2,824 matches
-
Acasa > Poezie > Vremuri > INVAZIA MAIMUȚELOR Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1524 din 04 martie 2015 Toate Articolele Autorului Au început turbate să atace Copacul falnic, neînfrânt prin vremuri, Se cațără sălbatic și buimace De stai înmărmurit și te cutremuri. Acest copac este credința noastră Și veac de veac ne-a stat și stă de pază, E calea spre Lumina cea firească, În drumul mântuirii - aspră strajă. Versate, încrezute și limbute, Se tăvălesc și își arogă drepturi, În cor afon
INVAZIA MAIMUŢELOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377468_a_378797]
-
de rațe, care se zbenguiau în râul din spatele grădinii, mai rupea această tăcere, care te îmbia fie la somn, fie la visare. Laura privea pe geam pierdută, cine știe pe unde-i zburau acum gândurile? Și deodată, întreaga pace se cutremură de izbitura porții, trântită la perete, cu o furie care zdruncină până și geamurile. Nicolae intră plin de venin și furie și începu să înjure printre dinți și să urle ca un nebun: - Morții mă-tii, m-am săturat de
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
Autorului golgota Printre suliți, ghimpi și cuie, Pe o cruce-ndurerat Suie dealul-carăruie Domnul nostru Impărat. Între moarte și-nviere Sângele din tălpi îi curge Și nu-I pasă de durere Când soldatul Îl împunge. Plânge-ntruna tot văzduhul Se cutremură si marea Când Isusul Își dă duhul Mântuind crucificarea. Parcă stă și parcă doarme Plâns de Mamă si de toți Of, Isuse, rău îți șade Între doi tâlhari de hoți. Ura nu Te mai încape, Ceru-Ți este curcubeu, Vine
GOLGOTA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378370_a_379699]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ȘI MAREA ZI DE VINERI DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1946 din 29 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cu sufletul zdrobit, cu umilință, și-adânc cutremurat de jertfa Ta, privesc,Iisuse,marea suferință prin care ai trecut spre-a ne salva. Cât de umilitoare și ce multe au fost cele ce blând le-ai îndurat : scuipări,batjocuri,palme și insulte și biciuirea trupului curat. Cununa Ta
RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE VINERI DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378372_a_379701]
-
aprinse ciubucul cel lung și se puse să vegheze. Dar curând ațipi. Copiii pregătiseră dinainte un pepene găurit în chip de cap de mort, cu lumânare înăuntru, si un cearceaf mare. Cand sforăiturile bătrânului erau mai sonore, un zornăit lugubru cutremura ferestrele deschise pe jumătate și legate cu sfoară și o stafie albă cu ochi de foc și dinți clănțănitori, înfășurata în giulgiuri fâlfâitoare, ieși dintr-un scrin ce se află în cameră. Tirtec sări în picioare. Că din depărtare, un
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
face lumină. Apuc să trec de vreo 2 ori cu mâna pe deasupra flacării - nu arde, nu frige... O flacăra mare, alb-roșiatică, sfântă, care nu arde, în mâinile mele,! N-am mai rezistat... Un hohot de plâns eliberator m-a cuprins, cutremurându-mă. Aș fi stat acolo plângând pentru mine, pentru cei dragi, pentru toată lumea...Cred că atunci am inteles cel mai bine plânsul Magdalenei. Bucuria din jur era de nedescris. Fiecare se manifestă într-un fel: mirare, bucurie, lacrimi. Tot răul
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378398_a_379727]
-
în Iisus Hristos. Și în același timp mă întreb, dacă a înviat cu adevărat și în mine, dacă eu am murit odată cu El păcatului și am înviat odată cu El virtuții, faptei celei bune. Și nu știu ce să răspund și atunci mă cutremur căci mi-e teamă că pentru mine El a înviat în zadar, însă încerc și mă străduiesc să nu fie așa!... Simt, observ și constat cu multă amărăciune că încă în mine nu a murit mândria, orgoliul,vanitatea, egoismul, păcatul
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378392_a_379721]
-
Acasa > Poezie > Delectare > RONDEL ÎN DOI Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului De drag să mă cutremur, nu să mor, Când luna bate în fereastră, În dragoste cu zel să mă-nfășor Sub mantia-i de stele-albastră. Când trupuri vom uni, în tainic zbor, Cu roua florilor din glastră, De drag să mă cutremur, nu să mor
RONDEL ÎN DOI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378947_a_380276]
-
