3,132 matches
-
traco-dacică prin radicalul indoeuropean ued = umed, ud. Pentru Transilvania, A. Vraciu și C. Poghirc atribuie Ampoiului - anticul Ampelum de origine traco-dacică. În mai multe inscripții romane de la Zlatna - anticul Ampelum, sub numerele CIL III.1457, 1308, 1923, este înscris numele dacic al localității ca Ampe, căreia romanii i-au spus Ampelum, ca și râului de-a lungul căruia se constituise; o localitate romană, centrul administrației exploatărilor miniere nu numai din Apuseni, dar și din întreaga Dacie și reședință a unui important
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
calde, precum și Giorocu, cu foarte puternice izvoare care au servit alimentării cu apă a Craiovei. Cuvântul de origine indoeuropeană sru se regăsește în hidronimul antic Sargetia, dat Apei Grădiștei, care curge la picioarele înălțimii pe care se află cetatea Sarmisegetuzei dacice. Au scris despre Sargetia atât Criton, medicul personal al lui Traian, cât și istoricul Dio Cassius, în legătură cu tezaurul de aur și argint al regilor dacilor, recuperat de romani, după ce au abătut apa Sargeției. Evenimentul a fost atât de important încît
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
La fel pe Bistrița năsăudeană, unde afluentul Repedea are o origine evident latină, de asemenea o traducere a numelui cursului principal. Iar de-a lungul Frumoasei (lat. formosa) în coborârea sa către albia Mureșului, venind din muntele ce adăpostește cetatea dacică de la Căpîlna, avem de-a face cu trei hidronime: la adăpostul muntelui este Frumoasa, minunata Frumoasă a lui Sadoveanu, care apoi trece în Bistra, pentru a se vărsa în Mureș sub numele de Sebeș. Deci de la latin la slav, și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
s-a produs printr-o undă, debitul Jiului la Tg. Jiu atingând 12 400 m3/s, pentru viteza de 2,20 m/s. 50 Se știe că B. P. Hasdeu (în Istoria critică a Românilor, București, 1875) atribuie o origine dacică numelui Jiu, cu forma veche Sil, de la indoeuropeanul sar = a curge; față de numele Rabon din Ptolemeu a considerat că acesta, aplicat la cursul inferior, provenea de la Misii sud-dunăreni, în timp ce în cursul superior se păstra oral forma Sil. 51 Istoria limbii
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cu Thales și Anaximandru. S-a putut preciza că era mai tânăr decât Thales cu 21 de ani33. În patria natală, Samos, pare să fi studiat cu Policrates. Nu este clar dacă sclavul său Zalmoxes era aceeași persoană cu zeul dacic, dar este certă preocuparea acestuia pentru athanasie și metempsihoză, pe care fie i-a transmis-o lui Pitagora, fie și-a însușit-o de la el. Este mai probabil că sirianul Pherekides, venit din Ciclade, l-a convertit pe Pitagora la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu ochiul distant al prezentului ideologizarea totală a conținutului lor. Nu cred că un copil le putea citi, pentru că știu că doar ultima pagină a revistei putea mobiliza interesul infantil și trezi curiozitatea, ea reprezentând un serial ilustrat al vitejiei dacice, din care se trăgea elanul revoluționar. Lupte, haine de epocă, bărbați virili, buzdugane, săbii, plete etc. - mai spuneau ceva băieților. și, pentru a ilustra conținutul absurd al informațiilor oferite de această revistă, voi enumera elemente ale universului lingvistic ce descria
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1976 și 1984 văd lumina rampei șaptesprezece piese, iar până în 1992 mai compune patruzeci și șapte, precum și o mulțime de texte scurte. Preocupat de actualitate - are doar o singură dramă istorică, Ispita (pusă în scenă în 1979), inspirată de perioada dacică -, el exersează, cu oscilații valorice sensibile, o problematică diversă și o sumedenie de modalități, scriind comedii satirice sau amare, farse, drame, melodrame, încercări de parabolă filosofică (Ultima noapte a lui Don Juan) ș.a. Preponderent e filonul comic, prin care piesele
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
spiritului afacerist prin exploatarea unui recent „rod al pământului”: petrolul. Va ataca tema într-un ciclu de două romane, intitulat Pământ și cer și cuprinzând Comoara regelui Dromichet (1931), în care eroul, Zaharia Duhu, este un romantic căutător de comori dacice, doritor de îmbogățire, dar imaginat ca un învingător abia în celălalt roman, Aurul negru (1934), reușita venind nu din visuri himerice, ci în urma descoperirii unui zăcământ de petrol. Viziunea rămâne însă net sămănătoristă, iar personajele cu asemenea aspirații sunt prezentate
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
a ezitat să construiască pe baza datelor - fatal lacunare - de care dispunea cele mai tulburătoare ipoteze, să combine informații disparate și să le întregească, temerar, cu imaginația (călăuzită de o stringentă logică), încât monumentala sa lucrare învie o lume. Umanitatea dacică și autoproiecția acesteia în divin e adusă spre a se bucura de singura nemurire considerată reală de istoric, cea în virtutea căreia dispăruții trăiesc viața ideală în conștiința urmașilor. Mai mult ca probabil, savantul a proiectat peste lumea dedusă din extrem de
