1,517 matches
-
deget, aplecându-se să privească o parte din pictură, acolo unde câteva tușe viguroase, ceva culoare aplicată pe desenul În cărbune, indicau un trup de femeie Într-o perspectivă ciudată, chipul nedefinit, pulpele goale desfăcute În prim-plan, cu o dâră roșie de sânge Între ele, și silueta unui copil pe jumătate ridicat, Întors spre femeie ori mamă. Curioasă mai e și evoluția bărbatului, a gândit Faulques: pește, crocodil, asasin, cu propriul cadavru interpus Între etape. Fiii de azi, călăii de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
bogați; tu nu-i mai alegi!"146 "Lumea neagră" din basme nu are conotații negative, este văzută ca o complementaritate a "Lumii albe": "Și au mers cu ei în pădure. Sosind la locul acela, au aflat copaciul smuls și o dâră prin pădure (...). Și așa s-au luat după dâra aceea și au mers și au mers, cine știe cât prin pădure; când după un timp au ajuns la o bortă în pământ, unde intrase Șchiopul-cu-barba-cât-cot, pentru că tocmai aici se sfârșise și dâra
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din basme nu are conotații negative, este văzută ca o complementaritate a "Lumii albe": "Și au mers cu ei în pădure. Sosind la locul acela, au aflat copaciul smuls și o dâră prin pădure (...). Și așa s-au luat după dâra aceea și au mers și au mers, cine știe cât prin pădure; când după un timp au ajuns la o bortă în pământ, unde intrase Șchiopul-cu-barba-cât-cot, pentru că tocmai aici se sfârșise și dâra aceea. Prin această bortă te băgai în Lumea Neagră
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dâră prin pădure (...). Și așa s-au luat după dâra aceea și au mers și au mers, cine știe cât prin pădure; când după un timp au ajuns la o bortă în pământ, unde intrase Șchiopul-cu-barba-cât-cot, pentru că tocmai aici se sfârșise și dâra aceea. Prin această bortă te băgai în Lumea Neagră (...). După ce-au ajuns Tei-Legănat în Lumea Neagră, s-au dezlegat de funie și s-au luat tot după dâra aceea, și au mers până ce au dat de la un timp de-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în pământ, unde intrase Șchiopul-cu-barba-cât-cot, pentru că tocmai aici se sfârșise și dâra aceea. Prin această bortă te băgai în Lumea Neagră (...). După ce-au ajuns Tei-Legănat în Lumea Neagră, s-au dezlegat de funie și s-au luat tot după dâra aceea, și au mers până ce au dat de la un timp de-o chilie. Aice locuia Sânta Luni(...). Apoi, și-au luat rămas bun de la Sânta Luni și au apucat-o repede pe dâră tot după Șchiopul-cu-barba-cât-cot (...). Călătorind așa au ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
funie și s-au luat tot după dâra aceea, și au mers până ce au dat de la un timp de-o chilie. Aice locuia Sânta Luni(...). Apoi, și-au luat rămas bun de la Sânta Luni și au apucat-o repede pe dâră tot după Șchiopul-cu-barba-cât-cot (...). Călătorind așa au ajuns la Sânta Vineri (...). Tei-Legănat și-au luat rămas bun de la Sânta Vineri și au plecat mai departe după dânsul, și s-au dus și s-au dus până ce-au ajuns la Sânta Duminică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
muri, ne mărturisește singur, "Bătrân și nebun" ("Ritual"). Poetul este un intrus, neputincios, veșnic în fața unui zid ce-l izolează de ceilalți "Un zid, pretutindeni un zid". Încercările de depășire a condiției sunt cumplite. Poetul va lăsa în urmă "o dâră de sânge, o zgură de fum". Sau, iată-l solitar și nerealizat: Căci sunt și eu unul/ din cei ce se nasc din timp în timp printre voi/ ca să moară cu gura plină de pământ și de oseminte/ în timp ce galopează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o estetizare a naturii: astfel, nu creatorul modelează arta după perfecțiunea naturii, ci râul sculptor pare un herculean Brâncuși cu braț de apă: "Netemător de timp, prin vaduri sapă statui de lemn, pietroase amulete"; munții scriși direct pe cer au dâre fastuoase "din toga unui Gulliver". Poetul vine cu un univers parnasian, cu elemente exotice, cu imagini rare lotca japoneză este de argint, profilul este o pecete de ceară, sonetele aeriene s-au scris pe vânt, miresele de zăpadă au vălul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lunii Saștept să mi sentoarcă în streașină lăstunii? Saștept poateamintirea săși mai încerce cheia La poarta dintre dafini, saștept cumva scânteia Luminilor pierdute în pulbere și scrum? La mine nu mai urcă dea dreptul niciun drum; Deabia o cărăruie, o dâră ca de fum. Nu intră nicio ușă, nam prag, nam pălimar, Doar stelele sengână cu noapteantrun arțar. Ce să aștept să vie și ce să înțeleg, Când peste mine timpul se prăbușeștentreg? (Tudor Arghezi, Saștept?) Redactează, pe foaia de examen
