139,341 matches
-
cu adevărat să spunem ce este imaginea. M. C. - Care va fi, după dumneavoastră, în epoca noastră și în viitor soarta imaginii vizuale? Va fi ea oare invadatoare și dominatoare în raport cu alte imagini? J. J. W. - Vorbeam adineaori de transformările culturale, tehnice și chiar economice ale iconosferei noastre, datorate în principal dezvoltării vertiginoase a imaginii electronice, omniprezentă prin mass-media, prin cinema, televiziune și rețeaua internet, ceea ce ne conduce la o constatare evidentă, și anume că niciodată omul nu a cunoscut un
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
pentru teoretizarea și cercetarea imaginarului din România? J. J. W. - Sînt foarte impresionat de bogăția, diversitatea și dinamismul cercetătorilor români în domeniul pluridisciplinar al imaginii și imaginarului. Mi se pare că această proximitate a culturii române cu imaginarul are rădăcini culturale și istorice foarte vechi și care fac ca România să fie, poate, în Europa, țara care a păstrat un substrat mitologic unic, care nu a fost acoperit, aș spune betonat, de cultură raționalistă, așa cum am cunoscut-o noi în Europa
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
înverșunării sale antimoderniste, gînditorul de la „Argeș“ îi aduce pe Aristotel, Gottfried Wilhelm Freiherr (sic!) von Leibniz, Mircea Eliade și pe... Papa Ioan Paul al II-lea! l Despre excepționala ediție în șase volume „Sburătorul” Agende literare, mult comentată în presa culturală ca un eveniment, Mihail Diaconescu crede că îngroașă portretul lui Lovinescu „pînă la caricatural și grotesc” și gafează dovedind că nici n-a „lecturat-o”, nici nu răsfoiește revistele literare, de vreme ce poate afirma: „«Agendele» lui Lovinescu n-au reținut atenția
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
de obediență moscovită - Mihai Novicov, Mihai Roller, Nicolae Moraru - și cei de coloratură naționalistă - Dumitru Popescu, Eugen Florescu, Mihai Ungheanu”. Odată ce a fost depășită etapa de consolidare a lui Ceaușescu, ne-am dat seama că regimul a regizat o „deschidere” culturală efemeră, din rațiuni tactice. Așa-numitele „teze din iulie” (1971), ca și măsurile ce le-au succedat, le-au reamintit cu brutalitate scriitorilor că „rolul pe care îl rezervase pentru ei propaganda luase sfîrșit” și că „nu puteau aspira a
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
ai acestei facultăți. După anii ’60, Profira Stoicescu a călătorit mult, la prietenii din străinătate. Avea să fie singura consolare, după pierderea soțului și a fiului. Ultimii ani au însemnat mai mult singurătate și dezamăgiri, dar și participarea la viața culturală și actele filantropice pe care le-a făcut (sponsorizarea colțului francofon de la Facultatea de Chimie din București; donarea de cărți prețioase Bibliotecii Academiei, Institutului “Sergiu Al-George” și Colegiului Național “Spiru Haret”). Poate cea mai importantă a fost, însă, dărnicia sufletească
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
1989, este de vină. Presa literară și-a modificat prea puțin mesajul către public. Cine cumpără această presă? Scriitorii (și nu toți, unii din lipsă de bani), alți intelectuali (dar foarte puțini). Dacă „România literară” și, mai nou apărutul „Observator cultural” se bucură de un prestigiu și de o audiență destul de bună, reviste cu nume sonore, ce amintesc de o istorie a literaturii românești, precum „Luceafărul”, „Contemporanul” aproape că au ieșit din raza de atenție a publicului. Îmi amintesc cu ce
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13609_a_14934]
-
Zafiu Concurența dintre terminațiile -ție și -țiune, mult discutată în studiile de istorie a limbii române, a fost descrisă de profesorul Al. Niculescu (în Individualitatea limbii române între limbile romanice, II, 1978) printr-o revelatoare reconstrucție a cadrului istoric și cultural din secolele trecute, ca indiciu concret și frapant al unor tensiuni și tendințe mult mai generale: între Transilvania, pe de o parte, Muntenia și Moldova pe de alta, între latinism și occidentalizare romanică, între tradiția românească deja constituită și moda
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
și occidentalizare romanică, între tradiția românească deja constituită și moda unei epoci. Dincolo de posibilitatea ca neologismele care conțin cele două terminații să provină din surse diverse (latina, limbile romanice, germana, rusa...), istoria lor rămîne exemplară prin determinațiile și semnificațiile sale culturale. Cum se știe, oscilația terminațiilor a condus în perioada actuală la rezultate diferite: s-a fixat definitiv o formă, în -țiune (națiune) sau în -ție (comunicație), s-au produs specializări semantice mai mult sau mai puțin nete (operație / operațiune, rație
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
