1,180 matches
-
februarie, în deplasarea noastră pe șantier m-ai întrebat dacă după despărțirea de Delia am găsit pe altcineva. Ți-am vorbit de o infirmieră măritată, care îmi făcuse injecții în timpul gripei. Nu era nici o infirmieră ! — Bine, dar Delia, apoi tocmai cumnata... — Coincidențe. Ca și faptul că Manole lucrează împreună cu noi. Delia putea fi o simplă cunoștință întâlnită la ei în casă. Manole putea să lucreze în altă parte. Nu asta e important ! N-a fost nimic forțat. N-am insistat. Cum
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Încetat brusc să mai scrie, după ce În ultimele ei scrisori mă somase Într-un mod puțin obișnuit: sau eu mă Însuram cu ea și atunci ea rămânea aici și-i lăsa pe ai ei, mamă, tată, un frate și o cumnată să plece (aveau rude Într-o țară străină - ziceau că fac un fel de reîntregire a familiei!) sau eu nu voiam să mă Însor cu ea și atunci, Întrucât nu avea alți prieteni la care să țină atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tot el descoperise mai demult (este obligat să facă o paranteză) că o anume tanti Veturia, un fel de vecină a unei colege de serviciu a soției povestitorului, cunoscută În timpul unei excursii cu autocarul la Porțile de Fier, era și cumnată cu unul dintre secretarii ministrului transporturilor, deci prin ea se putea ajunge În audiență la ministru. Povestitorul reținuse această prețioasă informație Încă de atunci când avusese loc excursia și avusese grijă să Întrețină respectiva relație. Meritul lui! Important era ca mecanicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe numele lui Niculae. Acesta s-a născut În 1945 și Învățătorul nu l-a recunoscut niciodată. El a fost luat mai Întâi de o femeie din G., satul vecin, apoi a trăit ani mulți Într-o casă părăsită Împreună cu cumnata lui, Speranța Popescu, cea care nici ea nu mai era tocmai sănătoasă la minte. Acest unchi al lui Zare s-ar putea să mai trăiască și astăzi. După nașterea și mătrășirea lui Niculae, Învățătorul Popescu a Început să-l tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cred că pe fețele ofilite de ani și de suferințe în închisori nu ar descoperi totuși trăsăturile de netăgăduit ale frumuseții din tinerețea acestor „băbuțe” care, chiar dacă nu s-au cunoscut, au împărtășit suferințele detenției la comuniști cu soția și cumnata domnului Coposu. (Sebastian Mocanu) Comportamentului nostru leal i se răspunde cu o ură feroce, capabilă de cele mai mari infamii și nelegiuiri. Acei care practică și azi aceste funeste maniere și manevre fug de adevăr și ascund propriile lor fapte
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cumva, la timp pentru a-i rezolva problemele gospodărești. Și mi-l închipui zicîndu-i tatei, când a aflat că vroia să mă trimită la "Radu Negru", în Făgăraș: Dar de ce să-l dai la liceu într-un oraș de provincie, cumnate?" I-a vorbit despre cele cinci burse filantropice ce se obțineau prin concurs, dar, cu mărinimie, îi va fi dat de înțeles că nu era cazul să-și facă griji. Ca subdirector al liceului, avea, evident, posibilități să mă ajute
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să-mi înving contracandidații. Tata se va fi grăbit, probabil, să-l liniștească, asigurîndu-l că la școala primară din Lisa eram un elev strălucit, la care "unchiul George" va fi strâmbat cu dispreț din frumosul său nas acvilin: "Nu compara, cumnate, școala din Lisa cu cele din București". Ideea că puteam răzbi singur nu-i convenea. Aceasta ar fi diminuat meritul său și, proporțional, recunoștința tatei. Într-o duminică după-amiază, îmbrăcat cuviincios, cu cămașă de bumbac și cu obiele curate în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