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
și cel numit Domnul, pe de altă parte, neputându-se stabili - chipurile din motive ideologice și în ciuda statutului comun de întemnițați - vreo pistă reală de comunicare. Burebista (1978) prezintă cititorilor literaturizarea unui episod al istoriei îndepărtate și anume unirea triburilor dacice sub sceptrul primului lor mare rege. Tensiunea provocată de obsesia unirii - posibilă prin abilitatea și înțelepciunea lui Deceneu - și de orgoliile căpeteniilor de triburi este bine dozată. Celălalt palier al scrierilor lui P. - „teatrul-dezbatere” și „proza-document”, cum au fost numite
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
umanistă. El constată asemănarea dintre limba latină („nouă vădit înrudită”) și română la numai câțiva ani după Grigore Ureche, dar cărturarul muntean își tipărește afirmația, făcând publică pentru întâia oară o asemenea constatare fundamentală aparținând unui român. Vorbind despre „țările dacice” peste care domnea Matei Basarab, el se referă, probabil, și la neîncetata continuitate a românilor pe pământul lor de geneză. Adept al unui umanism de limbă slavonă, dar scriind și tălmăcind pentru ai săi într-o limbă românească plină de
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
mai potriviți. Pe lista Patrimoniul Mondial UNESCO privitoare la România sunt incluse până acum șapte situri reprezentate prin așezări săsești cu biserici fortificate din Transilvania, biserici pictate din nordul Moldovei, biserici de lemn din Maramureș, Mănăstirea Horezu, Cetatea Sighișoarei, fortărețele dacice din Munții Orăștiei, precum și Delta Dunării (tabelul 2.3). Tot în acest context mai trebuie amintit că în anul 2007 orașul Sibiu a fost capitală europeană a culturii (împreună cu orașul Luxemburg). Capitolul 2. Diversitate culturală și diversitate lingvistică Dacă recapitulăm
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
lui George Gh. Pâslaru. Programul revistei e explicit: „Caracterul revistei noastre este strict literar. Pe linia creațiilor literare noi cinstim: credința, aprinzând lumini peste umbletul lui Hristos în țara noastră; românismul, pe care-l vedem slujit mai mult pe tăria dacică decât pe pompoasa fală latină.” Semnează versuri Margareta Isbășoiu, Dem. Iliescu și Ion Caraion; proză - N. Niculescu, Clemența Beșchea, N. Alexandrescu-Toscani, N. Bucuroiu, Geo Dobrescu, Lya Huțu; traduceri - Dem. Iliescu (din lirica italiană), Traian Mărculescu. Cronică literară fac N. Niculescu
ACŢIUNEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285161_a_286490]
-
Prin această paradigmă arhetipală a interpretat B., între primii, capodoperele literaturii populare românești, poezia eminesciană și sculptura lui Brâncuși. Într-o generație cu sensibilitatea răscolită de verbul lui Pârvan, eseistul a contribuit la consolidarea mitului tracic, avatar interbelic al celui dacic. Fără să realizeze o teorie a culturii de consistența celei a lui Blaga, B. a abordat domeniul cu febrilitatea imaginativă a poetului. Fastul lexical și solemnitatea stilului, procesiunea sărbătorească a ideilor, cadența muzicală a frazelor, poza oraculară exercită o subtilă
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
cărora personajele se mișcă. „Mesagiul” („vestirea”) ia forma unor devize cu putere de a contamina oamenii și a le biciui voința, îndreptând-o spre faptă. Zamolxe, subintitulată „mister păgân”, e o dramă poematică, situată într-un timp mitic, pe meleaguri dacice, printre inși care, trăind confundați cu natura, sunt fulgere, izvoare, clocote de viață impersonală. Ei constituie pur și simplu forțe „smulse din potirul Marei Firi”, cum se spune în piesă. Zamolxe, întruchipând principiul „profetic”, înțelege foarte bine și ce ordine
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
blagiene rezidă în facultatea autorului de a descoperi în credințe populare ancestrale luminișuri metafizice și surse ale unor conflicte cu implicații ontologice. „Misterul păgân” e de fapt un „eres” care aduce pe scenă ecouri spirituale creștine într-o dramă religioasă dacică: Dumnezeu trebuie să-și sacrifice cuvântul (aici pe profetul său), spre a se revela oamenilor. Tot un „eres”, „Isus pământul”, credința populară străveche, potrivit căreia nu a avut loc o înălțare la cer a Mântuitorului, ci din dragoste pentru umanitate
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Concepute monografic, studiile conțin numeroase considerații de ordin geografic, istoric, etnografic, folcloric, precum și poezii, melodii populare și texte dialectale (Datinile la nunți ale poporului român din Macedonia, Poezii populare adunate în Macedonia ș.a.). Singulare erau preocupările sale pentru identificarea urmelor dacice în crestăturile plutașilor pe cherestele sau ale șalgăilor pe droburile de sare. Din 1905 apare în „Arhiva” ciclul de prezentări etnografice descriptive ale unor obiceiuri de peste an și practici ale poporului român, grupate sub titlul Priveliști și datini în Moldova
