1,698 matches
-
dureroase” cauzate „bieților oameni” crescuți, ei și strămoșii lor, În respectul stricto sensu al Tradiției și al textelor evreiești sfinte. (Unul dintre zecile de exemple din aceste pilde de afrontare a „prejudecăților” sacre, de predicare a unor acte ostile unor cutume care au făcut puterea și unitatea Evreilor În lumea compozită și dușmănoasă ce-i Înconjura - ca și azi! - este cel al pildei „bunului samaritean”, nu-i așa! Și azi, În situațiile de conflict aprins și sângeros În care se află
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
samaritean”!Ă Și azi, bineînțeles, pildele Noului Testament au puterea, tocmai prin „naivitatea” și plasticitatea lor, de a „convinge”, de a „atrage” pe nu puțini oameni mai puțin pregătiți de a Înțelege un paradox, puțin apți de a transgresa o cutumă sau spiritul tiranic al tradiției; sau legile esențiale ale ființei vii și sociale, precum cea a conservării - egoismul! - și cea a iubirii „antice” - cea familială sau carnală, căreia Iisus Îi adaugă o a treia - iubirea de aproapele. Propunând un nou
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prezent -, spre deosebire de Puck al lui Shakespeare, el nu apare la ordinul „ducelui”, ci, se pare, e un spirit liber și libertin, apt de cele mai năstrușnice gânduri, lipsit de pudoare ca un sălbatic ce ascultă de legi, necunoscute nouă, ale cutumelor tiranice, ale tribului său pierdut undeva În jungla amazoniană... Va muri odată cu noi?!... Și dacă, În căpățâna noastră tăiată, rostogolită de pe un butuc vizibil sau nu, vor mai „curge” Încă gânduri sau amintiri, un timp - ne amintim, nu-i așa
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
posturile cele mai umile sau ingrate. Sau, dacă nu, să pătrund În „curtea” unei „celebrități”, chiar și de-a doua mână, dar un ins cu relații În „sfânta-sfintelor” lumii literare, o lume, o știam, arogantă, Închisă, dominată de legi și cutume care ar face să i se ridice părul În cap unui naiv apărător al „drepturilor și demnității” omului. Medievalitatea, o spun Încă o dată, Renașterea, hălăduiesc În tot ce au aceste două uriașe segmente ale evoluției istorice europene mai detestabil, dar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prin gratuitatea gestului de a-l fi ales ca loc de muncă și de viață, la repartiția în învățământ, dar, și mai mult, prin obstinația de a-l păstra, în pofida voinței discreționare a directorului școlii, un mic satrap local, în cutumele căruia vine să producă o neașteptată, nemaivăzută, aproape incredibilă, pentru localnici, breșă, când nu acceptă, cu toate eforturile pe care le depune acesta, să schimbe postul cu al fiicei lui, dintr-un sat vecin, nici mai bun, nici mai rău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Paul Goma, "autocronii" corectitudinii politice. În ultimă instanță, ca să anticipăm, ținta acestui reducționism cultural sunt națiunile (ca majorități "asupritoare" sau, în terminologia "corecților politici", ca factori de putere și dominație, ca sursă de inechitate socială). Criteriul diferenței urmează o știută cutumă totalitară, "deconstrucția" vizează tot ce se referă la axul lor arheic. De aceea, ține să dovedească Theodor Codreanu, asaltul asupra centrului canonic occidental și atacurile asupra centralității canonului literar românesc trebuiesc interpretate ca o încercare de scoatere a literaturii din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cum crede Virgil Nemoianu, fiindcă minoritatea poate fi infernul și invers". Ca autor al unei cărți despre transmodernism, Theodor Codreanu propune și o soluție metodologică în spiritul acestui concept: " Dacă admitem că modernismul a adus supremația majorităților (care e și cutuma democrației), iar postmodernismul pe cea a minorităților, depășirea ambelor forme de oprimare nu poate fi decît transmodernistă, căci numai transmodernismul se fundează pe antiteză pe care o întrevăd ca filosofie a viitorului". O nouă utopie? Înclinăm să credem că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mi se pare, se încadrează și „corespondența Mânăstireanu”, valorificată cu răbdare și judicios de Ion N. Oprea, în noua sa carte, o epistolară. Sunt prezentate, de asemenea, anumite reguli etice, morale, de educație a copiilor („cei 7 ani de-acasă”), cutumele familiale, structurile sociabilității în condițiile de îngrădire a unei vieți normale în timpul războiului. Sunt adesea și note de reliefarea sacralității evenimentelor din cadrul unei familii (nașterea-botezul, căsătoria, înmormântarea), dar și evenimente în complexitatea afectivă a relațiilor dintre aceeași sau diferite generații
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
