2,624 matches
-
locotenentul după ce m-am potolit. În chip ciudat, în clipa aceea m-a podidit un nou acces de tuse, tot autentic. Eram încă întors pe trei sferturi către ceilalți și un sfert spre fața mașinii, ca să pot tuși cu întreaga cuviință igienică necesară. Deși pare să strice cursul povestirii, trebuie să strecor aici un paragraf care să răspundă anumitor întrebări. În primul rând, de ce continuam să stau în mașină? Făcând abstracție de orice alte considerente incidentale, mașina era oficial destinată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
această născocire Diavolescă care-i băutura alcolică contaminează rivalizând În egală măsură cu toate clasele sociale...!!” „La ce te referi...?” „Am trimes doi lucrători să execute unele lucrări de reparații a depozitului subteran de vinuri, iar dumnealor au găsit de cuviință să se Îmbete, să golescă un butoi plin cu vin În burta lor de Cămilă a Deșertului. Dacă au băut pe săturate, Însăși directoarea Tatiana nu reproșează nimănui nimic. Dar să Întreci măsura Încrederii acordate,constitue un act de sfidare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
materialul să poată fi folosit În cazuri de apsolută urgență. Așa dar, pleacă de aici, dute, roagăte la Cel de Sus să te mai instruiască În legătură cu turnarea betonului...!!” Preotul Însă avea chef de scandal. „Tovarășe inginer, ai Întrecut limita bunei cuviințe...!” Porunci dascălului să pună lanțul Închizând din nou intrarea În cimitir, strigând cât Îl țineau bojocii. „Am să te reclam la toate nivelurile, să dai socoteală de obrăznicia dumitale sperând să fi-i aruncat afară din serviciu pentru incompentență profesională
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
te bucuri de revederea bunului tău prieten..? Se adresă celor prezenți. Nu vă face-ți griji, am să-i comunic repede unele informații după care vi-l trimet Înapoi. Te rog prietene, vino afară...!” Obrăznicia acestui individ Întrecea limita bunei cuviințe. Tony Pavone era hotărât să-l Înfrunte, efectiv să nu-i mai de-a nici un fel de material de furat din gestiunea sa, indiferent de evoluția discuției dintre ei amândoi. Ghicindu-i gândul, Mingoti atinse punctul vulnerabil. „Bunul meu prieten
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ascunde În spatele lui, o frumoasă construcție arhitectonică, palat aparținând sus numitei familii. Această majestuoasă operă a arhitecților, aflându-se În plin centrul capitalei care ar fi trebuit să fie arătată publicului ca valoare a Patrimoniului Național, comuniștii au socotit de cuviință ca această clădire să fie transformată În, cârciumă...!! Desigur, nu orice cârciumă! Mai bine zis, un modern restaurant În care toate saloanele plus grădina de vară, se serveau cele mai sofisticate specialități culinare, acompaniate de cele mai rafinate vinuri indigene
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se Încruntă. „Îți ordon Imediat, părăsește Încăperea,a-i Înțeles...!?” Felul disgrațios În care individul Îl dăduse afară din birou Îl indignă și numai rațiunea Înțeleaptă Îl opri să nu se Întoarcă Înapoi să-i administreze o lecție de bună cuviință. Nu apucă Însă să schimbe unele cuvinte cu cei care-l așteptau și se auzi strigat de către Șeful Șantierului. „Vino repede Înapoi...!” Străinul care de la bun Început Îi făcuse o detestabilă impresie, Îl cercetă profesional privindu-l agresiv. „Tu conduci
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Am băut votcă Stalichnaya, am vorbit cât de mult și de tare am putut, am făcut mișto de tot și de toate, am cochetat cu bărbații de față. Mai târziu, după ce au aflat, colegii mei au făcut ce era de cuviință: ferpar, coroane, condus pe ultimul drum. N-am fost cu ei. N-am participat la nimic. Nu am vorbit cu nimeni despre moartea Floricăi (avea 42 de ani și făcuse un cancer rapid, inversul leucemiei, un exces violent de globule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și până la Șugag n-avem biserică. Dacă am putea merge până în satul ei, cu atât mai bine, și ne-or fi mulțămitoare neamurile. Voi da de la mine tot și mi-oi zălogi și cuvântul, ca să-i facem toate cele de cuviință după datină și să nu-i lipsească nimic. Și musai să găsesc țâță pentru acest prunc care țipă așa de cumplit. Văd că are putere. Până devale am luat eu sugăricea cu mine și o port în sân, ca să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