drag să mă cutremur, nu să mor, Când luna bate în fereastră, În dragoste cu zel să mă-nfășor Sub mantia-i de stele-albastră. Când trupuri vom uni, în tainic zbor, Cu roua florilor din glastră, De drag să mă cutremur, nu să mor, Când luna bate în fereastră. De fericire, voi striga: te-ador! Știu, zămislită-s dintr-o coastă, Nemărginirea-i doar a noastră Și împărțim la doi cuvântul dor... De drag să mă cutremur, nu să mor. https
RONDEL ÎN DOI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378947_a_380276]
-
De drag să mă cutremur, nu să mor, Când luna bate în fereastră. De fericire, voi striga: te-ador! Știu, zămislită-s dintr-o coastă, Nemărginirea-i doar a noastră Și împărțim la doi cuvântul dor... De drag să mă cutremur, nu să mor. https://www.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fwww.youtube.com%2Fwatch%3Fv%3DBHyriXArQ2Y&h=gAQEhsetl&s=1 Referință Bibliografică: Rondel în doi / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1969, Anul VI, 22
RONDEL ÎN DOI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378947_a_380276]
-
și foarte puțin subțiindu-o , ca să poți sufla în ea , pe urmă așezând-o ușor și punând-o pe partea cealaltă , și tot așa până termini cu totul , și trâmbița e gata , numai bună de a cânta de să se cutremure și dealurile de plăcerea și mângăierea adusă de această melodie, ușor legănată pe aripi de aer până pe masa timpului primăvăratic , cu bucurie stropit de notele atât de muzicale ale trâmbiței. . . . . . . . . Și iată că într-o vreme ca asta când soarele
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
nu iartă. Și totuși... Evenimentul s-a petrecut, iar el, chinuindu-se să îi revină vederea, se freca la ochi doar, doar o va limpezi. Valul de picuri, cum a venit atât de brusc, așa a și trecut. Pământul se cutremurase de forța tunetului și el încă mai simțea vibrația în tot corpul. Vederea neclară și plină de steluțe îi creea impresia că privea într-un caleidoscop, așa cum făcea în copilărie. Încet, încet, a început să zărească. Ramurile de jneapăn căpătaseră
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
hol iluminat, dintr-un colț, de un lampadar înalt, în vârf cu o lumânare stilizată, miniaturală, cu efectul uneia adevărate. Fire impresionabilă, mă simții furnicat rece în tot lungul coloanei vertebrale. Apoi, împinse ușurel ușa din față... Vederea camerei mă cutremură chiar! Deși era înaintea mea, Ea intui starea-mi. Mă liniști încurajându-mă, spunându-mi că mă voi familiariza treptat. Doar surpriza dădea stările acestea, nu?! vorbi Ea. Și cuvintele-i rezonară aidoma unor mărgele de sticlă împrăștiate pe un
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
urechi, ci și peste obraji. Mă îndemnă să mă așez pe un fotoliu cu spătar înalt și țeapăn, capitonat în catifea gri și dispăru înapoia unei draperii groase, tot gri. Atunci avui curajul să observ încăperea. Doamne! Abia acum mă cutremurai cu adevărat! Ridicându-mi privirea, observai plafonul înalt, un rotond despărțit de pereții camerei de un brâu de ferestre, și ele rotunde, prin care intrau raze groase de lumină. Cupola cenușie avea străluciri argintii venind dinspre niște aștrii pictați pe
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
Într-o bună zi,am avut ghinion: eu am intrat că de obicei și tata după mine, dar vai! Poartă s-a prăbușit peste mine! Am căzut, m-am lovit, m-am speriat. Tata a pălit, a tremurat, s-a cutremurat. A înțepenit pe loc. Nici măcar o mană să-mi dea n-a putut. Nici nu mai țin minte Cine m-a scos de-acolo. Săracu' de el, s-a simțit vinovat; eu însă l-am consolat: Nu e vina ta
O EXPERIENȚĂ TRUAMATICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379849_a_381178]
-
păcatul îl despică, Arde mâna morții care peste cruce se ridică. În pocalul biruinței, plânsu-nsângerat coboară Și în ceasul nemuririi, grija lumii se strecoară. Țipă fieru-ncins în rană... clipa tace țintuită, Duh desculț încet se cerne peste lumea împietrită; Se cutremură Golgota, piatra murmură o rugă, Iar durerea ce tot urcă norii răzvrătiți subjugă. De cruzime ne-nțeleasă și tâlharul se-nspăimântă, Ridicând privirea-n ceruri, vede îngerii cum cântă... Și sub zarea sfârtecată, sub privire pironită, Lancea tremură în sânge lângă crucea
CLIPA TACE ȚINTUITĂ... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379859_a_381188]
-
living, ne bestializăm și noi cât putem, iubirea are un gust puternic amărui, lasă publicitatea, acolo doar impotenții se dau mari, feroce este sexul în tăcere, ca o noapte la muzeul stafiilor, ca un guturai fără leac, simți cum te cutremuri? Ce Richter ți-aș arăta eu sau altul? Fiecare cu focosul sau folosul său. Omphale face cele mai bune friganele. Pp paparazzo, na-ți-o paiațo. Un om stă lângă tine, dar nu-l vezi, Deci nu existați niciunul. Bătrână