persoanelor aflate pe teritoriul României, presupuse a fi responsabile pentru fapte grave, incriminate de legea penală română, care, în sensul art. 2-5 din Statutul Tribunalului Internațional, constituie grave încălcări ale convențiilor de la Geneva din anul 1949, violări ale legilor sau cutumelor, genocid sau alte crime împotriva umanității. Articolul 3 Procedura de cooperare se declanșează la cererea Tribunalului Internațional. Articolul 4 Ministerul Justiției este autoritatea centrală competența să primească cererile Tribunalului Internațional, să le verifice sub aspectul regularității formale și să le
LEGE nr. 159 din 28 iulie 1998 privind cooperarea autorităţilor române cu Tribunalul Internaţional pentru urmărirea persoanelor presupuse a fi responsabile de grave violari ale dreptului internaţional umanitar, comise pe teritoriul fostei Iugoslavii începând cu anul 1991. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121400_a_122729]
-
un sistem federal bazat pe provinciile istorice, cărora urma să le fie acordată o autonomie aproape completă. Conform acestui plan, care semăna foarte mult cu Ausgleich-ul habsburgic, administrațiile locale urmau să fie subordonate autorității centrale doar în ceea ce privește politica externă, apărarea, cutuma și valuta. Forțele militare urmau să fie organizate pe criteriul provinciilor și al entităților naționale. Ca și în cadrul sistemului anterior al monarhiei habsburgice, persoana regelui constituia simbolul principal al unității. Firește că o asemenea soluție ar fi pus capăt dominației
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
problemele acestor vremuri zbuciumate. În împrejurări normale, autoritățile locale și cele bisericești aveau putere de decizie asupra celei mai mari părți a problemelor legate de viața satului și de menținerea ordinii. Dreptatea era împărțită pe baza legii eclesiastice și a cutumei. Sub atacurile din afară și dinăuntru, Imperiul Otoman a devenit în secolul al optsprezecelea o organizație politică tot mai instabilă. Guvernul central nu reușea să-i respingă pe invadatorii străini și să-și mențină autoritatea în propriile lui domenii. Pe parcursul
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
viață politică fundamentată pe puterea absolută a regelui -șef militar și cu un destin depinzînd în întregime de buna sa voință. Astfel, atunci cînd Clovis moare, în 511, împărțirea a ceea ce el însuși considera un bun personal se face, conform cutumelor germanice, între cei patru fii ai săi: Thierry, Clodo-mir, Childebert și Clothar (sau Lothar). Unitatea nu subzistă decît în denumirea acestui conglomerat: Regnum Francorum, regat al Francilor. Cel mai mare dintre frați, Thierry, primește partea orientală a pămînturilor france, a
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
conștiință a unității etnico-teritoriale reiese cu claritate din decizia lui Gheorghe Șincai de a scrie Hronica românilor în care sunt împletite, în jurul aceluiași liniament cronologic, fapte și evenimente ale tuturor românilor, fără ca acestea să fie defalcate pe provincii, cum stipula cutuma cronicărească. Însă primul care a înmănunchiat trecuturile până atunci separate ale românilor ardeleni, munteni și moldoveni într-o singură desfășurare istorică a fost Samuil Micu, în lucrarea sa rămasă nepublicată din 1805, Istoria și lucrurile și întâmplările românilor. Într-un
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
clasă sau Studii. Iar agenda de cercetare și grila de interpretare erau setate în acord cu normele istoriografiei sovietice întruchipate în manualul prototipic Cursul scurt de istorie a Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (1953). Programul... din 1974 rupe această cutumă, decretând forma cât și fondul, principiile diriguitoare de interpretare a istoriei naționale cât și detalii minuțioase, într-un document de partid. După cum punctează și V. Georgescu, după o scurtă perioadă de détente care a durat între 1965 și 1971, directivele
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vom vorbi despre el ca despre o entitate abstractă, ci vom încerca, pe calea documentelor și a memoriei unui participant observator, să pătrundem în viața lui din ultimii douăzeci de ani ai comunismului: cu organizațiile sale politico-administrative, cu regulile și cutumele academice, cu oamenii săi (curajoși și lași, demni și obedienți), cu problemele sale curente și mai ales cu cele recurente, cu bunele și cu relele sale. În dialogul nostru nu prevalează nici documentele din arhive, nici povestea vieții, chiar dacă în
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
finalul firesc al mandatului. Și Leonard Constantin mi-a spus să nu-mi dau demisia. S.B.: Care a fost după alegeri, căci am văzut în documente că nu ați mai candidat. D.T.: În martie 1985 am părăsit funcția. Apoi, potrivit cutumelor, am rămas coordonator al activității studențești în biroul Comitetului pe Centrul Universitar de Partid. La UASCR, pe Centrul universitar a venit Iacob Gheorghe, actualul prorector de la UAIC. Am coordonat activitatea studenților până pe 17 februarie 1987. S.B.: Ați mai apărut la
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
