139,825 matches
-
I-au aranjat mecla pe computer, i-au făcut un site - "Letters from a Latin Lover" - și l-au pus la treabă. Stă-n camera lui de la etajul 6 și scrie emailuri de zor. Norma e de 80 pe zi. Da' nu stas, ci de - ălea simțite, cu filing la greu, după cum cere clienta. Maică-sa-i face de mâncare, curat în cameră, îi aduce cafeaua; iar el, cu căștile în urechi, cu ochii beliți pe ecran, scrie și scrie și
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
scăpat", îi zicem noi, invidioși: "Americance, chinezoaice, nemțoaice, franțuzoaice... ai de unde alege". "O laie! Cum mi-au aranjat mie mutra, sigur și ele și-au upgradat-o. Și, după cum scriu, cred că-s numai minore sau trecute de 80 de ani... da' sigur sărite de pe fix. Cine știe peste ce urâtanie sau dilimană dai. Peste cine știe ce hoașcă. Și-apoi, mă țin ăștia legat de gât cu contractu': dacă plec înainte de 5 ani, trebuie să le dau o sută de mii de parai
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
periculoasă - furia asta o știu bine și de mult. Dar am un buton de salvare în creier, când mă apucă furia asta, îl apăs: La loc furia! - și execut „la loc furia" imediat. Aș putea de pildă să-i răspund, da, sunt țiganul sistemului, ca și tine - dar nu face, am alte lupte de câștigat. Tocmai atunci, o clipă numai, hindusul mă scapă din ochi: din spatele nostru mai vin niște seci, însoțind o fată într-o rochie roz. Unul îi ține
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
sunt așa de bine întipărite în minte, că se suprapun de la sine peste trăsăturile tinerei, contaminându-le pe ale tinerei - cinstit, nu știu, arată ca el, n-arată ca el? Are pielea albă, și un păr des și puțin vâlvoi. Da, cred că e ea. îndreptându-se spre același avion, ei poftim ce-ntâmplare! Dar e o diversiune binevenită: nu se preocupă nimeni de mine ori de valiza mea. Cu valiza în mână, pun piciorul pe scara avionului și mă avânt
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
și eu la concert aseară, spun eu uitându-mă direct la tovarășa Zoia. Dar dincoace de zid. Ochii ei de tutun devin de cărbune lucios, mi se par chiar frumoși, și se uită la mine cu o așteptare politicoasă, plăcută - da, și...? Și, continui eu, a venit poliția poporului și ne-a bătut cu bastoanele... tovarășa Zoia. Mi-a părut bine de cunoștință. Și mă îndrept cu valiza către coada avionului. Aleg un scaun în ultimul rând, îmi pun din nou
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
la mine, și știu că în câteva secunde va dispărea din nou. Așa că îi spun în gând: nu pleca așa repede! Stai puțin mai mult! Nu se poate. Numai câteva secunde în plus? Cred că tocmai am făcut o prostie. Da, știu. Dar poate n-are importanță. Da, probabil că n-are importanță... Mă uit la un băiat de treisprezece ani, îmbrăcat într-o cămașă pepit cu mâneci scurte, și pantaloni de doc, scurți, descolorați de soare, și sandale fără șosete
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
secunde va dispărea din nou. Așa că îi spun în gând: nu pleca așa repede! Stai puțin mai mult! Nu se poate. Numai câteva secunde în plus? Cred că tocmai am făcut o prostie. Da, știu. Dar poate n-are importanță. Da, probabil că n-are importanță... Mă uit la un băiat de treisprezece ani, îmbrăcat într-o cămașă pepit cu mâneci scurte, și pantaloni de doc, scurți, descolorați de soare, și sandale fără șosete. Are genunchii juliți. îi simt genunchii juliți
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
hainei: Vino cu mine. Dorește să vorbească cu dumneata. Du-te înapoi și întoarce-te iar, și dacă-mi vorbești cu vă rog, și cu dumneavoastră, poate vin. Nu mai fi, mă, al dracului. Ce, crezi că ai un avantaj? Da, cred că am un avantaj. Altfel n-ar trimite după mine. Și după asta, mă scol și-l urmez. Și nu pentru că am citit într-o carte de psihologie că între autoritate și supușii autorității e o frontieră invizibilă și
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