personaj dintre cei cinci frați și surori. Cunoscând intensitatea sentimentelor Tabithei, familia s-a neliniștit întrucâtva când Godfrey și-a anunțat logodna în vara lui 1940: dar în locul geloziei violente de care se temeau unii, între soră și viitoarea ei cumnată s-a înfiripat o prietenie caldă și plină de respect, iar cununia lui Godfrey Winshaw cu Mildred, născută Ashby, s-a desfășurat cât se poate de plăcut în luna decembrie a aceluiași an. În schimb, Tabitha a continuat să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ea!) să-l protejeze, păstrând un secret total asupra paternității. Și aceasta din două motive: ca să nu îl expună nici unui comentariu răutăcios (și este de presupus că n-ar fi puține...); ca să nu-și „ridice în cap” propria familie, socrii, cumnatele. „-Socrii?!” - se miră Profesorul. Dar ce pretenții ar putea avea, când fiul lor este ca și „dispărut”? Teodora s-a hotărât în fine să-i dea amănunte. După nașterea copiilor, soțul s-a înstrăinat de ea, a început să aibă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cameră frumoasă cu două paturi la zece dolari. — Prea scump. — Pot să vă mai ofer alta la șapte dolari. — Are și baie? — Desigur. — Păi, În cazu’ ăsta poți să rămâi cu mine, Jerry. — O, nu-i nevoie, spusei, dorm la cumnată-miu. Nu voiam să te pun să plătești ceva, spuse Jack. Atâta că eu nu arunc cu banii. — Vă rog să vă treceți numele-n registru, spuse recepționerul. Numărul 238, domnule Brennan, spuse după ce citi numele din registru. Urcarăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
timpul pe Bruce, mai sînt și alții, de ce nu pot n pizda măsii să facă niciodată nimic ca lumea... — E bolnavă știi, s-ar putea să moară, Îi spunem noi. Ne scoatem cheile și le băgăm În broască. — Cine? — Shirley, cumnata mea. E bolnavă. Se aplică aceleași reguli, zicem noi, răsucind zăvorul. — Nasol, spune ea, Împingînd ușa după mine. Încercăm să o respingem, dar ne acaparează total, ca un costum ieftin, și urlă: — Haide, vreau să-ți opresc respirația, haide, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
deoparte gîfÎind, iar eu văd cum mi se descompune pula. Se sprijină de spătar și Își aprinde o țigară. — Mmmm. A fost minunat. Ce s-a Întîmplat Bruce? Ești ok? Scîncești ca un țînc mucos! — Shirley e bolnavă, spun eu. Cumnata mea. Nu se simte bine. Îmi plîng de milă. Se uită la mine și clatină din cap. Nu mai ai nici un haz Bruce. Auzim voci Chrissie. Totimpu. Tu le auzi vreodată? Toată viața le-am auzit. Viermii. — Ce? Despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și nevasta ta, eu plec la Iași. Numai să vedem cum se va termina războiul. Odată lămurite lucrurile, Anton îl invită să-și vadă nepoții, două fetițe și-un băiețel, mai răsăriți, acum. Ca o mică favoare, o rugă pe cumnată să-i facă niște plăcinte cu brânză, numai că, oricât s- a strădut ea, nu i-au ieșit la fel de bune ca cele mâncate pe marginea drumului. Când rănile sufletești i se mai vindecară, timpul cernând amintirile, estompând ce fusese greu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
trezind speranțe,declanșând energii și nemăsurata bucurie a vieții triumfătoare! Toasturi pentru istoricul moment, exuberanță, îmbrățișări, ochi tulburați de lacrimile bucuriei! Momentul era intens trăit. De față fiind, păream a face opinie separată în privința Păcii și a Viitorului. Una din cumnate, Lenuța, mă îmbia spre veselie și exuberanța momentului, dar eu rămâneam tot gânditor, încercând scrutarea posibilului viitor. Am și exprimat clar poziția mea în opoziție cu a convivilor zicând doar atât: „Mă tem că pacea care vine să nu fie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ține de capul lui poate că s-ar mai mișca, fiindcă ea singură are farmecul și darul de a-i stimula energia somnolentă... După o clipă de spaimă, tânărul Herdelea spuse cu nouă încredere: ― Atunci tot aș putea spera, căci cumnată-mea mi-a arătat mare simpatie când ne-am întîlnit, astă-vară... ― Nici prea multă să nu fie, surâse Iuga. Gogu e gelos ca un turc și ar fi în stare să te expulzeze din țară, dacă ar intra la bănuială
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
curiozitate abia stăpânită. Vorbiră numai despre lucruri agreabile, nici măcar politică. Îndeosebi dezbătură pe larg numeroase baluri, spectacole, recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii și-i dădeau o culoare zvăpăiată. Predeleanu chiar observă, mai mult ca să tachineze pe cumnată-sa: ― Sezonul parc-ar fi comandat special pentru Olguța, dans și dans pretutindeni... ― Cu petrecerile lumea își mai uită necazurile și primejdiile, zise Tecla. ― Da, dar nu știu dacă ați băgat de seamă că toate dansurile au început să ia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care a jucat românește și căreia regretă că nu-i știe numele s-o laude la Drapelul în darea lui