-i o recomandare, o apreciere tovarășului X, colegului nostru; hai, te rog!". Sau mergeam eu și îmi spunea secretarul de partid sau cel de la nivelul unde eram să îmi aleg lăudătorii și mă duceam eu, în funcție de afinități. Respectam și o cutumă, era și o chestiune statutară, și una colegială. S.B.: Nu era un pic jenant? D.T.: Nu. Chiar ieșeam măguliți de acolo. S.B.: Dar exista și un revers: incriminările de partid. Le spuneau altfel: sancțiuni. D.T.: În cazul sancțiunilor, precum cazurile
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
erau în rezerva de cadre. De prin 1977, eu venisem asistent universitar la Politehnică. În același timp, era foarte agreat în mediile politice ale vremii. S-a căsătorit cu Mihaela Tomozei, care va fi propusă pentru vicepreședinția UASCR-ului. Era cutuma ca vicepreședinții UASCR-ului să fie patru, să reprezinte cele patru mari centre universitare din țară (București, Iași, Cluj, Timișoara) și fiecare să vină din alt profil: socio-uman, politehnic, agronomic și medical. Revenind la Mihai Timofte, spuneam că el m-
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
titular de disciplină. S. B.: Într-un plan de muncă al secției de propagandă era trecută și această sarcină, un lucru pe care oricum îl făceau catedrele. D. T.: Ei, erau multe sarcini preluate de partid, dar care țineau de cutumele și de ritualurile academice. Cum începea un an universitar, un semestru, prima ședință era la catedră unde se analizau planul de învățământ (pe discipline), programele analitice (aici erau mai multe catedre care țineau de o facultate), se colabora și pe
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
M-a întrebat dacă sunt de acord. Nicu spusese: Pentru omul ăsta măcar atât să recuperăm". S. B.: Ca un premiu de consolare pentru că nu mai aveați mandat. Da, dar oricum ați mers mai departe coordonator, că ăsta era traseul, cutuma. D. T.: Asta nu mai decidea UASCR, ci era doar întrebat, ascultat: "Sunteți de acord ca tovarășul cutare să vă coordoneze UASC-ul local?". Era și o cutumă acolo. Și am fost foarte tușat de gestul lui. A fost o
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Da, dar oricum ați mers mai departe coordonator, că ăsta era traseul, cutuma. D. T.: Asta nu mai decidea UASCR, ci era doar întrebat, ascultat: "Sunteți de acord ca tovarășul cutare să vă coordoneze UASC-ul local?". Era și o cutumă acolo. Și am fost foarte tușat de gestul lui. A fost o delegație uriașă, cu mulți artiști, că acolo a fost Festivalul Internațional al Tineretului și Studenților care însemna: sport, competiții sportive, formații artistice, activități profesionale, cluburi studențești și așa
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
strigat: "Ei, ferestroika, ferestroika, ai grijă!". M-am dus și am închis geamul. A ieșit din cameră Bălan și m-a luat deoparte să-mi spună că venise Leonard Mehedinți, un instructor ce era și lector al Ministerului de Externe. Cutumele spuneau că înainte de evenimente din acestea trebuia să fie o informare politică de sinteză. El trebuia să vorbească despre politica tovarășului. Și Bălan mi-a spus să intru în toaletă, unde Mehedinți îi făcea prelucrarea lui Toni Grecu. Trăgeau apa
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Eu chiar te simpatizez. Se spune așa ca să-l înduplec pe un orisha român să nu pățesc ca ăla... A, atunci înțeleg spune Rigoberto, rîzînd prietenos. Speranțe, speranțe Departe de mine de a face o pledoarie împotriva amestecului de rase. Cutume diferite, religii diferite, mentalități diferite, distanțe, continente, oceane, n-ar trebui să constituie obstacole în calea iubirii. Am convingerea că iubirea poate învinge prejudecățile și obstacolele de orice natură. Nefericirea survine cînd încetează iubirea. Pentru că iubirea nu este veșnică. Iubirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
desparte de partener, semnează și de acolo iese...burlac. Ce s-ar întîmpla oare în România cu o astfel de metodologie, care simplifică la extrem despărțirea unui cuplu? Nu știu, dar cred că am asista la o adevărată răsturnate de cutume și la generarea unor probleme sociale enorm de complexe. Femeile sînt dezavantajate, sînt mai atașate de copii și se deteriorează fizic mai repede decît bărbații. Unele au armele lor pentru a vîna un tată pentru copii, altele recurg la cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
speră, se revoltă și mor. Statuile nu pot învia. Nu e frumos... Nu toate valorile pe care ne întemeiem viața sunt argumentabile. Aș spune chiar că neargumentabile sunt tocmai valorile cardinale, cele care nu ne parvin prin educație, ci prin cutumă, cele a căror încălcare se amendează, de regulă, prin expresii vagi, de genul „nu se cade“, „nu șade bine“, „nu se cuvine“, „nu e frumos“. Se poate dovedi, cvasi geometric, de ce, într-o comunitate, e bine să respecți legile. Dar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]