POEME (2) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379893_a_381222]
-
zi, stăpâna conacului se opri drept în fața lui Nerun mărturisindu-i că îi este foarte drag și că și-ar dori să se mărite cu el, cu toate că știe că el este un băiat sărac. La auzul acestei vești Nerun se cutremură de-a binelea. Nu s-ar fi gândit măcar o clipă la așa ceva. Fără să se codească prea mult, îi zise stăpânei sale, pe de-a dreptul: - Mulțumesc, stăpână, pentru gândurile tale bune! Dar nu pot accepta să mă însor
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
de rușinată la mine... Ce să mai zic? Fata nu era din cale-afară de urâtă, era chiar frumușică dacă o priveai mai bine, deși nasul îi era cam strâmb și gura cam într-o parte. Ceea ce mă făcea să mă cutremur din toată ființa era casa aceea țărănească, fără nicio poezie în ea, plină doar de preocupări banale, care nu mă atrăgeau deloc. Spre miezul nopții, în fine, după ce reușisem să scap din plictiseala acelei case și să închid bine pe
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
zilele din urmă uitaserăm cu desăvârșire să le mai măsurăm! Am alertat de îndată toate echipele și pe toți gură cască de pe acolo să nu se mai apropie de crater. Însă senzația că aș putea să fiu iradiat m-a cutremurat. Ce-o să mă fac? La ce-mi va folosi toată gloria asta cu obiectul necunoscut dacă sunt iradiat și n-o să mai trăiesc mult ca să mă bucur? Și asta s-a întâmplat tocmai când îmi doream atât de mult să
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379956_a_381285]
-
moarte, bătută...nu s-a văietat Și Credința ei cea Dreaptă, o clipă n-a ajutat Au dat-o lui Ilarion (în Bitinia Dregător) Venit ca s-o judece, în capiștea idolilor... Printr-o Minune din Ceruri, Pământul s-a cutremurat Și a murit Ilarion ; iar idolii, s-au sfărâmat Adus-au un alt Dregător ce-a vrut s-o arunce-n foc Dar ploaia mare din Ceruri, opri satanicul joc Văzând-o prigonitorii, că este nevătămată La fiarele sălbatice, spre
CUV.ATANASIE ATONITUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379936_a_381265]
-
BERCOVICI--VERSIUNE BILINGVA ROMÂNĂ-EBRAICĂ, de Adina Rosenkranz Herscovici , publicat în Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. SCRISOARE CĂTRE ULTIMUL POET AȘKENAZ* ILAN BERCOVICI** Dragă ultim poet așkenaz, rândurile tale mi-au pătruns în suflet, mi-au strămutat măruntaiele, mi-au cutremurat oasele, mi-au mângâiat cu căldură inima. Dragă ultim poet așkenaz, eu,Adina -Arminia Rosenkranz, fiica lui David(Dădu) Rosenkranz, avocat din București,România, și a Salomeei(Meea), născută Lazăr, din Ploiești ,România, m-aș fi putut numără printre cei
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
morții. Tatăl meu s-a numărat printre salvatorii celor deportați în Transnistria, adulți ... Citește mai mult SCRISOARE CĂTRE ULTIMUL POET AȘKENAZ* ILAN BERCOVICI**Dragă ultim poet așkenaz,rândurile tale mi-au pătruns în suflet,mi-au strămutat măruntaiele,mi-au cutremurat oasele,mi-au mângâiat cu căldură inima.Dragă ultim poet așkenaz,eu,Adina -Arminia Rosenkranz,fiica lui David(Dădu) Rosenkranz,avocat din București,România,si a Salomeei(Meea), născută Lazăr,din Ploiești ,România,m-aș fi putut numără printre ceianihilați
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
timp. - Dacă a scos-o pe Anemona din ocean... - Nu, dădu din mână bătrâna, îi simt bătăile inimii în valurile Oceanului Fără Sfârșit! - Deci nu e... Algus nu putu rosti cuvântul, dar Coral o făcu: - Nu e moartă! Regele se cutremură. Privi spre cei trei tineri rămași în poziția în care fuseseră lăsați de soldații rechini. Toți trei aveau pletele întunecate și ochi albaștri. Singurul lucru care îi deosebea era forma feței și înălțimea. Refuzară să vorbească cu el, chiar dacă regele
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
superbă, cu marea cântându-mi la picioare. Ceva magic și fantomatic mă învăluia. Am rămas astfel, un timp. La un moment dat, am auzit ca prin vis, cum cheia se învârte în broască și cineva pătrunde în casă. M-am cutremurat și am deschis ochii. Pași măsurați, egali, hotărâți, inspectau fiecare încăpere. Cine putea fi? Mintea mea lucra cu rapiditate, sărind de la un gând la altul, construind și distrugând presupuneri din cele mai fanteziste. Brusc, intrusul s-a oprit. Era clar
LOGODNICUL MEU, FRED (VI) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382057_a_383386]