15,784 matches
-
de fond, dar să învețe a-și controla motivațiile, nevoile și interesele chiar și cele marcate de impulsurile psihice cele mai elevate, ca de exemplu dorința de a ieși în evidență și aceea de putere. Trebuie să învețe să le cultive, și să le spiritualizeze. Doar astfel tânărul poate modela, la modul "uman" propria viață. Este un proces care durează pe parcusul întregii vieți el poate reuși, dar, uneori, poate fi marcat de anumite erori. Din această perspectivă, răul este tot
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de la început că încrederea în viață și în noi înșine constituie piatra unghiulară a unei personalități sănătoase. Astfel consider o combinație extraordinară faptul că eu datorită raporturilor familiale stabile, existenței într-o țară primitoare, a bunei educații și formări am cultivat o puternică "autoconștiință", acea conștiință care astăzi este o cerință obligatorie pentru educația copiilor. Fără o putere interioară, stabilitate psihică și capacitate de rezistență (elasticitate) nu aș fi putut depăși nevătămat, în ciuda rănilor suferite, toate luptele privitoare la "lupta mea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
opună acestor situații îngrijorătoare? Este, fără îndoială, bine a recomanda copiilor, încă din timpul școlii elementare, anumite modele de comportament pentru a putea stăpâni mai bine situațiile dificile: caută să te integrezi mediului tău; dedică-te obiectivelor tale; fii determinat, cultivă toate posibilitățile pentru a-ți dezvolta propriile capacități. Dezvoltă o imagine pozitivă despre tine însăți, observă lucrurile dintr-un unghi realist și menține o atitudine încrezătoare. Gândește-te la tine însuți și fii atent... Mă întreb însă dacă, pentru a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
categoriile psihologiei profunzimii a lui Jung introvertire și extrovertire, iar într-un anumit sens și între animus, componenta inconștientă "masculină" prezentă în fiecare femeie, și anima, componenta inconștientă "feminină" prezentă în orice bărbat. Datoria ființei umane, de a întrupa și cultiva animus și anima în modul de a trăi, se extinde la orice alt tip de activitate artistică, deci și la stările de infatuare, îndrăgostire și iubire, iar astfel la tot cadrul erotic și sexual. Este necesar aici să fie făcute
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și nici problemele sociale, se sugestionează unii pe alții în câte o direcție și sugestia lor devine o nevroză pentru toți, cum s-a întâmplat cu problema cremațiunii la noi. În loc să sfătuiască pe credincioșii vii, să ducă viață după Dumnezeu, cultivând în aceiași proporție și trupul și sufletul, pe ei îi ajunge mila de stârvul omului mort, pentru a cărui proslăvire cheltuiesc atâta imaginație și dau poporului o literatură simplistă și insidioasă, ținându-l mereu în ignoranță. Stereotip, folosindu-se în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
s-ar cere de cineva să spun, prin ce se deosebește omul de celelalte animale, aș lăsa la o parte toate teoriile științei și filosofiei și nu aș da decât acest răspuns: prin cultul morților. Cultul acesta (latinescul colere = a cultiva, a-ngriji, a practica, a sprijini) este propriu numai omului și nicidecum și celorlalte animale și insecte. Unii zoologi și botaniști, în savantele lor cercetări și experiențe, ne înfățișează adeseori cazuri de animale, insecte sau plante, din care s-ar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se înaintează decât în măsura în care s-a pornit deja pe ele cu multă vreme în urmă. Operația indiferent dacă este vorba de cea a creatorului, a spectatorului sau a cititorului nu este astfel decât continuarea procesului neîntrerupt prin care viața se cultivă, adică se încredințează unui alt proces, cel al veșnicei veniri în sine în sporirea de sine. Ceea ce caracterizează temporalitatea acestui al doilea proces este faptul că ea nu este ek-statică, neavând niciodată nimic în sine de care să fie separată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cerințele celui menționat. Acest fapt se justifica biologic (ca urmare a funcțiilor reproductive) și social (ca împlinire a rolurilor tradiționale, transmise prin educație, roluri legate de sfera domestică): Principala ocupație a femeii ar trebui să fie înfrumusețarea vieții: să-și cultive, de dragul ei și al celor care o înconjoară, toate facultățile minții, sufletului și trupului ei, toate puterile ei de a se bucura și de a oferi bucurie și de a răspândi frumusețe, eleganță și grație pretutindeni. (John Stuart Mill, Essays