fel de demnitate neagresivă, plăcută: nu te mai pune cu el, n-are rost. Continuă să vorbească, ca să spargă gheața: știu ce s-a întâmplat cu tinerii care ascultau concertul după zid. A scris azi dimineață în ziarele din Vest. Da, eram chiar acolo, îi răspund. După zid. Imi pare rău. Dar îți dai seama, așa ceva nu se poate întâmpla la noi. Nu, răspund eu, că la noi nu vine Led Zeppelin. O pufnește râsul, nu se aștepta. Mă așez, se
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
atât de amicală încât încep să mă simt nesigur (butonul, butonul! La loc furia! Numai că... nu găsesc butonul, și în secunda asta nici nu sunt furios!) Ne-am mai întâlnit, nu ții minte? Nu ești supleant la tineret? Aha... Da, sunt... Și încleștez din dinți ca de o amintire neplăcută. Tineretul României comuniste are o organizație de tineret, și organizația de tineret are o conducere, un comitet central, după modelul partidului tată. In acel comitet central sunt incluși și tineri
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
strada la vreme nepotrivită în apus și înspre toamnă trăgând piciorul greu printre frunze negre ochi sparți frânturi de poeme scrijelate în asfalt cu mațele scoase afară dar dacă tu ai să treci strada cu păpușa fricii în spate împuns da da cu degetul arătător de căpcânul din răspântie în ziduri inexistente către gurile de canal în viforul bezmetic al zilelor fără istorie fără adevăr cu iarna trădărilor pe urme cu omuleții coborâți dintr-un vis rău aținându-ți calea când
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
la vreme nepotrivită în apus și înspre toamnă trăgând piciorul greu printre frunze negre ochi sparți frânturi de poeme scrijelate în asfalt cu mațele scoase afară dar dacă tu ai să treci strada cu păpușa fricii în spate împuns da da cu degetul arătător de căpcânul din răspântie în ziduri inexistente către gurile de canal în viforul bezmetic al zilelor fără istorie fără adevăr cu iarna trădărilor pe urme cu omuleții coborâți dintr-un vis rău aținându-ți calea când bolborosești
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
de cuvinte de dragoste voi desfunda mințile voi aduce ninsoarea caustică să ascundă urâtul să-l ardă" apoi mi-a telefonat dintr-un bistrou de pe autostradă când luna se tăvălea în praful drumului cu bețivii și târfele excitată la culme da da îl voi aduna și acum ca de fiecare dată din bistroul păduchios "dar cum poți trăi numai cu poezie- privește-ți visele făcute zob poemele cu mațele scoase afară aruncate în malaxor laolaltă cu mâncarea acrită cu aripile de
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
cuvinte de dragoste voi desfunda mințile voi aduce ninsoarea caustică să ascundă urâtul să-l ardă" apoi mi-a telefonat dintr-un bistrou de pe autostradă când luna se tăvălea în praful drumului cu bețivii și târfele excitată la culme da da îl voi aduna și acum ca de fiecare dată din bistroul păduchios "dar cum poți trăi numai cu poezie- privește-ți visele făcute zob poemele cu mațele scoase afară aruncate în malaxor laolaltă cu mâncarea acrită cu aripile de carton
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
S-a terminat așteptarea: bătrâna Liusia, de la doi, care umbla mereu beată, a ieșit împleticindu-se pe scară, cu părul vâlvoi și, ronțăind o ultimă coajă de pâine amară, a căzut în mijlocul holului, lată. Vremuri mai bune... Greu peste greu, da' poate vei prinde tu vremuri mai bune, îmi zice cu amar mătușa Polina și mai înhață două piroști, înfulecă gâfâind șașlâc, pelmeni și cârnați cu votcă, înghesuie blinele și întinge lacomă cu degetu-n cașă. În timpul ăsta, tot trage cu ochiul
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
Trupurile-s grele De carnea-mpătimită la plăceri, Iubita mea, atît de caldă ieri, Și-atît de rece azi, cu palme rele Jucîndu-te c-un înger adormit, Lîngă altar, în cel mai fraged schit Pe care Dumnezeu l-a-nchipuit... Nu-ți da degeaba sufletul aievea, Mototolind sub trupul dulce stevea...
