1,117 matches
-
Regele Carol trebuie să fi fost încîntat de toate acestea. Iorga sublinia că "el nu prezintă cazul ca un politician, ci ca un cronicar". Părerile lui Iorga despre Maniu nu se epuizaseră. El îl descrie pe Maniu ca pe un "dandy decăzut", acuzîndu-l că nu a apărat interesele românilor în Parlamentul Ungar, menționînd legăturile lui ambigue cu băncile din Blaj și condamnînd "devotamentul (său) fanatic față de Internaționala Democrată". Iorga încheia toate acestea cu o tentă gen relații cu publicul aproape americană
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nervos Trecând pe plan secund radiologia clasică, al cărei aport la ora actuală este minor și de utilitate redusă doar în traumatologie, trebuie să amintim câteva date istorice care au marcat începuturile imagisticii cerebrospinale. În anul 1918, neurochirurgul american Walter Dandy a introdus tehnica ventriculografiei, ce constă în vizualizarea sistemului ventricular după injectarea de aer în sistemul ventricular sau în spațiul subarahnoidian, obținându-se astfel ventriculografia și pneumoencefalografia. În 1927, Egas Moniz a introdus în practica medicală angiografia cerebrală, permițând evidențierea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
traumatismului, în depistarea leziunilor cerebrale tratabile, scăzând astfel riscul apariției leziunilor secundare. Să aducem un mic omagiu radiografiei standard folosită pentru prima oară în 1895 și tot mai puțin în ultimii ani. Să nu uităm de anul 1918, când Walter Dandy descoperă pneumoencefalografia (PEG) și neurologul portughez Egas Moniz arteriografia cerebrală în 1927. Odată cu introducerea computer tomografiei în 1972, de către Sir Godfrey Hounsfield, inginer englez, și fizicianul Allan McLeod Cormack (premiul Nobel în 1979), imagistica în TCC se va schimba radical
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
prezintă adeseori ca largi tapiserii, pe care le desfășoară o écriture artiste. Arta portretului devine în aceste romane expresia unui narcisism care-și găsește în artă cel mai subtil debușeu, cea mai rafinată expresie. În oglinda artei se privesc personajele dandy, elocvente expresii ale incarnării unui mod de existență desfășurată pe principii exclusiv estetice. În alte romane, raportul literaturii cu pictura este pus în abis prin chestionarea contractului mimetic și relevarea naturii spectrale a artei și a rolului de magician-sacerdot al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care caracterizează sfârșitul secolului XIX prezintă aceeași ambivalență fondatoare la nivelul relației cu religiosul. Sfârșitul secolului al XIX-lea aparține pozitivismului și raționalismului, dar și unei resurecții a religiosului sub forma misticismului, a ereziilor estetizante, precum catolicismul rozacrucian de coloratură dandy al lui Joséphin Példan, sau a ermetismelor școlilor spiritiste, dintre care cea a doamnei Blavatski și a colonelului Olcott a fost poate cea mai populară. Cercurile teozofice înfloresc și în România, după modelul pe care Franța îl oferea. În special
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu pas locul eului profund. Punctul de inflexiune îl constituie maladia care se declanșează la 33 de ani și care-l va ucide la vârsta de 47 de ani, după o lungă agonie. Decadența are aici sensul destinului, cu metamorfoza dandy-ului într-un "peintre maudit". Primele autoportrete subliniază eleganța și ținuta mondenă a pictorului, precum autoportretul atribuit perioadei pariziene. Pictorul poartă costum și o cravată papion, totul de o maximă sobrietate. Cu un costum similar, jiletca deschizându-se într-un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are ceva statuar și misterios. O fotografie din 1896 ni-l înfățișează citind ceva, posibil o scrisoare, în atelierul său, în spate se află o pânză cu un chip feminin. Îmbrăcat în costum, pictorul impune aceeași eleganță aproape severă specifică dandy-ilor autentici, expresia autocontrolului și atenției acordată detaliilor. Nu pictura, ci lectura pare să-l recomande, ca și pe personajele feminine din pictura vremii, transpuse sensibil în postura de cititoare. Știm însă prea puțin despre circumstanțele în care a fost
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în postura de cititoare. Știm însă prea puțin despre circumstanțele în care a fost făcută această fotografie. De asemenea, într-o perioadă în care mustața și barba sunt la modă vezi mustața lansată agresiv a lui Al. Bogdan-Pitești -, asemeni unui dandy englez, Luchian nu poartă mustață sau barbă. Un alt Autoportret (desen, în jur de 1895) îl înfățișează îmbrăcat într-un costum elegant cu jiletcă, ținându-și mâna în buzunar într-o atitudine de relaxare, căutând parcă poza aristocratică. Acestui gest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artei sale, sublimat prin aceasta. O pictură precum Zugravul se poate compara cu autoportretul lui Pallady, pentru a sesiza diferențele majore, temperamentale ale celor doi pictori. Aerul cristic, febricitat, carismatic al lui Luchian intră în contrast cu cel de o severitate de dandy al lui Pallady. Amândoi sunt pictați în relație cu arta lor, pictând, recomandând instrumentele și vocația lor în cazul lui Pallady este vorba și de paletă. Diferența de temperament, care se reflectă în atitudine, este evidentă. Pallady își ține pensula