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care nu numai dezvoltarea, dar chiar și supraviețuirea depind de sensibilitatea față de lumea din afară. De aici, eu consider că se configurează un nou concept: familia deschisă. Acest tip de familie este un grup de oameni care conștientizează și își cultivă disponibilitatea de a înfrunta provocările vieții de zi cu zi, care își găsesc în relațiile din familie suportul motivațional privind dezvoltarea personală. Karl Popper (1993, p. 198) făcea distincția între o societate închisă și una deschisă, precizând: „societatea magică, tribală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
poartă haine de culori mai închise (când sunt mici, sunt îmbrăcați deseori în bleu) și preferă să se joace cu mașinuțe și pistoale. Fetelor le sunt întărite comportamentele care denotă sensibilitate, empatie, chiar atenție pentru relațiile armonioase, băieților le sunt cultivate raționalitatea, spiritul de competiție, sobrietatea comportamentală (unui băiat mic i se spune frecvent că e o rușine să plângă, „doar e băiat”). Corelat, fetele vor fi înclinate spre dependență, iar băieții spre independență. Este ca și cum bărbatul, cel care câștigă pâinea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
maternă nu poate fi cucerită, produsă, controlată, observa Erich Fromm (1995, p. 49). Dragostea maternă este sau nu este. Apare spontan, la intersecția dintre instinct și modelare culturală, sau nu există pur și simplu. Dacă există, dragostea maternă poate fi cultivată, poate crește cu fiecare nouă experiență. Dacă nu există, atunci ar fi mai bine ca acele femei să nu devină mame. Dar cine să evalueze și după ce criterii să aprecieze dacă o femeie are disponibilități afective pentru maternitate? Mai ales
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de familie. El este reglementat implicit prin faptul că persoanele în cauză rămân în aceeași comunitate. Excluderea unei persoane din familie nu se realizează pe deplin atâta timp cât, urmărind interesul superior al copilului, după o expresie folosită în asistența socială, sunt cultivate relații periodice. Aici, practicile comunitare își relevă importanța. CAPITOLUL VTC "CAPITOLUL V" Democratizarea familieitc "Democratizarea familiei" 1. Experiența de fiecare zi, prejudecățiletc "1. Experiența de fiecare zi, prejudecățile" Când încercăm să înțelegem ceva nou, operăm cu asemănări și deosebiri față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
-i cu felul de mâncare propriu-zis, care însă nu conținea arpacaș, cum se obișnuia în casa de lângă Râu, părinții mi-au explicat că bunicul mă lăsase singurul lui moștenitor. Și că ei nu aveau nimic împotrivă. Hjalmar Fransson din Anderstjärn cultivase dintotdeauna cartofii pentru noi. Acum fiul lui îi cultivă pentru mine - puținii de care am nevoie. Dimpotrivă, a spus tata, ne bucură faptul că tu primești o moștenire și că poți sta pe propriile tale picioare. îți dorim noroc. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
conținea arpacaș, cum se obișnuia în casa de lângă Râu, părinții mi-au explicat că bunicul mă lăsase singurul lui moștenitor. Și că ei nu aveau nimic împotrivă. Hjalmar Fransson din Anderstjärn cultivase dintotdeauna cartofii pentru noi. Acum fiul lui îi cultivă pentru mine - puținii de care am nevoie. Dimpotrivă, a spus tata, ne bucură faptul că tu primești o moștenire și că poți sta pe propriile tale picioare. îți dorim noroc. Dumnezeu să fie cu tine și așa mai departe. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tânăr, poate dezorientat, dar cu o pregătire serioasă și cu un interes înflăcărat pentru arta de toate felurile, specialitatea lui fiind arta ilustrațiilor din secolul al XIX-lea, îndeosebi xilogravura. Ea îndrăznea să afirme că stilul lui era plăcut și cultivat. El crescuse într-un mediu burghez tradițional și, în orice caz, era o achiziție valoroasă pentru orice instituție cu aspirații serioase. De bună seamă, avea o barbă demodată, tunsă până deasupra omușorului, dar totuși. Așa am ajuns să fiu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fi bogată fără a avea comunități bogate. Sărăcind comunitățile pentru a acoperi găurile unei proaste guvernări, nimeni nu câștigă nimic. Este atât de simplu! Cele mai descentralizate sunt țările protestante, unde totul e mai aproape de individ. La noi, simțul ierarhiei cultivat de Biserică a fost exacerbat de comunism, ducând la un naționalism de joasă condiție, inhibând inițiativele și declinând responsabilitățile. "Un popor cu substanța tarată" (H.R. Patapievici). Așteptăm încă să vină totul de sus, de la "centru", pentru a avea apoi împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