de seamă. ― Se poate să nu recunoști pe domnișoara Olga Postelnicu, onorate domn? zise Grigore cu un reproș glumeț. Pe cumnata lui Predeleanu? Victor Predeleanu se apropia de ei în clipa aceea. Grigore îl denunță: ― Uite-l! N-a recunoscut pe Olga... Nu știa cine e domnișoara care i-a plăcut mai mult din tot spectacolul și pe care vrea s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a făcut Dunăre de mânie. Demult spunea că ori ia pe Gherghina, ori nu se mai însoară niciodată, fiindcă altă fată ca ea n-are să mai găsească. ― Vezi ce cuminte ai fost că nu te-ai pripit? îi zise acuma cumnată-sa Florica. ― Ba dacă te-ai fi grăbit și ai fi luat-o de când ai îndrăgit-o, biata fată n-ar mai fi ajuns de batjocura cațaonului! făcu învățătorul compătimitor. Nicolae bufni, sudui și în cele din urmă rugă pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Petre s-a certat rău cu maică-sa, care n-a vrut să-l lase să mai iasă din casă și plângea și se jeluia că are să se nenorocească. Barem Nicolae a avut să ție piept și părinților, dar și cumnatei sale, cea mai înfricoșată, ca pe urma faptelor lui să nu pătimească Ionel al ei. Cei doi flăcăi s-au înțeles fără cuvinte. Și-au făcut socoteala în sine că de acuma nu mai pot da înapoi și deci trebuie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-l păstrezi. Trebuie să-l mâncăm în calitate de membri ai familiei. Hohotele de râs răsună în toată încăperea. — Su Shun! Vocea prințului Kung este periculos de joasă. Nu-ți cer mult. Te rog pentru ultima oară. Vreau să îmi văd cumnatele și nepotul. — Nu o să intri pe ușa aia. Simt că prințul Kung își piede răbdarea. Mi-l închipui împingându-l la o parte pe Su Shun. Îl trag înspre mine pe Tung Chih și îi șoptesc la ureche: — Împăratul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la salvarea ta. Prințul Kung face o pauză: Sunt sigur că nu era lucid când l-a numit pe Su Shun. — Așa e. Prințul Kung m-a privit din cap până în picioare și apoi a zâmbit: — Bine ai venit acasă, cumnată. Ai avut o călătorie grea. Și tu, i-am zis, observând căciula sa, care părea prea mare pentru el. Și-o tot împingea în spate cu mâna, ca să nu-i acopere sprâncenele. — Am slăbit, dar nu m-am așteptat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe plajă, însă urmează să ne mutăm cu el la hotel..". Din nefericire, scrisoarea aceasta "gratinată" nu îi parvine imediat destinatarei. Este interceptată pe traseu de mătușa tinerei, care este oripilată. "S-a apucat și i-a scris pe loc cumnatei sale, își amintește Bab, că ea nu-și putea lua răspunderea de a adăposti o tânără cu un asemenea anturaj și a expediat-o pe Janine" înapoi la părinții săi. Astfel, ca într-un joc de domino, flirturile unora se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
împăratului lor care le apărea, după cum l-a descris mai apoi chiar și autorul Apocalipsei, drept un monstru cu cele șapte capete și zece coarne. Dacă Ioan Botezătorul nu a ezitat să-l admonesteze pe Irod pentru imoralitatea căsătoriei cu cumnata sa, Irodiada (cf. Mt 14, 1-12), s-ar fi putut abține oare creștinii din Roma, mai ales cei din casa Cezarului (Fil 4, 22), mult mai conștienți de imoralitățile sale, de a critica și de a condamna, în public și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
gîndesc la un cavou. Ștefan: Ia stai puțin. Bine. Un cavou, pentru cine? Ilie: Pentru mine. Ștefan: Cum pentru tine? Ilie: Pentru mine și pentru Mina. (pauză) Dacă vreți, îl facem în comun cu voi. Patru locuri. Vera: Nu. Nu, cumnate, mulțumesc de invitație. Mina: Da, eu nu știu ce ți-a venit ție cu cavoul așa deodată. Ilie: Nu mi-a venit acum și nu deodată... Mă gîndesc la el de mult... (oarecum euforic) Și nu cred că m-am, gîndit rău
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la un cavou. Ștefan: Ia stai puțin. Bine. Un cavou, pentru cine? Ilie: Pentru mine. Ștefan: Cum pentru tine? Ilie: Pentru mine și pentru Mina. (pauză) Dacă vreți, îl facem în comun cu voi. De patru locuri. Ștefan: Nu. Nu, cumnate, mulțumesc de invitație. Mina: Da, eu nu știu ce ți-a venit ție cu cavoul așa deodată. Ilie: Nu mi-a venit acum și nu deodată... Mă gîndesc la el de mult... (oarecum euforic) Și nu cred că m-am gîndit rău
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]