2,349 matches
-
învins de circumstanțele istoriei. Din Moromete, senior al câmpiei, om inteligent și cu o fantezie bogată, comentator subtil al moravurilor țărănești, nu mai rămâne decât capul de humă făcut de Din Vasilescu în timpul unei adunări în Poiana lui Iocan. Existența dăinuie, carevasăzică, prin artă. În al doilea volum din Moromeții, drama idealismului țărănesc este tema prioritară. La început ideea mare a cărții - dispariția unei civilizații străvechi și, fatal, a unui mod de existență sub presiunea schimbărilor fulgerătoare prin care trece satul
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Duhamel ideea că la „temelia eliberării stă refuzul de a accepta înfrângerea”, editorialul primului număr relevă faptul că „românii din afară” au făcut acest pas convinși că „ceea ce se întâmplă acum la noi acasă nu se poate și nu poate dăinui”. Se face totodată un apel către oamenii de cultură pentru realizarea imperativelor majore ale națiunii: „Cei ce au privilegiul de a putea scrie și vorbi trebuie ca, fără preget și fără osteneală, să dezvăluie lumii civilizate, precis și documentat, situația
UNIUNEA ROMANA – L’UNION ROUMAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290354_a_291683]
-
este lup pentru sine. Aceasta este condiția pentru ca într-o vreme omul să devină lup pentru om. Autodevorarea se află în conținutul fiecărei clipe și este energia care face ca timpul să pulseze, istoria să se nască și natura să dăinuie”. Sub un pretext erotic, „prozo-poemele” din Socrate poetul (2000) configurează și ele o parabolă ironică privitoare la raportul între „natură” și „cultură”, între „viață” și „idee”. Temperamentul scriitorului pare a se împlini însă în formula dramatică a (post)absurdului, materializată
UIUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
precum teatrul de idei, comedia satirică, personajul comic, comicul și tragicul, „teatrul comod și metafizica”, „teatrul violenței și violența în teatru”, text și spectacol, teatrul și publicul. Discuția se încheie cu afirmarea convingerii că, în ciuda unor prognosticări pesimiste, teatrul va dăinui atât timp cât va exista specia umană. A doua carte, Contururi scenice (1975), reunește cronici teatrale, menite să demonstreze „legea unității spectacolului”. Textul dramatic și spectacolul - crede S. - sunt interesate nu doar de „o conviețuire suverană”, ci și de „o intercondiționare și
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
locurile de-a lungul ei, cât mai departe și să afle și să cunoască oamenii care trăiesc în acele locuri, de s-ar găsi astfel de oameni. Nu putea bănui că Apa care Curge, numită Istru mult mai târziu, va dăinui sute de mii de ani, pentru urmașii lui și ai acelor oameni. Știi nici - ceea ce este și mai ciudat - că acest nume va fi înlocuit în cele din urmă cu numele Apei care Dă Nori, adică Donaris - Danubiu - Dunăre. Adică
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Istoria ne-o făurim noi înșine, dar o făurim, în primul rând, în cadrul unor premise și condiții bine determinate. Printre acestea, cele economice sunt, în cele din urmă, hotărâtoare. Dar și cele politice etc., ba chiar și tradiția care mai dăinuie înmintea oamenilor joacă un rol, deși nu hotărâtor” (Marx și Engels, 1968, p. 460). Iar Marx, în scrisoarea sa către Annenkov, formula același punct de vedere: „Istoria socială a oamenilor nu este altceva decât istoria dezvoltării lor individuale, fie că
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
e vrednic să se așeze printre morminte și să spargă țărîna jilavă și verde cu admirabila și adînca înțelepciune a lui Solomon. Dar pînă și Solomon spune că „inima fiilor omului este plină de răutate și nebunia în inima lor dăinuiește cît trăiesc, iar pe urmă - cale către răposați“. Așadar, nu te abandona focului, omule, căci riști să te întoarcă spre moarte, așa cum m-a întors pe mine însumi, o clipă. Există o înțelepciune care e suferință, există însă și o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un biet școlar. Mă uit în jur și am sentimentul c-aș putea da mîna cu Sem. Mă apucă groaza cînd mă gîndesc la spaimele indicibile răspîndite de balenă încă înaintea epocii mozaice, spaime care, existînd de-o veșnicie, vor dăinui negreșit și după scurgerea tuturor erelor omenești. Leviatanul nu și-a lăsa urmele pre-adamice doar în plăcile sensibile ale naturii, în busturile străvechi dăltuite în calcar și-n marnă; el și-a pus pecetea chiar pe tăblițele egiptene, a căror
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Tăutu a știut să evite acel pueril contrast de alb-negru, amintit, mai mult el nu Încearcă să ne reprezinte izbânzile de astăzi ale clasei muncitoare de la noi Într-o lumină idilică; dușmanul nu a fost răpus, lupta de clasă mai dăinuie. Iată-l pe chiaburul Misir uneltind Împotriva bucuriei sătenilor săi: «Suduie-n noapte pe negre poteci, brațele Îi cad mai slabe, mai reci, dar viclean pândește, ar goli În noapte dimineața caldă de miere și de lapte». Eroului lui Dan