blonde se cuvenea să fie verzi. Limba în care cânta laia era „rumânească“; se simțea însă într-însa ceva străin și vechi. Versurile cuprindeau unele vorbe crude, pe care, în alte împrejurări, le-aș fi socotit cu totul lipsite de cuviință. Copiii aceștia continuau însă, cu nevinovăție, un ritual al generațiilor. Ștefan Gâdea rânjea, pândindu-mă cu coada ochiului. Îndată după corul pe care îl închinau rudărașii soarelui de sânziene, au urmat poiana și grindul unde își întocmiseră satul meșterii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fac, a zis Barb pe un ton irascibil. Mai mult ulei din semințe de rapiță, a zis repede Leisl. —OK. Unei alte doamne mai în vârstă i s-a transmis din partea soțului ei decedat să „continue să facă lucrul de cuviință în aceste împrejurări“, mama tinerei îmbrăcate demodat i-a spus că totul avea să se termine cu bine, lui Juan, tipul pomădat, i s-a spus să trăiască clipa, iar soția lui Mitch a spus că se bucura să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
brusc. Eram înconjurați de gură-cască jegoși, scheletici. De la o fereastră, o femeie ne chemă la o întâlnire în schimbul câtorva quattrini. Mă simțeam cât se poate de prost, dar Hans nu se clintea. Cum îl fulgeram cu privirea, a crezut de cuviință să-mi explice: — Voiam să ai mereu sub ochi acest spectacol al mizeriei când vei vedea cum trăiesc prinții Bisericii, toți acei cardinali care au fiecare câte trei palate, în care se iau la întrecere în materie de somptuozitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu! strigă Vitellius. Se sperie de corbul care venise să se așeze în fața vrăjitoarei, negru pe zăpada imaculată, și începu s-o roage să-i spună care avea să fie destinul lui acum, când soldații îl aleseseră imperator. Găsi de cuviință s-o informeze că își împărțise armata în două trupe: de o parte Flavius Valens, cu patruzeci de mii de oameni, iar de cealaltă, Caecina Alienus, cu treizeci de mii de oameni. Nu era o putere fantastică? Valens se îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oamenilor, zeii sunt subtili, nu răuvoitori. Manteus încuviință, prea puțin convins, apoi bătu din palme, chemându-și sclavul. — Valerius e al tău, spuse, fixându-l pe Proculus cu o privire inexpresivă. El te va conduce. Antrenează-l cum crezi de cuviință. Aceste Ludi și toate mijloacele mele îți stau la dispoziție. E bine? Da, surâse Proculus. E bine. — Mediculus... Mai trăiești? Valerius era întins pe paie. Îl durea spatele și toți mușchii îi erau contractați de durere în urma antrenamentului. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sainik, participaseră la târguri la care expuseseră instrumente ce emiteau raze magnetice și bâzâituri sonore. Toți cei din oraș erau îngrijorați. Mercurul din termometrul de la secția de poliție depășise gradațiile pe care Compania Kapoor și Fii - Vreme Bună considerase de cuviință să le stabilească, depășind orice închipuire și amintire, întrecând chiar previziunile mamei domnului Chawla, Ammaji, căreia îi plăcea să creadă că știe exact ce rezervă viitorul. Era o vară dintr-acelea care fac pulsul amețit al febrei să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
datoria - ființelor conștiente de a se mișca și, poate, de a schimba mersul timpului lor. Astfel, pentru un Gorf de pe insula Calf care știa ce știa el, care era ce era el era perfect normal, să acționeze așa cum credea de cuviință. Gorful dădu din cap, încuviințând vesel în sinea lui. Aproape că spera să se întâmple ceva special înainte de Ordonarea Finală. Aproape că spera ca Vultur-în-Zbor să cadă sub vraja înspăimântătoare și adesea fatală a Febrei Endimiunsei. Desigur, își spuse gorful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cîte-un furt absurd sau că ademeneam fetele la ieșirea unui colegiu de măicuțe. Încă o lună la pîrnaie, bătăi și apoi iar În stradă. N-am Înțeles niciodată ce sens aveau farsele astea. Pe cît se pare, poliția găsea de cuviință să dispună de o sumă de suspecți pe care să pună mîna ori de cîte ori era necesar. Într-una din Întîlnirile mele cu Fumero, care acum e ditamai bărbatul respectabil, l-am Întrebat de ce nu m-a omorît, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o reexpedieze de la Barcelona, prima din multele pe care Penélope n-avea să ajungă să le citească vreodată. Prudent, Miquel a lăsat să se scurgă cîteva luni. Îi scria lui Julián săptămînal, referindu-se doar la ceea ce credea el de cuviință, adică la mai nimic. La rîndul lui, Julián Îi vorbea despre Paris, despre cît de greu era totul, despre cît de singur și de disperat se simțea. Miquel Îi trimitea bani, cărți și prietenia lui. În fiecare scrisoare, Julián adăuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