Desigur, substituția a fost impusă de modificări „oficiale” ale normei academice, dar faptul că regula s-a impus cu ușurință e semnificativ. Istoria și-a lăsat însă și de această dată amprenta: formele excluse în -țiune conotează o anumită ținută culturală antebelică, cu valori ambigue: învechită, ceremonioasă, elegantă, pretențioasă. Care este totuși situația actuală a variantelor în -țiune eliminate de normă sau plasate într-o poziție subordonată? O investigație în Internet poate oferi și în acest caz câteva date și sugestii
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
registre stilistice diferite puse la dispoziție de Internet dovedesc că o parte din formele în -țiune nu sînt pur și simplu eliminate din limbă. Ele continuă să existe, tocmai pentru că variația terminațiilor are o încărcătură stilistică - ecou al istoriei lor culturale. Ca și alte forme arhaice (muzichie) sau populare (odraslă), variantele în -țiune alimentează în româna de azi un anume „registru ironic”. Un exemplu interesant este propozițiune : forma învechită a cuvîntului (în DEX: variantă literară, fără indicații stilistice) devine semnal suplimentar
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
Evreitatea lui Celan întruchipată în „poet” ar implica, după Bollack, o condiție existențială și în același timp dreptul de „a-și fi lui însuși credincios”. Faimoasa sa definiție a evreității ca o „chestiune de suflu” își are pendantul în distincția culturală radicală pe care o inițiază prin germana în sens simbolic „iudaizată” sau „ebraicizată” a poemelor sale - o germană reconstruită prin negația „limbii ucigașilor” și în care, în răspăr cu falsa și eșuata „simbioză germano-evreiască” tinde către identitatea evreiască originară: o
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
Cronicar După un început entuziast, proiectele culturale românești de obicei se împotmolesc. Apar probleme legate de finanțare, inițiatorii sătui de piedici și voluntariat dezertează, izbucnesc conflicte de orgolii, ostilități între membrii echipei... Din tot ce debutase promițător, cel mai longeviv și bogat în înfăptuiri e, crede Cronicarul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
de orgolii, ostilități între membrii echipei... Din tot ce debutase promițător, cel mai longeviv și bogat în înfăptuiri e, crede Cronicarul (și i-ar plăcea să poată fi contrazis), programul Fundației A Treia Europă, de studiere și promovare a valorilor culturale și științifice ale Europei Centrale și de Est. Și asta datorită unor oameni docți, pasionați, perseverenți și foarte harnici (Adriana Babeți, Cornel Ungureanu, Smaranda Vultur, Gabriela Colțescu ș.a.), care au instruit, la Universitatea de Vest, grupuri interdisciplinare de tineri specializați
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
Centrale și de Est. Și asta datorită unor oameni docți, pasionați, perseverenți și foarte harnici (Adriana Babeți, Cornel Ungureanu, Smaranda Vultur, Gabriela Colțescu ș.a.), care au instruit, la Universitatea de Vest, grupuri interdisciplinare de tineri specializați în problematica științifică și culturală central și est-europeană. Sub sigla Fundației timișorene au apărut, începînd din 1997, la edituri serioase (în special Polirom), traduceri din operele unor mari scriitori mai puțin sau necunoscuți la noi, precum Joseph Roth, Ivan Klima, Andrzej Kusniewicz, Konrad György, Bohumil
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
materializa într-o nouă carte, despre sîrbi: „Relatările istoriei autobiografice schițează reperele unei memorii locale și regionale ce stau mărturie pentru participarea sârbilor la istoria și civilizația ținutului pe care îl locuim. Obiceiuri și tradiții, secvențe din viața și ambianța culturală a orașului, climatul intercultural, impactul, tragic adesea, al istoriei asupra vieții personale, familiale sau comunitare sunt numai câteva dintre cadrele în care memoria redă timpului trecut culoare, densitate, concretețe.” l Nu mai puțin de cinci pagini conțin proză, poeme și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
Negulescu, Ion Petrovici și alții, au asigurat realizarea cadrului necesar unei activități care în acest domeniu se afla la nivelul Franței, Germaniei, Angliei, Italiei etc. Oricine poate constata cu ușurință ce nivel atinsese școala românească în perioada interbelică, ce activitate culturală și științifică se desfășura în liceele României. Dascălii se bucurau de un binemeritat prestigiu în societate. A fi profesor la un liceu cu reputație, și nu erau puține în țară, era un titlu de glorie. Majoritatea profesorilor universitari și-au
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
unor momente de fecundă singurătate, căutare vreme de doisprezece ani (1940-1952), un tête-à-tête cu sine, în fond, un dialog dintre eul său temporal și eul permanent. ~ncă de pe primele pagini se simte o sensibilitate din zona celei mai vii memorii culturale, vorbind totuși despre realitățile cele mai recente, un soi de aristocrație tip secolul al XIX-lea, prelungindu-se agonic în sânul unei lumi profund schimbate la față. Eminență cenușie a Franței intelectuale, cum îl numește în prefață Patrick Leigh Fermor