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
spațiu psihic înalt, un „turn de fildeș“ interior. Simbolismul acestui teritoriu al tăcerii, al solitudinii metafizice este exprimat prin metonimii precedate de negații (niciun drum, nicio ușă, nam prag). Compensațiile acestei amare singurătăți sunt de ordin imaterial: o cărăruie, o dâră ca de fum, stelele și noaptea ce sentâlnesc întrun arbore al tristeții. Aceste simboluri, care formează imagini vizuale, pregătesc interogația retorică din final, comunicând ideea poetică a neputinței de a sfida limitele materiei, de a opri trecerea timpului. SUBIECTUL al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
acum un aliat puternic. Da, am promis. A spus-o pe un ton încărcat cu păreri de rău. Deși, dacă vreo creatură i-ar fi cules vorbele și gesturile pentru a i le analiza, n-ar fi descoperit niciunde vreo dîră de bucurie la gîndul că s-ar duce cu ai lui la o înmormîntare. Noroc că nu se aflau astfel de creaturi prin preajmă. Fără să ia în evidență aspectele astea, dragonița ce scuipa flăcări nu s-a lăsat impresionată
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
bătrînul, chiar dacă încă mai trebuia să se supună celor mai în vîrstă și mai puternici și s-o încaseze din cînd în cînd. Ochii tatălui îl sorbeau pe fiu, cufundați în cine știe ce amintiri, înduioșați poate. Umeziți, gata să strecoare cîteva dîre alunecoase și fierbinți pe obrajii lui buhăiți. Mai avea puțin și sărea pe el să-l înhațe în brațe. N-a făcut-o. Poate că nu băuse suficient ca să-și piardă de tot simțul autorității parentale, care n-are voie
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
castrul de la Cătunele prin valea Motrului de orașul Drobeta, continuă spre nord pe malul stîng al acestui rîu, ocolind dealul Înalt și abrupt al Bujorăscului. Drumul roman de pe valea Motrului se poate identifica la răsărit de castrul Cătunele printr-o dîră de pietriș ce apare la suprafața actualului sol. După ce străbate satele Glogova și Negoiești, drumul roman ocolea pe la Apa Neagră spre cursul Tismanei pînă la castrul de la Pinoasa, comuna CÎlnic, județul Gorj. Misiunea castrului de la Cătunele era de a supraveghea
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
padele pentru cârmuirea unei canoe, sunt exemple pentru tracțiune și împingerea înainte rezultată din diferența de presiune creată între partea anterioară a padelei, unde presiunea este mai mare și partea posterioară unde presiunea este mai mică și se formează o dâră. În acest fel de propulsie, dâra este necesară conform paradoxului lui d`Alerubert, după care dacă fluidul ar fi perfect hidrodinamic, presiunea de pe padelă ar fi egală cu zero. Suprafața superioară fiind mai curbată decât cea inferioară, distanța pe care
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
exemple pentru tracțiune și împingerea înainte rezultată din diferența de presiune creată între partea anterioară a padelei, unde presiunea este mai mare și partea posterioară unde presiunea este mai mică și se formează o dâră. În acest fel de propulsie, dâra este necesară conform paradoxului lui d`Alerubert, după care dacă fluidul ar fi perfect hidrodinamic, presiunea de pe padelă ar fi egală cu zero. Suprafața superioară fiind mai curbată decât cea inferioară, distanța pe care aerul trebuie să o străbată de la
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Tauchira. Sub umbrela imperiilor roman și macedonean s-a extins fenomenul urbanizării. În perioada stăpânirii macedonene s-au dezvoltat structuri urbane în Levant - orașele Antiohia, Heliopolis (actualul Baalbek) și în Egipt - orașul Alexandria, creat ex-nihilo prin schițarea tramei urbane cu dâre de făină. În epoca romană s-au dezvoltat orașe în special în regiunile litorale și la intersecțiile rutelor comerciale, atât în estul Mediteranei (orașul Palmyra), cât și în nordul Africii. Încă din perioada antică, orașele au început să cunoască o
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
de rememorarea trecutului, Rossi îi înmînează lui Paul niște scrisori explicative (cele adresate "nefericitului succesor"), redactate ca unică mărturie a unei experiențe extraordinare și fundamental dureroase. În aceeași seară, Bartholomew Rossi dispare din biroul lui academic, lăsînd în urmă o dîră suspectă de sînge, care alertează poliția și îl aruncă pe Paul în brațele disperării. Tînărul doctorand începe o cercetare contracrono metru asupra istoriei lui Vlad Țepeș, sperînd că astfel își va salva mentorul. Scrisorile lui Rossi aduc lămuriri suplimentare, purtîndu-ne