atenție la cele din jur. Cât despre ceea ce se petrece pe vreme de război, aflu doar din auzite. Scriu, scriu, scriu. Cetatea e cuprinsă de liniște. O tihnă aparentă, în dosul căreia oamenii își duc viața așa cum știu ei. Meșterind, cultivând ogorul de dincolo de ziduri, făcând un pic de negoț, iubind, suferind, petrecând; pregătind viitorul război. Locuința mea, clădită din banii publici, este izolată, lângă unul din ziduri, pentru a nu fi abătut de la munca pe care o împlinesc de către cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
acum, ofer. Voi fi Izbăvitorul. Primele litere, primele slove, după aproape trei săptămâni. Scrise cu mâna stângă. Sunt ambidextru, însușire pe care tatăl și bunicul meu au remarcat-o de când eram de-o șchioapă, îngrijindu-se apoi să mi-o cultive în taină. Calitate ori anomalie, era un dar al naturii ce nu trebuia ignorat. Dar nici mărturisit. „E bine ca totdeauna să păstrezi ceva neștiut celorlalți, ascuns”, m-a sfătuit părintele meu încă de pe vremea când învățam primele litere, „fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai mare teolog român (1903‐1993). Dorim ca bucuria sfântă a Sărbătorilor Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou și Botezului Domnului să vă aducă pace și sănătate, lumină și ajutor, pentru a trăi viața ca dar al lui Dumnezeu, cultivat prin credință și fapte bune! Tuturor vă adresăm urările tradiționale Sărbători fericite! și „La mulți ani!” . „Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!” (II Corinteni 13, 13). Al
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
Gheorghe Grigurcu Tudorel Urian cultivă un comentariu critic plasat pe un fond existențial-moralist. Chiar opțiunea d-sale, înscrisă în subtitlul cărții pe care o avem acum în vedere, pentru "nonficțiune", considerată aceasta "între show și înțelepciune", denotă intenția abordării literaturii nu doar "ca o artă
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
fiecărei vieți". Astfel confesiunea criticului nu e prezumțios ori astuțios ruptă de context, riscant suspendată, ci introdusă cu pertinență în fluxul cultural, în atmosfera stimulativă a predecesorilor. Explicabil, standardul comportamental al lui Tudorel Urian îl formează civilitatea. Finețea, scrupulul obiectivității, cultivat cu o nuanță de resignare, ni-l reamintesc pe G.Dimisianu. O constantă politețe îl oprește pe critic de la accentele tăioase, îi interzice sarcasmele, pînă la a-l împiedica uneori de la formularea vreunei rezerve față de cîțiva autori cu un trecut
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
de diverse ansambluri și reuniuni muzicale), Stella Maris (soprană franceză, deosebit de activă în promovarea muzicii noi), Eva și Pavla Francö (mamă și fiică, ambele violoniste școlite la Royal School of Music din Londra), Nicolas Zourabichvili (compozitor gruzin, naturalizat francez, ce cultivă în special dimensiunea sacră într-un accesibil ethos modal), Stepanka Kutmanova (violoncelistă cehă deținătoare a unui repertoriu mai puțin uzitat, ce conține opusuri de Samuel Barber, Kurt Anton Hueber sau Wolfram Wagner), Petr Matuszek și Marketa Dvorakova (el, bariton, ea
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
foarte des, dar fiecare întîlnire era plină de respect. Dacă nu îi plăcea ceva sau cineva, punea distanță de gheață. Dar și dacă îi plăcea... fidelitatea lui față de prieteni a fost o chestiune de onoare. O valoare pe care a cultivat-o pînă la capăt. Și pe care a ocrotit-o cu sfințenie. Așa cum făcea cu tot tărîmul de vis de la Gruiu. Locul pe care l-a adorat, locul care l-a apărat, care l-a încărcat cu putere, cu energie
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
de spațiul viciilor, ci se folosea de el la nevoie. Personaj kitsch pentru Angelo Mitchievici ( în Mateiu I. Caragiale. Fizionomii decadente), dar salvat de către Matei Călinescu în eseul său dedicat Crailor, Pirgu este victoria realului asupra aparențelor pe care le cultivă aceștia. Povestitorul ajunge la un moment dat la o asemenea apreciere a lui Pirgu, încât îl plasează în sfera creatorilor: ar fi putut ajunge un mare scriitor, cu experiențele pe care le avea: "Era dat în Paște, dar dracului. A
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
fără să spună nimic. Se remarcă într-un mod dezamăgitor modul cum evită să pronunțe sintagma "limba română" (deși vorbește cu prilejul unei sărbători a limbii române!). Spune mereu "limba... noastră" și îi îndeamnă pe participanții la întrunire să o cultive. Ce să cultive? Limba noastră! Scriitori din mulțime și alți intelectuali îl corectează scandând: "Limba română! Limba română!" Artur Cozma roșește - dar nu ca un om care se rușinează, ci ca unul enervat - și o dă înainte cu "limba noastră
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]