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de critică, au sarcini foarte Însemnate. În spiritul În care s-au instituit premiile Academiei RPR și s-au Înființat diferite concursuri, trebuie stimulată emulația sănătoasă Între scriitori și Între artiști, trebuie stârpit spiritul nefast de cerc Îngust care mai dăinuie pe alocuri, trebuie Întărit simțul de răspundere personală și colctivâ pentru construirea unei noi arte și literaturi”. * Aniversărilor pomenite În articolul lui M. Beniuc: centenarul nașterii lui Mihai Eminescu și A. Toma la 75 de ani, li se dau importanța
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de conducere și control al muncii care se duce cu scriitorii În redacții și edituri». De asemenea unii dintre cei care trebuiau să participe la ședință au lipsit. Aceasta dovedește că În conștiința chiar a unor membri ai comisiilor mai dăinuie rămășițele mentalității burgheze cu privire la munca obștească”. Primul număr al revistei „Tânărul scriitor 44”: „Revoluția culturală care se desfășoară În țara noastră a scos la iveală numeroase talente din sânul maselor muncitoare. Ca urmare a acestui fapt, asistăm la creșterea și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în discuție este doar un început, pentru că trebuia să urmeze în mod necesar și acordarea drepturilor politice integrale, potrivit cu „regimul de sufragiu universal azi”. Senatorul Ph. Mandrea-Vaslui recunoștea și el că „starea de incapacitate civilă a femeii nu mai putea dăinui” și că legiuirea de până acum „constituia o jignire a rostului ei social, a demnității și personalității ei”1. Promulgarea legii la Senat, pe 21 aprilie 1932, a fost primită cu deosebită satisfacție de femeile de pretutindeni. Filiala bucureșteană a
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
lor, toți aci prezenți, și cei ce sunt aiurea, ajutați-ne ca să formăm generația nouă, pe care chiar de nu veți vrea s-o aveți, noi o vom smulge din inimile noastre și vom da acestei generații forța morală, să dăinuiască și să învingă toate obstacolele. Cuvântarea d-nei Floru - viceprezidenta Uniunii Femeilor D-na Cantacuzino a arătat în mod admirabil, care va fi rolul femeii, din clipa când ni s-au acordat drepturile la comună, municipiu și județ. La Iași, imediat
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
dându-li-se dreptul de vot. D-l Ph. Mandrea-Vaslui: Legea care ne preocupă, satisface o parte din mișcarea socială determinată de revendicările feministe și reflectează tendința hotărâtă de unificare legislativă. Starea de incapacitate civilă a femeii nu mai putea dăinui multă vreme. Trebuia să trecem la realitate principiul egalității sexelor, în ce privește drepturile civile înscrise în Constituție. Incapacitatea civilă a femeii, consfințită de legiuirile de până acum în vigoare, constituia o jignire a rostului ei social, a demnității și personalității ei
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
simț moral mai dezvoltat decât bărbații. Acordarea drepturilor integrale este de neapărată urgență. D-na Vanda Mihail din partea Frontului Feminin a spus că femeile au pătruns în toate domeniile de activitate, numai porțile parlamentului au rămas închise. Câtă vreme va dăinui mizeria și vor exista copii subnutriți, glasul femeii va fi întotdeauna binevenit în parlament. Au mai vorbit d-na Sofia Meteș, reprezentanta Ardealului, d-na Lucia Stinghe, Brașov, d-na Ana Popescu, Secția Ploiești și d-na Alistar, reprezentanta Basarabiei
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
plus, literatura cade în somnolență (...). Fără conflict nu pot exista nici drame, nici comedii și teoria falsă că în lumea socialistă nu pot fi conflicte, a fost combătută prin intervenția a chiar tovarășului I.V. Stalin. Când nu este conflict antagonist, dăinuie totuși unul neantagonist, lupta dintre entuziasm și inerție, încredere și scepticism etc. Observarea e tot atât de valabilă în proză și roman unde întotdeauna unui erou desăvârșit ar duce la idealismul cel mai regretabil (...). Tovarășul Malencov a pus degetul exact pe nervul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
satirizeze moravuri înapoiate din lumea universitară (...). Cititorul este neplăcut surprins de modul în care M. Zaciu înfățișează activitatea unui întreg institut de cercetări științifice (...). Satira lui M. Zaciu trezește - într-o oarecare măsură - repulsie pentru anumite aspecte nesănătoase care mai dăinuie încă în viața unor intelectuali (...). Și alte nuvele ale lui M. Zaciu au fost criticate, dar critica n-a dat roade până acum. Cauza principală a acestor lipsuri constă în greșita îndrumare pe care M. Zaciu o primește în cadrul redacției