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în literatura epocii o bogăție cu totul specială"357. Feminitatea circumscrisă unei vocații domestice sau transferată registrului mariologic este demonizată și idealizată în același timp. O bună parte din tratări sunt centrate pe eșecul gestionării elementului feminin inoculat subversiv tinerilor dandy, pe latențele problematice pe care feminitatea le conține, pe indicibilul unor posturi și expresii încifrate la nivel somatic. Studiile de specialitate identifică un profil isteric, sau ceea ce Rodolphe Rapetti numește "corpul isteric" (le corps hysterique). Ieșit din cadrul domestic sau cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictural de linii, forme și culori". Deviza pictorului este dată de versurile lui Goethe "Zum sehen geboren/Zum schauen bestellt" (Născut să vadă/ Menit să contemple). Ce se potrivește cu decadența este faptul că Pallady este un autentic aristocrat, un dandy, însă mult prea sever cu sine pentru a tolera vreo notă de frivolitate. Iar pentru aristocratul dublat de omul de artă, sfârșitul trebuie să se încadreze într-o demnitate estetică: "Il faut finir en beauté!". Melancolia sa s-a rarefiat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Critici mai puțin intrasigenți precum Valentin Ciucă și Paul Constantin încearcă să creeze o punte între etapa influenței simbolisto-decadente și cea care-i urmează. Bazându-și demersul pe estetica receptării a lui Jauss, Valentin Ciucă este cel care corelează atitudinea dandy a pictorului, adoptată la începutul carierei sale, cu maniera Art Nouveau, pe baza unui acord perfect între un anumit stil de viață și operă, ca un tur de roluri între eul social și eul profund. Luchian debutează sub semnul arcadicului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de Alexandre Séon, "Studiu pentru Lira lui Orfeu". Artachino, în frontispiciu, o desenează pe Ileana, "patroana" simbolică a revistei, ca împărăteasă a florilor, printre flori de floarea-soarelui. Pictorul Luchian își face un autoportret de tânăr distins, cu o alură de dandy, reverele pardesiului sau hainei sunt deschise, pictorul ține mâna în buzunar, dar gestul are o evidentă notă de eleganță și detașare, iar privirea artistului se fixează în acord cu ținuta aristocratică asupra unui interlocutor invizibil. L. Bassarab desenează o friză
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu o recuperare a simbolului ca semn definitoriu al acestei lumi. Inventarul caselor de esteți este prodigios: apartamentul lui Guy de Maupassant, locuințele lui Jean Lorrain interiorul unei camere fiind descris minuțios în povestirea fantastică Ophelius -, cele câteva locuințe ale dandy-ului Robert de Montesquiou Fezensac, descrise în amănunt într-o carte similară cu cea a lui Edmond de Goncourt, Les Pas effaces (1923) etc. Edmond de Goncourt realizează o reproiectare a personalității sale într-un "roman", Casa unui artist (1881
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În cabaret (pastel pe carton, 0,450 x 0,350 cm, semnat stânga jos cu creion negru: Theodorescu-Sion, nedatat 1912-1913). Lumea cabaretului este prin excelență una a luxurei, a decadenței metropolitane, în care evoluează o faună specifică, la femme fatale, dandy-ul, jucătorul de cărți, marele magnat, actori, poeți, scriitori, artiști intrați în circuitul monden etc. În prim plan se află figurile grotești ale unor bancheri purtând melon unul dintre ei are o figură de buldog, cu trabucul înfipt între buzele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
jalousie, mort et tristesse, traducere de Florence Brémond, Sirrocco Londres (édition française), 2005, p. 26. 355 Charles Baudelaire, Inima mea dezvăluită, traducere din franceză, note și postfață de Bogdan Ghiu, Est Samuel Tastet Éditeur, București, 2002. Femeia este opusul unui Dandy. Trebuie să provoace, prin urmare, oroare. Femeii îi este foame, și vrea să mănânce. Îi este sete, și vrea să bea. Este în călduri, și vrea să fie futută. Frumos merit! Femeia este naturală, adică abominabilă. De aceea și este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Femeii îi este foame, și vrea să mănânce. Îi este sete, și vrea să bea. Este în călduri, și vrea să fie futută. Frumos merit! Femeia este naturală, adică abominabilă. De aceea și este întotdeauna vulgară, adică exact opusul unui Dandy". 356 Elisabeth Ingles, op. cit., p. 29. 357 Rodolphe Rapetti, op. cit, p. 256. 358 Ibidem, p. 256. 359 J.-M. Charcot și Paul Richer, Les Démoniaques dans l'Art, Paris, Adrien Delahaye et Émile Lecrosnier, 1887, p. 13. 360 Ibidem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]