Vai, ceața nu-i frumoasă, ți-am răspuns... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7703_a_9028]
-
pe măsura numelui tău și tu acolo pretutindeni unde cad sau mă las cuprinsă de pasiunea pentru insectare cu boldul între degete îmi trag sufletul în chiar epicentrul uitării tale despre tot ce m-ar atrage să-mi schimb reîncarnările da poate-n viața viitoare poate m-aș îndrăgosti de dragostea ta și ea m-ar iubi și eu neuitând aș iubi-o mai mult și pentru tine - o musculiță de oțet scrisoare în octombrie (ii) iubire lumea se schimbă brusc
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
să-mi arunce trupul mlădiindu-se tot mai palpabil asemeni ideilor mature în ochii tăi fanta istoriei albastră intensă îmi prinde tresărirea-n dinți și pleacă la vizuină să o savureze în liniște cea de-a treia generație a timidității da mai și mânânci față în față mâncăm din tăcere cu furculița și cuțitul bucătăria se vede trist de pe scaunul miresei un turn babel de vase murdare fericirea ne visează într-o limbă moartă la masa cantinei studențești cuvintele se-ntind
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
ceșcuțe și pătuțuri să te imaginezi potolindu-ți setea dormind...joaca asta chircită maturizează prea repede trece cu viteza tgv-urilor ani lumină povestea-miriapod a bunicului (cu omul negru și câinele) pe ce tocuri înalte mărșăluiește ea acum - zidul chinezesc - aici da poți spune că există o spărtură numai pentru tine capul în piept genunchii la frunte brațele de jur împrejur "hai ce mai aștepți!" curentul sec te soarbe de partea cealaltă uite: sclipirile galbene ale lui muri torcând deasupra sobei un
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
iarnă ție ți-e bine mie mi-e frig... fulgii cad pe umerii noștri ca-n tranșee două armate pândind în ritmul răsuflării un anotimp de armistițiu din care să-și revendice jocul cu bulgări mie îmi plac fulgii vara da atunci sunt cu adevărat invincibili
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
pe părul ei, cînd fac dragoste de amorul cu care fac sex și se împreunează în timp ce se îngînă unul cu altul, ca ziua cu noaptea. Iar ce curge din ei, atunci cînd fac dragoste, sînt zorii. Și ei se iubesc, da, se iubesc ca nebunii. Trec ceasurile, trec lunele, se trec cîte unii. Și ei se iubesc, maică-măiculiță, ce se mai iubesc! Se înlănțuie și, așa înlănțuiți, se rostogolesc prin timp. Moartea mea mă soarbe din ochi, ca un zeu din
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
sub toacă *** pe cine îl cheamă prier un berbec într-un lemn îi va fi soarta/ zîmbind într-ascuns/ la priveghi Luna-i fecioară nătîngă iar tu/ ai pieptul de mînz - pe cine/ în apus/ aștepta Călătorul doar norii pot da un răspuns - rătăcită e floarea iubirii între coapsele nopții nimfă a apelor dulci a apelor verzi și amare încrezătoare/ mîinile pipăie tavanul și pereții piramidei Poem de inițiere tu/ cel îmbrăcat cu hainele Tigrului celui viu îți fluturi coama în
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
coexista cu lolitele, madonnele și pamelele vremilor noastre. Dragii mei prieteni ironici, blazați și cinici, vă invit ca, măcar o dată, să ne abținem de la orice comentarii! Foarfeca - Să nu lași foarfeca deschisă că e păcat! - De ce e păcat? - Nu știu, da' e păcat. Multă vreme m-a intrigat această curioasă și îndelung repetată interdicție a Mamei. Până în ziua în care am descoperit că Atropos, cea mai bătrână și mai afurisită dintre cele trei Parce, se folosea de această fatidică unealtă pentru
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
de îndrăgostire. Și i-am spus asta și prietenului meu. Numai că el a ridicat mîna dreaptă, apoi și degetul arătător, și a făcut semn că nu, că mă înșel, însă apoi, prin ce a spus, a confirmat spusele mele. - Da, șamane, ai dreptate. Și-apoi a tăcut, iar eu n-am priceput de ce m-a contrazis cu mîna și m-a aprobat din vorbe, așa că l-am întrebat. - Nu știu, a dat el din umeri, pe bune dacă știu. Știu
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
tăcut, iar eu n-am priceput de ce m-a contrazis cu mîna și m-a aprobat din vorbe, așa că l-am întrebat. - Nu știu, a dat el din umeri, pe bune dacă știu. Știu că ai și n-ai dreptate, da' nu-mi mai amintesc de ce n-ai dreptate. Apoi, și-a pus capul în mîini, a stat așa cîteva secunde, l-a ridicat, și l-a scuturat ușor, după care m-a privit cît s-a putut de fix, în
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]