2,987 matches
-
care îl primesc: aceștia devin fii ai lui Dumnezeu. 3.2.3.2. ho paráklQtos: „mângâitoriul” (SC); Mângăitoriul” (Blaj); „Mângâietorul” (celelalte traduceri românești citate); „Paraclitus” (Vg); „le Paraclet” (BJ); „the Counselor” (RSV). Duhul este numit astfel numai la Ioan304. În cuvântarea să de rămas-bun, Isus le făgăduiește ucenicilor că le va da állon paráklQton, „alt Mângâietor” (În 14,16), pe care îl numește apoi ho paráklQtos, tò pne¤mă tò hágion (În 14,26), ho paráklQtos tò pne¤mă tQÎs alQtheias
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
25, în care se spune că cei necredincioși își vor lua plata și vor ști că Dumnezeu este al-Haqq al-Mubn) vorbește despre o acțiune a divinității care se manifestă și în Biblie. Unul dintre pasajele cele mai sugestive este cuvântarea lui Isus după Cină cea de Taină din Evanghelia după Ioan, în care el spune despre „Duhul adevărului” (tò pne¤mă tQÎs alQtheías - 14,17) că „va vădi (elégxei) lumea de păcat, de dreptate și de judecată” (16, 8). 4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
e drept, nu în același timp și nici sub același raport. E de remarcat că Platon nu ridiculizează pe Eryximachos (așa cum face Pausanias!), deși este un personaj care se leagă și de unul, și de celălalt (de Aristofan). La sfârșitul cuvântării lui Pausanias, Aristofan, cuprins de un râs nervos și care îl face să sughită („fie pentru că mâncase prea mult, fie din altă pricină”) când aude pe Pausanias făcând morala iubirii, intervine în discuție. Cere lui Eryximachos fie să-l lecuiască
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
din altă pricină”) când aude pe Pausanias făcând morala iubirii, intervine în discuție. Cere lui Eryximachos fie să-l lecuiască de sughiț, fie să-și continue discursul până ce deranjul îl părăsește. Medicul face și una, și alta. Oricum, la începutul cuvântării sale, Aristofan îl tachinează pe medic. O face surâzând și Eryximachos promite să-l ierte. Din perspectivă strict filosofică, intervenția lui Eryximachos este de reținut din două motive: - înțelegerea iubirii ca phylia, și dacă phylia ar fi între doi indivizi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de beție, Alcibiade a mutilat statuile lui Hermes din întreg orașul, zdrobindu-le chipul și organele genitale”. Și întreg cuvântul lui Alcibiade se învârte în jurul chipului lui Socrate! Alcibiade ajunge târziu acasă la Agathon, gazda Banchetului. Socrate își încheiase deja cuvântarea, încât Alcibiade nu a auzit nimic din ea. Ce spune Alcibiade în contul lui? Că Socrate „își petrece viața făcând pe prostul și zeflemisindu-i pe oameni”, „își petrece viața eirōneumenos și glumind cu oamenii”. Ce înseamnă asta? Vlastos citează
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
progres în analiza iubirii. Cele cinci discursuri câștigă în lungime. Cu Socrate, câștigul va fi în profunzime. Cf. Banchetul, 189a-194e. Cf. Marsilio Ficino, Asupra iubirii, Ed. de Vest, Timișoara, 1992, p. 147. Nu e de nespus că Ficino alege pentru cuvântarea lui Aristofan tot un poet - Cristofano Landino și pe care îl prezintă astfel: este „omul a cărui știință e demnă de admirație și pe care îl cunoaștem drept poetul ce este în timpurile noastre demnul urmaș al lui Orfeu și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Verona e o poezie spațioasă, vastă, de lungă respirație, care nu fuge de discurs și nici de elocvență, aș zice chiar de retorică. Este o poezie care afirmă virtutea nu numai a „cuvântului” și nici doar a „cuvintelor” ci a cuvântării, adică a sensului, a înțelesului, propriu-zis: a exhortației. Cât despre muzicalitate, ea nu are la Dan Verona funcția de eufonie, de sunet vag și solubil în aer; dimpotrivă, se instaurează în spațiu și rezistă; discursul său e incantatoriu și se
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
care le-au scris și care sunt, În plus, critici cu experiență, În măsură să evalueze În ce măsură le-am citit cu adevărat și dacă scornesc sau nu povești. „Ambiguu” este adjectivul care se potrivește cel mai bine pentru a caracteriza cuvântările publice ținute de cele două personaje din Ferdinaud Céline, celebrul roman polițist al lui Pierre Siniac. Invitați, În primele pagini ale cărții, la o emisiune literară de televiziune, Dochin și Gastinel, cei doi autori ai bestseller-ului Java neagră se
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
tău ești tu Însuți. (Dintre toți prietenii posibili de dialog, cel care este cel mai dispus să ne primească confesiunile, să le tolereze și, mai ales, să nu ne trădeze În așteptări este Eul propriu.) „Prefer mărturia conștiinței mele tuturor cuvântărilor ce se pot ține despre mine.” (Cicero) Mai bine să plângă ei acum, decât să plâng eu mai târziu. Această strategie educativă, aplicată de părinți În raporturile cu copiii lor, pare egoistă, dar ea este, În realitate, benefică pentru ambele
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
primele versuri, Durerii și Victoriei, după o săptămână melancolicele stihuri intitulate Plânsul, iar o lună mai târziu alte două poezii, Domnișoarei V.S., Poetul, și un mic discurs funebru rostit la mormântul unui coleg de liceu. În A. mai apare o cuvântare electorală a lui B. P. Hasdeu, care, în aprilie 1883, candida la Craiova pentru Cameră la colegiul al treilea. R.Z.
ALARMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285212_a_286541]
-
Vladimirescu și nu mai știu cine, poate Horea. Aici Însă Îl găsim pe Titulescu comparat cu Sf. Ioan Chrysostom (măcar de ar fi fost Take Ionescu, pe care contemporanii Îl numeau sarcastic „Tăchiță Gură de aur”!). Sau ce citate din cuvîntările patriarhului Teoctist, proclamînd Academia În 1996 „o citadelă creștină a culturii și științei românești”, ori adresîndu-se grănicerilor la Giurgiu cu un patos care ne amintește statornica alianță dintre sabie și mătăuz („le sabre et le goupillon”, se spunea pe vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
funcții importante: secretar intim al domnitorului Gheorghe Bibescu, primar al capitalei și, din 1850, pentru mai mult timp, efor al școlilor. Preocupările sale de îndrumător cultural sunt, după exemplul lui Heliade, în spiritul ideilor iluministe și se fac simțite în cuvântările festive, în prefețele traducerilor sau în articolele publicate în „Gazeta Teatrului Național”, „Muzeu național”, „Curierul românesc”. Mai târziu, din 1859, conduce pentru scurt timp, împreună cu C.N. Brăiloiu, ziarul „Conservatorul progresist”. Activitatea profesorului de retorică s-a concretizat într-un Curs
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
unei opere în spiritul autorului. A „intra” în „duhul” scriitorului e o preocupare enunțată încă de la prima tipărire a Nopților lui Young. Calitatea traducerilor sub aspectul limbii, remarcată și de Mihai Eminescu, a asigurat larga lor răspândire. Ca și în cuvântări și prefețe, fraza e bine echilibrată, cu o anumită fluență, într-o limbă ușor arhaizantă, viguroasă și plastică. Sârguincios discipol al lui Heliade, M. era conștient că tot ceea ce realizează cărturarii vremii sale și, într-o modestă măsură, și el
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
prezente în opera omiletică - Didahii adecă Învățături pentru creșterea fiilor... (1809), Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morți (1809), Prediche sau Învățături la toate duminecile și sărbătorile anului (I-III, 1810-1811) -, integral apărută în tipografia de la Buda. Rezultat direct al practicii preoțești, cuvântările revelează totodată reperele gândirii lui M.: încrederea în rațiune, în eficiența educației, în posibilitatea perfecționării omului prin instrucție și norme morale adecvate. Pentru a completa învățăturile, el traduce din maghiară și germană câteva cărți de popularizare a unor cunoștințe din
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
Brătianu, în februarie 1880, cu ocazia unui dineu, că „o necesitate imperioasă pentru Poartă și pentru România este de a întreține relațiile cele mai amicale“, în N. Ciachir, România în Sud Estul Europei, 1848-1886, București, Editura Politică, 1968, p. 201. • Cuvântările Regelui Carol I, 1866-1914, vol. I, 1866-1886, ediție îngrijită de C.C. Giurescu, București, Fundația pentru Literatură și Artă, regele Carol II, 1939, p. 345. • Ibidem. 28 „Românul“, 12, 13 ianuarie 1881, p. 33. guvernul pe care-l conducea 29: În
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
drept obiectiv sublinierea unei legături profunde între populație, guvern și rege, parlamentarul amintit avea să facă referire la provinciile istorice românești care lipseau în acel moment din componența statului român. Lipsa de inspirație a senatorului liberal, care făcea referire în cuvântarea sa la „pietrele prețioase care lipsesc de la coroana lui Ștefan cel Mare“, au inflamat relațiile cu guvernul de la Viena. Chiar dacă intervenția nu fusese formulată într-un cadru oficial, acest fapt nu a liniștit prea mult cercurile politice habsburgice. Mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ar fi chestiunea Dunării. El nu pierdea nici • Gh. Căzan, Ș. R. Zonner, op. cit., p. 122. • Ibidem, p. 124. • „Monitorul Oficial“, nr. 18, sesiunea 1883-1884, 30 octombrie, p. 174. • Idem, nr. 27, 14 noiembrie, p. 276-277. • I. C. Brătianu, Acte și cuvântări, vol. VIII, oct. 1882-noiembrie 1883, publicate de G. Marinescu și C. Grecescu, București, Cartea Românească, 1941, p. 211 . • Ibidem, p. 212. ocazia de a arăta modul diferit în care era privit statul român comparativ cu alte perioade istorice 111. Prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cîncea, Viața politică din România în primul deceniu al independenței de stat, București, Editura Științifică, 1974, p. 123. • „Românul“, 25 noiembrie 1883, p. 245; „Națiunea“, 26 noiembrie, p. 3. • „Românul“, 19 octombrie 1883, p. 302. 122 I. C. Brătianu, Acte și cuvântări, p. 217. 