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și-apoi să-și găsească un post de profesoară. Ai ei trăiseră toată viața acolo. Și fuseseră fericiți împreună. Bentița neagră de pe gulerul Tiței, în lunile scurse, i se mutase pe chip. Pe-un singur obraz, brăzdîndu-l ciudat, ca o dîră. Lacrimile își săpaseră, încetul cu încetul, alt drum. La finele facultății, fata avea o cicatrice arcuită pe față. Neștiind cum se-ntîmplase, ai fi putut crede că-i un semn din copilărie. O zgîrietură adîncă, într-un gard cu ghimpi de
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
sau Poe (The Fall of the House of Usher). Locul este delabrat, secătuit de energie pozitivă, sinistru: "era o clădire veche, cu un etaj, enormă și lăbărțată, construită fără simetrie și fără gust. Pe pereții galbeni și coșcoviți, se zăreau dâre cenușii, lăsate de apa de ploaie din burlanele sparte. Ornamentele de piatră ale ferestrelor erau crăpate și roase. Tabla roșie a acoperișului se decolorase cu vremea". Înăuntru, vizitatorul se pierde într-un adevărat labirint domestic, care spune multe despre firea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
doua jumătate a secolului al XIX-lea, Feuerbach și Nietzsche au transformat în laitmotiv postmodern, întărit de "marxism-leninism"-ul estic din secolul trecut, propoziția lui Meslier despre "moartea lui Dumnezeu". Această propoziție scrisă este din când în când exprimată cu dârele "inedite" de grafitti după căderea amintitei Cortine de Fier. Morbul scepticismului continuă să acționeze stânjenitor, fiind bine întreținut de unele seriale de știință popularizată prin TV, de noii sataniști etc. Negarea sacrului, în general, a celui tradițional-religios, prin credința în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
uman în inimile noastre. Peste tot unde am poposit, pămîntul gemea de distrugerea pe care o provocam. Pe unde am trecut, acolo unde fuseseră case, era acum doar moloz, cenușă și grinzi fumegînde ca niște abcese pe cîmpul gol. O dîră uriașă de fum rămînea în urma trecerii noastre. Dădusem foc unei mari grămezi de lemne, care a ars mai mult decît materia moartă. Odată cu ea au ars și speranțele și dorințele noastre: poruncile burgheze, legile și valorile lumii noastre civilizate, tot
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
astru, asemenea unui deșert de nisip fără viață, era compus din cratere de forme multiple. Constatară defecțiunile aparatului. Descrierea nr. 2 ...curînd pe ecrane se contură peisajul din jur. Cerul era aproape senin. Avea chiar o tentă verzuie nuanțată de dîrele roșiatice și viorii pe care le lăsau razele de soare la apus, reflectîndu-se în cei din urmă nori. Această stranie și misterioasă panoramă se întindea pînă undeva departe de ei, împresurîndu-i cu o mare de nisip cenușie, monotonă și aparent
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acord, iar tânărul a început să cânte «Bucură-te, regină, maica milei!». Din întâmplare, pe acel drum venea, fără ca ei să știe, tocmai acel cavaler puțin binevoitor. După ce a terminat cântecul de laudă în cinstea Preamăritei Fecioare, în timp ce cavalerul privea dâra de sânge lăsată de picioarele lor goale, felicitându-se aproape de unul singur, acel frate consolator l-a întrebat pe însoțitorul său: «Frate, am cântat bine antifonul?». Atunci, dintr-o dată, a intervenit cavalerul în discuția lor: Cu siguranță, pentru Dumnezeu! - spuse
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de șanțuri, foste tranșeie din timpul războiului. Unele știoalne erau mai mari și destul de adânci. În apa lor mocirloasă făceam baie noi, copiii, împreună cu porcii, gâștele și rațele oamenilor din mahala. După scaldă, după ce ne uscam, pielea era aspră, cu dâre de noroi și cu solzișori de murdărie. Dar nouă nu ne păsa, jocurile noastre erau prea serioase pentru a băga în seamă nimicurile. Apoi a venit foametea și tifosul din anul 1946-47. Nu mâncam cu zilele decât puțin cir, atunci când
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
voi nu m-ați adus sufletește la sufletul vostru. Vor trece ani, prea mulți ani, până voi încerca să vă cunosc cu adevărat, dacă va fi asta vreodată.. Jimy nu a trecut pe acolo. Și dacă a trecut, a lăsat dâră! Lucru rău pentru el, iar pentru mine... Îmi aplec obrazul brăzdat de atâtea lovituri, cicatrici, asupra unei insecte verzi, o lăcustă, mare, uriașă, verde și iarăși mare, cu aceste picioroange care... am prins-o și mă uit la ea: în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]