1,251 matches
-
să tremure, ei citeau. Și semnele s-au săpat în mine cu o asemenea forță, că ele au rămas acolo pentru vecie. N-aș fi crezut niciodată că lectura imediată și simplă, cititul la prima mână, poate fi atât de cutremurătoare și de sfâșietoare. în clipa aceea am hotărât să nu mai gust niciodată băuturi tari. Dacă literele nu și-ar fi regăsit acum, când sunt treaz, vechea lor agresivitate, le-aș putea desena una după alta. Nu descoperisem doar atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
iar pe lumea asta cu ochii după cucoane”. Dar deși sunt om serios, lucru atestat chiar de nevastă- mea, care de multe ori totuși se plânge că mai are unele dubii în privința asta pot să vă spun un secret cutremurător prin simplitatea sa de producere. Eu sunt acela care a murit vreo două ore doar așa de probă. Azi se împlinesc 3(trei) ani de când cu toate că aveam treabă în altă parte, unde neapărat se presupunea prezența mea fizică, totuși am
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
interminabil. Dar cine să-și mai amintească ce a mai fost după aceea, cred că numai poveștile celor din jur, reluate la o altă vârstă, m-au făcut să-mi amintesc că am trecut și eu prin acea noapte ucigătoare, cutremurătoare. Ți-am zis că s-a mai îngrășat... nu ți-am zis? Și, pe urmă, nu știu cum naiba face, dar s-o vezi ce repede slăbește la loc... Stați cu ochii pe ea, tovarășa ingineră, că tare mai e secretoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Iartă-mă! Am să fiu bună cu tine, așa cum nici nu te aștepți. Am tresărit ca în fața unui fenomen supranatural: ― Adevărat, Mihaela, adevărat? Kepetam mereu adevărat, dar îndărătul acestor cuvinte stăruia întrebarea nepusă: va să zică și tu mă iubești? Mihaela plângea cutremurător și n-auzea. O scuturam, îi luam capul în mâini, o întrebam mereu: ― Adevărat? Adevărat? Nu-mi răspundea cu vorbe, dar plânsul ei nu era răspunsul cel' mai bun? Și dîndu-ini seama de asta, mă copleși o fericire fără margini
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Apoi s-a lăsat o liniște prelungă. — Și - l-am întrebat după ce am fărâmițat felia de pâine neagră. — Ce și? — Și ce să fac eu acum? Acum dumneata te gândești la ceva, nu-i așa? — Ba da. Povestea dumitale e cutremurătoare. Tristă. Îți mulțumesc că mi-ai spus-o. — Și? — Ce și? — Și eu ce să fac acum? — Să-ți bei cafeaua, pentru că se răcește. Nu ți-e scârbă? — Mă ațâți? — Nu te ațâț, dar aș vrea să aflu ce gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
al cârtițelor care încearcă să ajungă cu botul lor la rădăcinile cele mai de jos ale grădinii tale suspendate, însă nu pot fi acuzate și pedepsite, așa cum orbenia lor nu poate fi. însă în aceste ținuturi se spune că dansul cutremurător al cârtițelor aduce noroc, sperietura ta se va transforma într-o bucurie mâine. nouă în al doilea loc: ajungi înapoi în grădina ta suspendată, simți căldura ei înconjurându te, cățelușii tăi de ciocolată, rin și ron, îți umplu degețelele de la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și ingratitudini! Revoltându-se împotriva cerului și a omenirii, Katsuyori ar fi făcut mai bine să simtă față de el însuși acea ranchiună. De obicei, nu era chiar atât de slab de minte. Însă nici chiar un om cu un curaj cutremurător ca al lui nu putea să nu se sperie de o asemenea întorsătură a evenimentelor. — N-avem încotro. Trebuie să dați ordinul de a ridica tabăra. Astfel povățuit de Oyamada Nobushige și de ceilalți, Katsuyori se retrase, pe neașteptate. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
miazănoapte acopereau munții din zare, ocupând zonele strategice de pe piscurile mai apropiate și pe toată lungimea drumului. Era ca și cum un expert militar și-ar fi stabilit baza pe acea bucată de pământ și cer și-și încerca mâna cu o cutremurătoare desfășurare a formațiunilor de luptă. Nu exista nici un spațiu sau fisură în subtilitatea aranjamentului sau în strategia poziționării trupelor. Grandoarea cu care se arătau gata să înghită inamicul nu se putea descrie în cuvinte. Hideyoshi privea tăcut scena. Apoi, reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobuo spune că vă înțelege foarte bine poziția și că își dă consimțământul pentru o întâlnire. — Cum! A acceptat? Nu numai atât, dar a fost și extraordinar de încântat. — Serios? Hideyoshi își umflă pieptul, lăsând să-i