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
dar eliberată de patimă, de pasiunea carnală, cu desprinderea de material specifică motivelor platonice. Cel mai important studiu de mitologie și istorie comparată a religiilor, conceput în perioada exilului său în Spania, este cel consacrat lui Zamolxis și intitulat Mitul dacic în istoria și legendele spaniole, cercetare rămasă neîncheiată și publicată postum, în țară (1985). Teoria de la care pleacă reputatul istoric al artelor în demonstrația sa - singura până acum pe această temă - este mai puțin fantezistă și înaripat poetică decât ar
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
prin excelență liric, cu nostalgia și sentimentul contemplativ al singurătății, în contrast evident cu înclinarea spre criticism și ironie mușcătoare, cu înțelepciunea umoristică și satirică de proveniență orientală a literaturii noastre, dominată de fatalism și de o experiență a neșansei. „Dacic, latin, bizantin - poate și slav într-o măsură, dacă ideea însăși de slavism n-ar fi atât de nebuloasă și greu de definit -, el se distinge de al celorlalte popoare vecine și se traduce în literatură prin expresii contrastante și
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
tr. George Ciorănescu, introd. Al. Ciorănescu, Paris, 1963; Fructul de a trăi, îngr. și pref. Virgil Ierunca, Paris, 1963; Scrieri despre artă, tr. Oana Busuioceanu, îngr. Th. Enescu și Victor Ieronim Stoichiță, pref. Ion Frunzetti, București, 1980; Zamolxis sau mitul dacic în istoria și legendele spaniole, îngr. Dan Slușanschi, cu o evocare de Eugenio Battisti, București, 1985; Istoria literaturii române, ed. româno-spaniolă, îngr. Nicolae Florescu, tr. Irina Dogaru, pref. Alexandru Ciorănescu, postfață Andrei Ionescu, București, 1998: Caietele de miezul nopții (Jurnal
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
francezi: Hugo, Musset, Vigny, Lamartine, M-me de Staël, Diderot. Pentru tălmăcirile din alte literaturi (Ariosto, Ossian, Byron) s-a folosit de un text intermediar francez. Obsesia lui B., unul dintre primii noștri arheologi, era aceea de a explora fondul străvechi dacic, pentru a reconstitui o mitologie românească. Înainte de B. P. Hasdeu, formulează, în articole (dar și în unele poezii), teza dacismului. Propunând însă ipoteze riscante, se expune ironiilor, A. I. Odobescu zeflemisindu-l în maniera lui spirituală, ca întotdeauna. Însemnările de călătorie
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
evadarea în autohton”, în acele straturi arhaice ce s-au întruchipat și se relevă prin miturile populare. Prizonier al dihotomiilor simpliste, reducea, însă, complexitatea sufletului colectiv la „structura” lui creștină și la un energetism căruia balada Iovan Iorgovan, adevărat „mit dacic al stăpânirii de sine”, i-ar fi dat expresie deplină (Însemnări despre poezie, Lumina ce nu se stinge, Despre folclor și însemnătatea lui, Literatură și spirit autohton). A fost un susținător al „localismului creator” și pleda pentru dinamizarea energiilor provinciei
BUGARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
Spania sau exaltând fapte în realitate obișnuite: lansarea la apă a unui cargou românesc, inaugurarea unei fabrici de conserve la Tecuci. Din această producție de versificație se salvează doar câteva secvențe de evocare nostalgică a vechiului București sau a vestigiilor dacice și unele strofe de pastel: „Și liniști galactice-adie;/ sub albul lor cântec stelar / orașul adoarme-n câmpie / cu lună în inelar” (Poarta soarelui). În continuare, B. se va îndruma spre descripția sobră, cu notație eliptică și delicată. Noaptea corridei (1976
BALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
a apărut Bertha, poemă biblică, și în 1903, volumul Aripi de vis, cuprinzând aproape toate versurile sale, precum și fragmente de „teatru clasic” (La Cydnus. Episod într-un act din viața lui Alexandru Macedon, Devadata, Sfârșitul unei lumi). Tragediile Sapho și Dacica, prin care, sfătuit de N. Davidescu, încearcă în 1939 și 1940 o revenire, au trecut neobservate. Destul de incert încă de la început, legat de mișcarea „Literatorului” în ceea ce a avut aceasta mai caracteristic în prima ei fază, autorul era de pe atunci
CANTILLI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
Mântuitorului. SCRIERI: Pe velociped cursa între București și Brașov, București, 1894; Bertha, pref. Al. Macedonski, București, 1899; Aripi de vis, pref. Mircea Demetriade, București, 1903; Din zborul bicicletei. București-Paris în 10 zile și 6 ore, București, 1912; Sapho, București, 1939; Dacica, București, 1940. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, III, 91-94; Cioculescu-Streinu- Vianu, Ist. lit., 341-342; Vladimir Streinu, Doi poeți macedonskieni, AFT, 1970, 5; Dicț. lit. 1900, 155; Virgil Monda, Viață și vis, București, 1986, 9; Faifer, Semnele, 280-282. S.C.
CANTILLI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]