explica. Primisem telefonul În biroul domnului Cabestany. Slavă Domnului, Álvaro ieșise să ia masa și eram singură, altminteri mi-ar fi fost greu să explic lacrimile și tremurul mîinilor În timp ce țineam telefonul. Gutiérrez Fonseca mi-a spus că găsise de cuviință să ne informeze asupra celor petrecute. I-am mulțumit pentru telefon cu acea formalitate falsă a conversațiilor codificate. De cum am pus telefonul În furcă, am Închis ușa biroului și mi-am mușcat pumnii ca să nu urlu. M-am spălat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se dăduse la ei la Casa de copii din Sinaia și la care participaseră elevi din mai toată țara. Ea recitase atunci o poezie și pronunțase atât de ciudat unele cuvinte românești Încât, În mod aproape inexplicabil, Zare găsise de cuviință să se Îndrăgostească de ea. O chema, de fapt, Ana Szasz și abia În timp ce Zare, În a doua parte a serviciului său militar, se află pe un șantier În Dobrogea, ea găsește timp să-i dezvăluie lui, În câteva scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a spus părerea învățătorul, ducând la gură cu gest leneș sticla cu ultimele rămășițe de rachiu. A fost urmat aproape de toți, ca la comandă. Spiritul camaraderesc se arăta din plin... După ce fiecare a împuținat conținutul sticlei cum a crezut de cuviință, sau mai degrabă cât i-a cerut pofta, s-a iscat ca din străfunduri zvon de fluier. La început abia murmurat, apoi a lăsat să curgă cântec doinit. ― Dacă ai s-o ții numai cu doina, ne faci să plângem
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pui că acușica ne despărțim și el are de mers până acasă, he hei...” - îl compătimea Dumitru. La Crucea morarului, s-au oprit. Spre răsărit părea că se iscă un abur de lumină... ― Dumitre, rămâi cu bine și cele de cuviință pentru cei dragi. Și eu îți doresc sănătate, ție și la ai tăi. S-au îmbrățișat, iar primul care a plecat a fost Todiriță. Dumitru a rămas în loc, privind în urma lui. Îl vedea doar ca pe o umbră încovoiată care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ei, preluând comanda pentru întâia oară. — Domnilor, cam tot ce știm se află acolo. Rapoartele autopsiilor, cronologia evenimentelor, rezumatul făcut de mine rapoartelor în calitatea mea de polițist aflat la locul descoperirii victimei numărul unu. LAPD n-a găsit de cuviință să preleveze probe din apartamentul în care au fost ucise victimele, așa că unele piste au fost potențial anulate. Dintre cei doi polițiști care s-au ocupat de acest caz, am fost singurul care am descoperit indicii solide. Am așternut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Eram apă de nădușeală! ― Aflați că știe fel de fel de povestiri, care de care mai interesante!... Nu mă mir defel că a luat premiu! a adăugat Crăcănel; apoi nu s-a mai ocupat de mine. Barbă a găsit de cuviință să-mi adreseze câteva cuvinte de circumstanță, felicitîndu-mă călduros, și am plecat. Peste cinci ani, ca elev în clasa a VII-a modernă, aveam să stau din nou în Cancelarie, în fața acelorași profesori, de astă dată, însă, într-o postură
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
domnului director Ionescu... Vă rugăm, e în joc situația noastră școlară. ― De ce a fost necuviincios pe teren? În timpul meciului se joacă, nu se parlamentează. Vă rog să mă lăsați în pace! Am să fac cum am să cred eu de cuviință. Am plecat, lăsîndu-l numai pe Ghiță acolo, să-i mai dea și el cu gura. Ne gândeam că s-ar putea ca arbitrul să nu se simtă la largul lui să-i dea voie să joace lui Ghiță imediat după
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care să știe ce e cu aceste ciudate terase. Dar, culmea ghinionului, nu s-a găsit nici unul. Cei trei înaintași, sărmanii, se vede că erau la fel de bine pregătiți ca și mine. Foarte solidari între ei, nici unui n-a găsit de cuviință să scoată o vorbă! Basu m-a întrebat atunci pe mine: ― Dumneata știi cum s-au format terasele din Scan-dinavia? Tăcerea absolută a celorlalți dinainte îmi făcuse o impresie detestabilă. "E îngrozitor să taci așa!" mi-am zis eu. "Fie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]