scape un oftat cutremurător. — Chiar așa? Chiar așa s-a întâmplat? repetă el. De astă dată, intențiile cu care Hideyoshi avansase pe Drumul Ise se bazaseră, din capul locului, pe un pariu. Nădăjduise o soluție diplomatică, dar, dacă aceea dădea greș, ar fi atacat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urma. Pentru o clipă doar, încremenim în aer, covorul nechează și se cabrează sau poate doar mi se pare, ca apoi să urmeze incredibilul plonjon pe care orice persoană îl visează cel puțin o dată în viață. Cădem, de la o înălțime cutremurătoare, așa cum nu ne-am imaginat că s-ar putea întâmpla vreodată, așa cum n-am crezut cândva că s-ar putea visa. Viteza este uriașă, aproape că-ți smulge fața, dar asta pare să nu fie nimic în comparație cu măreția și oroarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în care întreaga sală izbucni în aplauze furtunoase. Singur, Euripide rămăsese cu capul întors spre locul pe unde ieșise Bobby, fără a se mai puta mișca, în vreme ce Maro și cu mine ne prăbușiserăm pe podea, într-un hohot de râs cutremurător, cum mie cel puțin nu cred că-mi mai fusese dat să trăiesc vreodată. Râdeam atât de tare și de mult, încât am simțit destul de clar, avertizat de conștiința-mi veșnic aflată la pândă, faptul că voi muri în foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Genial domnul Bobby Giordano, nu-i așa? întrebă el ceva mai tare, nesigur, pentru a vedea dacă opinia sa este împărtășită de noi sau nu. - Da, da... se auziră vocile câtorva tineri. Genial... I-am observat cu atenție. Aceleași haine cutremurător de urâte, cumpărate de la marele magazin din Jackson, aceleași priviri întunecate, ațintite spre Euripide de această dată. Refuzam să cred că acești oameni pot fi atât de urâți. Practic, fiecăruia dintre ei îi corespundea fizionomia unui anume gen de animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
își repetă sieși ceea ce își tot repeta de ani de zile două puncte... acum trebuia să-i spună negreșit că o iubește. - Uooah!! răcni Euripide, dând ochii peste cap. Genial! Doamne, unde ai mai pomenit atât talent, Dumnezeule!! răcni el cutremurător, ridicându-mi părul în cap de frică. Un freamăt admirativ cuprinse întreaga sală, exceptându-ne bineînțeles pe mine și pe Maro, care ne prăbușirăm din nou la pământ. De data aceasta, orice încercare de a ne mai opri din noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Cu bravul Maro trâgându-mă după el hotărât și mândru, am trecut de masa la care tronau Euripide și Aurora, intrând apoi pe culoarul strâmt format între cele două rânduri de scaune, ce ducea înspre ușă. Deși nu mergeam deloc încet, cutremurătoarele priviri înghețate pe care ni le aruncau cei din public mă făcură deodată să am cât se poate de neplăcuta și binecunoscuta senzație a dilatării clipelor. Înotam grăbiți, fără a ne mișca. Era exact ca și cum am fi umblat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cât de schimbat era chipul bietului Maro și cât de tulburată îi era privirea, am încercat să i-o urmăresc, uimit de faptul că își concentra atenția numai și numai asupra brațului meu stâng. Încet, m-am uitat într-acolo. Cutremurătoarea durere a revenit subit, inundându-mă. Unul dintre participanții la cenaclu, un tânăr de numai douăzeci și ceva de ani, cu niște dinți de cel puțin treizeci de centimetri lungime (fără nici o exagerare), tocmai își înfipsese dantura în brațul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
așa măsură fără să pier în clipele următoare? Cum am putut fi atât de străin de mine însumi? Îngrozit de ceea ce am făcut în timpul vieții, caut singura armă pe care-aș mai putea-o avea la îndemână în fața acestor orori cutremurătoare, de nimeni altul decât de mine săvârșite, și anume sinuciderea. Numai că până și șansa acestei izbăviri temporare, false și înșelătoare, mi-a fost luată. Cum să te spânzuri când nici măcar nu mai exiști? N-am să pot scăpa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dar fără discotecă, de pe Fiftieth Street. O vreme am citit ce scria pe biletul meu. Pe scaunul de lângă mine, un conțopist care tremura tot înghesui grăbit în el trei cocteiluri întunecate la culoare și o porni grăbit cu un oftat cutremurător... Pentru mine vin alb: încerc să mă păstrez în formă. E prima porție de alcool pe care o iau după - după cât? - aproape două zile. După