin, rostopască, troscot roșu, urzică, vâzdoage. Fierturi și amestecuri de bujor cu lapte dulce, buruieni albe cu lapte dulce, căline cu vin alb, rădăcini de crăpușnic cu lapte
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
jurnalele consemnează lamentourile celui care se descoperă nepregătit să Înfrunte greutățile luptei cu bibliografia. E vorba, În fond, de un complex Villon: „Hei, Doamne! Dac-aș fi-nvățat/ În tinerețele-mi nebune,/ Și bine de m-aș fi purtat/ Aveam culcuș și mese bune!”9 Un complex care, de foarte multe ori, se transformă În mecanism al inspirației creatoare. În fine, prin eforturi evolutive, strategia proiectivă a jurnalului intim conturează o dramă. Invizibilă În primă instanță. Jurnalul dobândește o entitate și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Herodot că s-a luptat gigantul Thiphon cu Zeus. În papirusurile egiptene Seti sau Thyphon cum l-au botezat grecii, este înfățișat ca un monstru, jumătate șarpe și jumătate om, venit de la marginile pămîntului din nordul îndepărtat, unde își avea culcușul pe un munte înalt fiind ,,fiul pămîntului”. Herodot ne transmite o legendă care spune că Hercule, feciorul grecilor însă-mînțătorul multor neamuri, aflîndu-se el prin nordul Istrului cu ceva treburi serioa- se a întîlnit-o pe Echidna, regina din țara arimilor, o
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
concizie incantatorie: Cum lumea veche, în cleștar, Înoată, în subțire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă și cavou.î Atât de galeș, de închis, Ca trupul drag, surpat în vis. Dar plodul? De foarte sus Din trei atlazuri e culcușul Din polul plus În care doarme nins albușul De unde glodul Pământurilor n-a ajuns. În ciclul Uvedenrode se expun inițiatic cele trei faze de experiență erotică (venerică, intelectuală și astrală) cu încercarea de a se crea o viziune extatică a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o vrăjitoare, Fermeca Jună, fermeca soare: La mormînt urlă, cu scrîșniri plînge, De morți cînd seul, fălci, oase strînge, Aci făclia neadormită, Dospește, aprinde, cade uimită; Apoi se scoală, fuge nebună, În vas de nouă frați sînge-adună. De bătrîn cîine culcuș ia-n gheară, Îl răsfrămîntă-n turlă de ceară. De sînger bețe, d-alun nuiele Frige și fierbe pe trei ulcele. Fără zăstîmpuri toacă din gură Descîntec, hrană și băutură. GÎt de lup unuia arătase, Cocoșel negru-n sînu-i băgase, Se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]