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
incriminarea tranziției și a erodării funcțiilor statului în administrarea culturii - o probă majoră de conștiință civică și de responsabilitate profesională, este foarte interesant de observat cum reacționează artistul în fața unor provocări de altă natură, cum ar fi, de pildă, proiectele culturale private. Prima constatare este aceea că el nu prea reacționează și, în esență, că nu prea are chef să-și iasă din obișnuințe și să-și întrerupă brusc ritmurile contemplației, iar, cea de-a doua, se referă la o neîncredere
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
doua, se referă la o neîncredere suspectă, aproape de patologie, în ceea ce el încă n-a experimentat, evident, mai întîi pe alții. Așa se face că după o campanie mediatică de aproape un an, lansată și susținută mai ales în presa culturală scrisă și audio, Fundația Anonimul și-a început programul de la Sf. Gheorghe (Deltă), rezervat artiștilor plastici, cu un deficit de doi participanți. Și asta nu pentru că selecția realizată în cadrul celor două expoziții de la Clubul Prometheus ar fi fost una extrem de
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
nu au rămas în discuție decît vreo douăzeci și două de dosare din care, cu destulă generozitate din partea juriului, au putut fi selectate șase nume. Acestea fiind premisele analizei, se poate bănui că reținerile de a participa la un proiect cultural de mare anvergură, în care intră deopotrivă literatura, muzica, filmul și artele plastice, precum și dificultățile de selecție, s-ar datora programului extrem de încărcat al artiștilor și faptului că, după ce și-au dobîndit, cu vîrsta, un anumit statut, ei se mișcă
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
încă în plin proces de studiu aprofundat. Întrebarea care se pune, în mod legitim, în fața unei asemenea realității, este una singură: de ce această reacție atît de slabă, această apatie care frizează în mod trist dezinteresul? Răspunsul este unul singur: imaturitate culturală, iresponsabilitate profesională și o incapacitate suspectă de asumare a mecanismelor libertății! Atunci cînd vrei să ieși din condiția de anexă propagandistică și din statutul de asistat, pe care artistul și le-a dobîndit în comunism din pricina calității lui esențiale de
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
din anul 2000 încoace), Stelian Țurlea este unul dintre cei mai prolifici scriitori români ai începutului de mileniu. Departe de luminile rampei, total indiferent la scandalurile care animă periodic viața literară autohtonă, chiar dacă este editor senior al unei prestigioase publicații culturale, suplimentul literar al „Ziarului financiar” („Ziarul de duminică”), scriitorul și-a văzut de cărțile sale cu seriozitatea și temeinicia adevăratului meseriaș. Romanul Orbi în tranziție este o carte tipică pentru proza lui Stelian Țurlea. Un soi de narațiune-confesiune, făcută cu
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
mod cert publicația săptămânală de literatură cea mai importantă de la noi, fie că asta convine, fie că nu - primește atât de puțin, mai puțin decât unele reviste lunare!), e suficient să privim cum se repartizează fondurile pentru abonamente la publicații culturale, pentru achiziții de carte, e suficient să privim nivelul onorariilor pentru colaborări la reviste ori pentru cărți, nivel tinzând spre zero și avem imaginea limpede: acum, la noi, meseria de scriitor aproape nu contează. (S-ar putea formula întrebarea: ce
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
auzise decît, cel mult, vag, despre existența intermitenților, iată că în luna iulie a survenit o nefericită revanșă: intermitenții și-au impus prezența, toată lumea a aflat cine sînt și ce vor. Dar cu ce preț! Cu prețul distrugerii unor festivaluri culturale dragi Franței, începînd cu festivalul de la Avignon, veritabilă “mitologie” a teatrului, un fel de versiune “culturală” a acelei mitologii cavalerești și naționale care e “Turul Franței” - cum scrie George Banu, în “Alternative teatrale”, într-un frumos număr (dublu) dedicat ultimilor
Avignon, Of(f), Of(f), Of(f) ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13643_a_14968]
-
nefericită revanșă: intermitenții și-au impus prezența, toată lumea a aflat cine sînt și ce vor. Dar cu ce preț! Cu prețul distrugerii unor festivaluri culturale dragi Franței, începînd cu festivalul de la Avignon, veritabilă “mitologie” a teatrului, un fel de versiune “culturală” a acelei mitologii cavalerești și naționale care e “Turul Franței” - cum scrie George Banu, în “Alternative teatrale”, într-un frumos număr (dublu) dedicat ultimilor 23 de ani ai festivalului de la Avignon: “evenimente, fidelități, descoperiri”... E greu de închipuit cît de
Avignon, Of(f), Of(f), Of(f) ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13643_a_14968]