confuzia înduioșătoare, după ce mă simțisem ca un nou-născut în noaptea aceea, pe stradă, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Unul îmi adusese un mic album de Țuculescu, altul, o cărticică despre Enescu, unii veniseră cu câte o floare, alții, cu câte o veche fotografie ca amintire, alții, cu un drapelaș cu coroana regală. — Trebuie să fi fost un spectacol cutremurător pentru tine, am murmurat. — Am fost incapabilă să rostesc discursul pe care-l pregătisem. Am izbucnit în plâns, nu mai aveam glas, ci doar un tremurat înăbușit de durere și de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să supună întregul popor înfometării, schilodirii morale și biologice. Megalomania faraonică, spolierea țării, demolarea bisericilor, întoarcerea pe dos a orașelor și-a vieții, menținerea penitenciarelor și lagărelor de muncă forțată supraaglomerate, abuzul violenței, crimelor, strâmbarea justiției, generalizarea urii cu efecte cutremurătoare, etc., etc. Palatele, casele de vacanță și de vânătoare nu-i mai ajungeau. Acapararea lacomă de bunuri și lipsa de bun- simț domina. În țară, sărăcia și teroarea urcă la apogeu. Se subordonează gândul, voința și timpul oamenilor, exact ca
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nimeni n-ar fi putut-o împiedica. Cînd i-a întîlnit, era prea tîrziu ca să mai poată da înapoi. Reuși să se oprească la doar cîțiva pași în fața lor. Nu-i știa. Nu-i întîlnise niciodată pînă atunci. Dar poveștile cutremurătoare despre lupii care încăpuseră pe mîinile lor, auzite de-a lungul drumurilor lor nesfîrșite, îi rămăseseră adînc întipărite în minte. Știa că nu mai are scăpare. Ar fi trebuit, poate, să se opună. Un lup adevărat nu s-ar fi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
i-au făcut toate poftele. Nici măcar fiii lui Beniamin, ultimul lui născut. Îl cunosc pe Iacob. Vrea să-și ispășească greșelile din trecut dându-le acum binecuvântarea fiilor mei. Dar mă tem pentru ei dacă primesc binecuvântarea. Vor moșteni amintiri cutremurătoare și vise ciudate. Vor ajunge să-mi urască numele. Iosif a ținut-o mai departe cu blestemele, iar eu și Benia ascultam. Rănile trecutului îl înconjurau, prinse în faldurile pelerinei lui lungi și negre. Se zbătea ca un miel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dânsa, nu se putea obișnui cu șuierul ei. Doamna Coșbuc era gospodină. Doamna Alecsandri, pisăloagă. Doamna Minulescu, de viață. Doamna Topîrceanu, sprintenă. 354 DANIEL BĂNULESCU - Nu mai e femeie. E cadavru. - "Uitasem cât de drăgălașă izbuteai să fii. Asta-i cutremurătoarea urgență pentru care am fost invocat? Să transmit salutările tale Cristinei?" - Auziți, cică vrea să-i transmită salutări!... Știi ceva?! Nu-i transmite nici o salutare. Pedepsește-o, las-o nesalutată. Și, observând că Invitatul de Ceață intenționează să se debaraseze
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el în vânt, s-a înfiorat și a dispărut. în mod normal Prepelicarul nu era o femeie vorbăreață, așa că lui Joe-Sue povestea ei i s-ar fi părut stranie chiar și numai dacă ar fi fost despre vreme. Așa, era cutremurătoare. A căutat într-un buzunar adânc de la zdrențele ei și a scoas la iveală alte două sticle, identice cu cele a căror mândră posesoare era. Erau ale lui, ale mele. Galbena veșnicie a vieții și albastra veșnicie a morții. Joe-Sue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și acum. Nu am venit aici ca să bem cu tine. Noi doar căutam niște camere, mă-nțelegi. Așa că scuză-mă... Bubuitul din pieptul lui Flann O’Toole a început ușor și a crescut treptat, până a ajuns un zgomot sălbatic, cutremurător. Ochii i s-au făcut roșii și i s-au umflat în cap. A stat așa un moment, tunând și înroșindu-se, apoi mâinile i s-au întins după Virgil Jones. înainte ca Virgil să se poată mișca, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
târziu acum pentru tine să le dai.. Doar o...“ —„... linguriță de zahăr ajută doctoria să se ducă pe gât.“ Emily și cu mine Începem să cântăm, vocile noastre Îngemănându-se ca o elice argintie. Dintr-odată, mă izbește cel mai cutremurător sentiment, că filmul Încearcă să spună ceva despre mine și chiar atunci Emily anunță: — Când o să am copii, mami, o să am grijă de ei singură până or să crească mari. Fără dădacă. Oare m-a pus să mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]