123 Gh. Căzan, Ș. R. Zonner, op. cit., p. 126. Neîncrederea față de România nu avea să dispară din partea AustroUngariei. Astfel, la numai un an după încheierea tratatului, ministrul austroungar la București considera că decizia, din octombrie 1883, a guvernului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în România, în Rusia țaristă sau în alte „țări burgheze“38, imediat după preluarea puterii, noile autorități au acceptat serviciul unor personalități culturale și științifice importante. • A se vedea, de pildă, I. V. Stalin, Cu privire la întrebările politicii agrare în URSS. Cuvântare ținută la Conferința agrarnicilor marxiști, 29 decembrie 1929, în I. V. Stalin, Opere, vol. 12, Chișinău, 1952, p. 185, 198-199, 204. • Constantin I. Stan, Alexandru Gaiță, Biserica ortodoxă română din Basarabia și Bucovina de Nord în anii 1940-1941, în „Destin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să reacționeze pentru a le Îndepărta. Meridianul triplu cald mai trebuie să facă diferența Între pericolele reale și stresul vieții moderne care nu presupune o reacție totală de luptă-fugă. CÎnd computerul dumneavoastră se strică exact Înainte să puteți salva o cuvîntare inspirată, plină de cuvinte mărețe, programată pentru săptămîna viitoare și pe care ați făcut-o la mijlocul nopții, acest lucru este, cu adevărat, stresant, dar nu naște același răspuns biologic intens ca atunci cînd un tigru cu colții sabie intra În
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
prin mai multe campanii și dezbateri purtate la Începutul anilor ’60 și care fusese recunoscută și legiferată oficial prin Rezoluția adoptată la Încheierea Conferinței pe țară a Uniunii Scriitorilor din februarie 19651. Secretarul general al PCR reașază, În celebrele sale cuvântări, arta sub controlul imediat al partidului, atribuindu-i funcții propagandistice, nonartistice, Într-o ideatică și cu o retorică ce decurg - după cum, de altfel, s-a observat 2 - nu din ideologia asiatică, ci din celebrele, rudimentarele rapoarte ale lui A.A
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Șoimescu ș.a.). Lui Al. Vlahuță îi aparține poezia Cristos a înviat (1897). Versuri de factură folclorică semnează G. Cătană, Maria Ciobanu, Ion Drincescu, iar proza este ilustrată de Carmen Sylva și Ion Pop-Reteganul. Sunt preluate, din presa de dincolo de Carpați, cuvântările funebre și necrologurile la moartea lui V. Alecsandri, I. Creangă, M. Kogălniceanu, G. Sion. Rubrica „Bibliografie” recenzează scrieri românești recent apărute, culegeri de folclor, toate cărțile din „Biblioteca copiilor”, cât și principalele reviste literare și de cultură din întreaga arie
FOAIA DIECESANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287039_a_288368]
-
română veche, este o cercetare amplă și propune interpretări care ordonează într-un sistem cu articulații ferme și acorduri profitabile numeroasele producții aparținând vechii arte oratorice românești, precum Cazaniile lui Coresi, Carte de învățătură a lui Varlaam, orațiile de nuntă, cuvântările protocolare, encomiastice, panegiricele, Didahiile lui Antim Ivireanul ș.a. Ideea pe care o demonstrează sinteza Vocația europeană a literaturii române vechi este aceea că literatura noastră din secolele al XVI-lea - al XVIII-lea, alcătuită îndeosebi din scrieri istorice, nu a
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
Doina Sălăjan, gruparea de la „Steaua” și A. E. Baconsky. În numărul 21/1959 sunt prezentate pe larg dezbaterile din 18 și 19 mai ale celui de al III-lea Congres al Scriitorilor Sovietici, în numărul 22/1959 reproducându-se și cuvântarea lui Nichita Hrușciov. Numai că, în ciuda înghețului ideologic instalat și a atmosferei de delațiune declanșate prin publicarea fragmentelor din romanul Pe muchie de cuțit de Mihai Beniuc, cu precădere a capitolului Marele anonim (29/1959), în care este ponegrit Lucian
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
i se intentează un alt proces, fiind condamnat și deținut în închisoarea din Seghedin (1912), unde îl vizitează I. L. Caragiale. După eliberare trece în Regat și este cooptat în comitetul Ligii Culturale. Între 1914 și 1916 ține numeroase conferințe și cuvântări, pledând pentru intrarea României în război alături de Antantă, în vederea dezrobirii Transilvaniei. Când țara noastră intră în război, se înrolează voluntar, ceea ce va face mai târziu și fratele său mai mic, Eugen Goga. La solicitarea generalului Constantin Prezan vine în Moldova
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]