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la finele secolului al XVI-lea, marcând astfel una dintre principalele realizări. Acum se pun bazele culturii umaniste din Țările Române, unde se remarcă istoriografia și sistemul de învățământ. Tot acum se înalță frumoasele construcții laice și bisericești ce vor dăinui peste veacuri. Matei Basarab este ctitor a 30 de mănăstiri, curți și biserici. Reface curtea domnească și cetatea Târgoviștei. Vasile Lupu, la îndemnul mitropolitului Varlaam, pune bazele unei academii la Iași și, tot el, se adresează mitropolitului Petru Movilă al
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
anglicanism? Reîntoarcerea la textele sacre; mântuirea prin har (spre deosebire de catolici unde aceasta constă în credință și tradiții), reducerea numărului de taine de la șapte la trei (botezul, împărtășania, spovedania), consubstanțiere, în loc de transsubstanțiere, adică prezența lui Isus Hristos în euharistie, în care ar dăinui substanța pâinii și a vinului; traducerea Bibliei într-o limbă apropiată de aceea populară, ceea ce a dus la renunțarea la cultul religios în latină. Biserica este un loc al rugăciunii, al comunicării și comuniunii divine, nicidecum o instituție ierarhică, spune
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de cele mai multe ori, în vecinătatea morții. Orașul este „o fată bolnavă în agonie”, casele par „femei tăcute”, poetul se închipuie într-un sanatoriu, unde moartea face parte din cotidian. Thanatos nu înspăimântă, ci izbăvește de osânda suferinței, prezența iubitei dispărute dăinuie, totul fiind transpus într-un filigran de culoare și sunet, în care nota simbolistă domină. Dimineața are aparența unei picturi „cu tonuri fragede și crude”, soarele transformă amintirile în „bănuți strălucitori”, parcă așezați pe ochii fetei. Sunetele flașnetei ritmează orchestrația
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
ori își va reedita în antologii versurile din creația anterioară. Rămân documente pentru istoria literară volumele de amintiri Scriitor și om (1946), Contemporan cu ei (1962), Evocări și dialoguri literare (1974). Ca traducător, B. a desfășurat o impresionantă activitate, ce dăinuie în timp prin reeditări (un exemplu este Vrăjitorul din Oz de F. L. Baum). SCRIERI: Vecernii, Craiova, 1923; Flaute de mătase, Brăila, 1923; Reculegeri în nemurirea ta, București, 1925; Biblice, București, 1926; Strigări trupești lângă glezne, București, 1926; Cina cea
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
caută să se proiecteze ca existență eternă În transmundanitatea de dincolo de aceasta lume. Această proiecție este asigurată de perspectiva valorilor morale care au o existență supratemporală și transtemporală. Ceea ce este sufletesc se destramă, dar ceea ce este moral și spiritual vor dăinui permanent. Aceasta este și concluzia existenței, a Încheierii vieții și a trecerii Într-o altă lume, pe care Faust o simte, pe care o descoperă dincolo de moarte, ca pe o salvare a sa. Este trecerea din starea umană și sufletească
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pare că s-a oprit, descoperă cu înfrigurare „ideograme ale veșniciei”. În „țara umbrelor” deznădejdea nu-l covârșește pe căutătorul de esențe pentru că, în eterul sondabil al ideii, el află cheia de boltă: dacă materia stă sub osânda vremelniciei, spiritul dăinuie, renăscând în perpetuitate. Scrisorile către Simon Bayer, trimise între 1955 și 1959, sunt, în unduiri proustiene, o sensibilă evocare a unor crâmpeie din copilărie. Dar și un eseu, de o rară calitate a introspecției, despre fluidul imprevizibil al memoriei. Pentru
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
din 1835 în Alzira de Voltaire e salutat de I. Heliade-Rădulescu. Spirit întreprinzător, nu se mulțumește să evolueze pe scenă. La Iași în 1839, la București în 1845 și la Craiova în 1850, el pune bazele unor trupe care vor dăinui. La mișcarea de la 1848 nu a luat parte și mulți s-au grăbit să-l osândească. Cu amărăciune, dar și cu vehemență, C. - și, solidari cu el, frații săi, Luca și Iorgu - se apără de acuze, demonstrând că a slujit
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
cifra de ieri. ― N-am știut că moartea va fi așa, locotenente. Mă simt aproape de tine. Am plecat. Am făcut călătoria aceea până-n Hades și totuși Încă te mai văd. Ascultă-mă. Moartea nu e sfârșitul. Asta am descoperit. Rămânem, dăinuim. Morții văd că-s de-al lor. Sunt peste tot În jurul meu. Tu nu-i vezi, dar sunt aici. Femei cu copii, bătrâne - toată lumea e-aici. Spune-i bucătarului să-mi aducă prânzul. Afară, celebrul port era plin cu vapoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]